miercuri, 20 februarie 2013

chiar mai simpla


Tot din lemn de stejar, sora celeilalte, e lingura ce o vezi aici.
Pe asta am vrut sa o fac cat mai simpla posibil. Am zis sa pun accentul pe utilitate si nu pe latura artistica.
Dar asta si pentru ca nu am avut nevoie. Lemnul a facut treaba in locul meu. "Inelele" si fibra ii dau frumusetea.
E simpla si tare, lucioasa din finisajul de mana si numa buna sa de mancat.

duminică, 17 februarie 2013

sa o iei cu tine oriunde mergi

Ii o kuksa mai mica si mai usoara. E comoda si simpla. Din fag am facut-o, iar peretete nu l-am lasat mai nici mai gros nici mai subtire decat e nevoie.
I-am impletetit din piele un snur si i-am adaugat si felia de corn de cerb.
Doar ai pus mana pe ea si ai plecat la padure.

miercuri, 13 februarie 2013

a doua din stejar

Nu doar ca profit de stejarii cazuti facand cate-o lingura din ei pana nu intra umezeala si pana nu-i devoreaza larvele, dar chiar m-a prins . In esentele pe care cu ani in urma nu le consideram deosebite, am descoperit atat ceva frumos cat si taria si rezistenta lor. Spre exemplu, mai demult nu faceam lingura din lemn de fag  tocmai pentru ca eram atat de obisnuit cu lemnu ala incat mi se parea prea comun si prea banal. Dar am vazut ca daca ai un pic de timp sa cauti, vei gasi nuante foarte faine in el.
E comoda, usoara si rezistenta. Si asa ca idee, are lungimea de 20,5 cm. Am zis ca sa-ti faci o impresie cam cat de mare consider ca-i o lingura medie (pentru mancat).
Asociez lingura cu arborele si arborele cu padurea. Padurea cu natura si natura cu Creatorul ei.
E adevarat ca asupra aceluiasi lucru se poate privi in foarte multe feluri. Spre exemplu pictoru vede altceva intr-o lingura decat vede un inginer. Biologul vede altfel decat arhitectul.
Un taran vede altceva decat vede muzicianul sau chimistul .
Idea nu-i care vede mai bine, ca toti vedem bine si incomplet, ... asta cu conditia sa-l privim.
In orice lucru se poate vedea mult mai mult decat am crede. Ieri inainte sa intru in padure meream cu gandurile prin minte si cu privirea in jos.
Deodata vad asfaltul cum ramanea in urma pe masura ce inaintam. Privirea focalizeaza pe pietricelele din compozitie. Am vazut ca intre pietricele este un soi de "pasta" mai fina, dar care privita in detaliu este formata tot din mici pietricele si abia apoi liantul care le leaga. Si in cateva fractiuni de secunda am priceput intreg ansamblul. Cat de importanta este participarea pietricelelor in structura. Ele ofera atat aderenta cat si rezistenta, fara de care stratul fin ar fi inutil. Dar cat de slab ar fi fost drumul daca n-ar fi fost acele particule marunte si liantul care sa le lege. Cu siguranta pietricelele ar fi fost rapid aruncate in laturi si tot prin santuri si noroaie s-ar fi circulat, ... ori pe stanca unde e cazul.
Tot in acele cateva momente am inteles importanta intregului si dezavantajul separarii elementelor care-l compun categorisindu-le si afirmand ca unul e mai bun , ca altu e mai rau.
Ce pentru unu e pierdere de timp, pentru altu e ceva semnificativ. Pentru mecanic, mecanismele sunt fascinante, pe cand contabilului poate i se par plictistoare si simte ca pierde vremea cu ele.
Pentru omul obisnuit cu sculele si uneltele, masinariile si munca grea, lucru cu scris si hartii este ceva abstract, poate chiar ireal. In vreme ce altu in hartii vede intreaga executie. Problema majora apare in categorisire si in incercarea de separare.
Nu cine are dreptate si ce-i mai important sau mai putin important conteaza. Toate sunt importante si isi au locul lor.
Problema e tot la noi, ca ne plafonam in ceea ce facem si ramanem fara "cultura generala", pierzand astfel imaginea de ansamblu.
Spre exemplu multi contabili cred ca duc firma in spinare. Inginerul stie ca de fapt el are un loc esential. Patronul (care deseori e si administratorul) e perfect constient ca el face ca toate sa mearga si muncitorii sunt ca si consumabilele, oricand poate angaja altii. Cu toate astea muncitorul stie in sinea lui ca fara mana lui de lucru nici contabilu, nici ingineru si cu atat mai putin patronul n-ar avea ce face, asa ca el cel mai la baza simte ca face singur munca si ca duce tot greul.
Sti unde gresim noi, cand zicem cine are dreptate si cine nu. Asta nu are absolut nimic cu dreptatea. Ci mai de graba are treaba cu faptul ca am pierdut imaginea de ansamblu.
O piesa cat de mica intr-un mecanism isi are rostul ei, mai cu seama daca fara ea mecanismul nu va functiona sau va functiona defectuos.
Dar ce tot spui lucruri evidente acolo? Pe astea toate le stim de multa vreme ...  poate imi vei zice.
Mda, se prea poate ca unii sa le stim. Dar cata vreme zicem ca stim si ne comportam ca si cum nu le cunoasteam, inseamna ca nu le stim ci doar le-am auzit.
Dupa ce ai rasfoit o carte cu cresterea pomilor fructiferi si ai vazut si metodele de altoire si tot felul de schite si poze, nu se cheama ca te pricepi la asa ceva ci doar ca ai citit o carte cu cresterea pomilor fructiferi !
A scoate vorbele din context si a face analiza pe text deseori este defectuos pentru ca vei pierde esenta si mesajul tocmai pentru ca esti concentrat la detalii. Ramai cu detaliile si uiti de liant. Ba inca dupa ce le-ai separat, uiti sa le mai asamblezi cum au fost si normal ca pierzi sensul.
Daca insa mesajul ti-ar zice clar de la inceput ce si cum, atunci ce folos mai ai de mintea ta. Ea, care ar fi facut conexiunile potrivite in contextul in care tu traiesti. Pentru ca unii zic ca se vorbeste prea particular in vreme ce altii prea la modu general. Cu toate astea principiile de baza se aplica indiferent de domeniu.
Cat de mare legatura are asta cu lingura de lemn? Lingura de lemn e ca orice lucru. Lucrurile au doar atata valoare cata investeste omul in ele. Vezi bine cum o institutie foarte mare nu are nicio valoare fara oamenii din ea. In esenta lucrurilor daca nu se oglindeste viata, ele nu au nicio valoare.

marți, 12 februarie 2013

linguri si vise

Din lemn aspru, usor asimetrica si pe cat de simpla pe atat de placuta , e lingura asta de stejar.
Uneori imi dau seama ce putini oameni isi mai fac timp sa vada padurea cu ochiul liber, dar mai arborele in lingura. Cu toate astea, pe langa toate naroziile consumabile, io zic ca-i bun sa nu uitam valoarea muncii omului. Cand mai tot in jur e "aruncat" direct pe tejghea de vreo masinarie nebuneasca si toate sunt "programate" sa se strice rapid doar ca sa iei altele, pentru ca noi oamenii suntem atat de ocupati ... Suntem mult prea ocupati sa facem ... sa facem ce ? Ca o masina ti-a luat locul. Ce bine traim, apasam un buton si gata. Si atunci daca merge si fara apasarea pe buton, ca e programata masinaria de un singur om sa faca toata treaba, tu ce mai mananci ? Cine mai are nevoie de tine cand sunt masinariile ?
Sa facem repede orice pe pretextu ca vom castiga timp.
Unde-i timpu castigat ? ce faci cu el? Chiar l-ai castigat sau se risipeste cu altceva la fel de rapid si inutil ?
Problema nu-i ca nu mai apreciem lucrurile , ba inca unii le apreciaza mult mai mult decat ar trebui (in vreme ce altii deloc) ci baiu e ca in ingramadeala asta cu de toate nu mai apucam sa folosim nimic .
Iti faci planuri de concediu, dar ce-i ala concediu  ? pai ce sa fie maxim 2 saptamani pe an legate, in care uneori iesi pe undeva, alteori nici nu mai iesi ca nu-ti ajung banii nici sa traiesti. Si in iluzia ca dupa un an de munca abstracta ai 2 saptamani libere, mai misti si anul urmator.
Gandul meu pentru tine este ca oamenii se robotizeaza in vreme ce robotii (masinariile) se umanizeaza (doar in sensul "intelectual") . Pe vremuri  omul lua caine la copil acu daca i-a luat calculator lo rezolvat. E in casa in siguranta ... Siguranta, aparenta, ca ce-i baga in cap de pe internet, il va strica pe toata viata, dar tu esti prea ocupat sa-ti pese de asta, ca-i mult de lucru.
Banii, sunt totul. Ei sunt stapanul tau. Cand nu-i ai disperi. Cand ii ai, iti faci griji cum sa-i imparti, ca nu-s destui pentru tot ce vrei tu sa faci. De parca daca ar fi mult mai multi ti-ar ajunge. Pentru bani esti capabil sa minti si ai facut-o de atatea ori si o vei mai face. Cine minte si insala , cine insala si fura. "Eu sunt un om cinstit" , aiurea sunt.
Pe vremuri omu lucra ca sa traiasca, sa manance, sa poata dormi linistit si-n zilele cu frig. Acum omul desi are mai mult decat aveau imparatii pe vremuri (ca si tu ai un sclav care iti spala - masina de spalat, unul care iti face cald in casa - microcentrala, unu care te distreaza - televizorul, etc) doar ca nu-s o armata de sclavi ci niste masinarii mai mici si mai ascultatoare si chiar mai usor de intretinut. Tot ce el avea in dita mai palatu, incape acum in micutul tau apartament si chiar in plus. Daca el avea o biblioteca modesta, tu ai una universala pe compu tau.Esti deja un om bogat. Cu toate astea nimic nu te multumeste.
Deznadejdea si stresul (mizerabil cuvant asta si nou inventat) sunt deja parte din caracter. Nu poti trai fara ele cum nu poti trai fara speranta, cel putin asta se poate distinge.
Fara pacea mintii, toti "scalvii" astia moderni nu-ti sunt de nici un folos. Ba mai de graba fiecare lucru nou achizionat, in loc sa-ti aduca multumirea scontata, iti va aduce o grija in plus. Te-ai bucurat mai demult de masina, acum te ingrijorezi de costurile de intretinere si utilizare. La fel si cu restu.
Vrei tu sa umplii sufletul cu noi achizitii, cu lucruri ce le poti folosi, dar de care nu ai timp. E similar cu a incerca sa tratezi rana de la ochi punand compresa pe deget.
Bate vantu si nu-l mai simti, decat poate rareori te deranjeaza praful care se ridica.
Sa fim un pic mai umani, sa incercam sa trezim un pic simturile atat de adormite. Ca nu cumva sa ne gaseasca clipa plecarii dormind si sa nu apucam sa ne dam seama nici macar ca in loc sa traim, doar am dormit adanc si am visat .

duminică, 10 februarie 2013

inca o cutitoaie

Ca tot iti ziceam ca io mai am doua, ... ei bine mai am numa una cu care o sa lucru ca si pe asta o dau.
E forjata si e destul de robusta, iar unghiu e bun si e ascutia bine. E ergonomica, nu-i doar o foaie de arc dreapta ... ( e una indoita :))  , dar e "indoita" cu cap) .
 Asta-i mai mica decat altele si mere foarte fain atat la atelier, dar mai ales in teren (pentru care doreste sa mestereasca si la padure ).
Si pentru asta am socotit ca are nevoie si de o teaca buna din piele sa ii tina taisu departe de lucrurile din rucsac. Manerele le-am facut de mana cu pila, ca strung n-am ... da nici nu-mi traba. Din frasin, ca ala tine. Apoi am taiat doua inele din teava de curpu si tijele cutitoaiei le-am fixat cu epoxi, ca sa uiti de ele cata vreme o ai.
No, in rest, ca sa-ti faci idee de dimensiunile reale, iti zic doar ca lama (partea activa) are lungimea de 18,5 cm .
Daca ti-o traba, da-mi de stire. Vezi ca o pun in lista cu ale de dat.

Si inchei postarea cu lingurile de stejar pe care nadajduiesc ca le voi prezenta in zilele urmatoare.

vineri, 8 februarie 2013

(pseudo-) IARNA LA PADURE

Chiar si pe dealurile inalte zapada e mica. Totusi ploaia rece de jos se metamorfozeaza in structuri cristaline sub influenta temperaturii, care scade progresiv pe masura ce urcam.
Apoi dealurile astea sunt de multe soiuri. Unele au paduri dinalea cu arbori marunti si desi si tufe de umblii o zi intreaga si tot pacolo te gasesti spre seara. In plus nu rareori constati ca te invarti intr-un cerc mai mare sau mai mic, mai cu seama daca te lasi absorbit de peisaj si excluzi sculele de orientare.
Amu am dat iarasi de un aven cu o namila de intrare de incapi in el si cu autocaru.
Pe coama delurilor inalte zapada abia daca ne ajunge pana la glezna. De fapt e mai mult o treaba de ornament, sa para ca-i peisaj de iarna.
Cand faci tabara ca noi, pe vai dinastea umede, ai sa vezi cat de imbibat este lemnul si ce "fain" arde salcia si plopu ...
Multa cenusa, putin jar. Mult fum, flacara slaba. Afara ploua marunt ziua si mai tare noaptea. Este o zi buna si avem chef de mesterit.
Avem cam toate conditiile pe care ti le poti dori (daca nu esti prea mofturos :)) ) .
Refelectoru de caldura este necesar pentru ca trage un curent din aval si nu doar ca-i neplacut si risipeste caldura dar ne intoxica si fumul.
Seara se cioplesc cani si linguri.
Dar inainte de culcare tre sa te gandesti si la focu de dimineata.
Alege lemnul de esenta tare. Copacu mort, uscat, care sta in "picioare". Merita sa aloci timp sa-l gasesti. Tai si-l despici si pui lemnele uscate sub tenda.
Toata noaptea o plouat si o stins si cea mai mica scanteie. Astazi ploua in continuare. Lemnu de fag adus de sus din padure si pregatit in bucati numa bune de ars o prins bine.
Ca stii cum ii, una-i sa umblii pe lapovita si alta-i sa stai . Cand stai traba foc, ca te uzi oricum si dupa 2-3 ore tremuri ca varga :)) .
In alta zi am mers mai departe. Imi aduc aminte ca la un moment dat m-am uitat in spate. Toata apa de pe fagii ai mari era inghetata bocna si pata de albastru de pe ceru variabil se reflecta pe luciul rece. Am stat cateva clipe sa privim fagii albastrii, nu vezi des asa ceva.
Unde te astepti mai putin, gasesti ruine de cine stie cand.
Partea cea mai faina cand umblam prin paduri este ca nu avem vreo destinatie anume sau anumite obiective. Putem sa ne oprim cand si unde vrem, cu conditia sa ne placa zona .
Daca vantu nu bate prea tare si vrei sa dormi mai la aer si totusi departe de sol, atunci ii bun asta. Doi saci de rafie nu ti mare lucru sa ai la tine. Cu ei si cativa pari iti faci toata sandramaua :)) . Pelerina e acoperis.
Iarna izoprenu este obligatoriu, daca vrei sa si dormi, nu doar sa stai intins.
Prin padurea de amestec, acolo unde arborii batrani stau de atata vreme, acolo unde vezi semnele celor ce au trait mult inainte de noi, unde padurea de fag s-a amestecat cu tot soiu de conifere dintre care si laricele, e poate cea faina portiune din traseul nostru.
I-am vazut pe toti cum erau indoti pe o parte ca si cum ar fi primit vreo comanda.
No, amu am plecat. Merg sa curat un pic poteca aia, sa avem pe unde alerga. Ca tare s-a mai imboschetarit si copacii cazuti te opresc/incetinesc.
In rest, tin sa-ti reamintesc ca nu-i jurnal de tura si nici vreo reclama ce vezi paici. Stiu "moda" cu jurnalele, cum omu simte nevoia sa impartaseasca ce face el, uneori peste masura. Ei bine nu vreau sa fac si io asa. Daca vreau sa obtin ceva de la tine "pierzand" vremea (alocand timp) sa-ti arat si sa-ti scriu, apoi acel ceva este sa-ti expun o varianta despre care stiai cate ceva sau nimic. Si astea in speranta ca dupa ce vei vedea, ti se va face dor sa iesi si tu un pic pafara. Macar la o plimbare scurta. Altfel, ai piedut vremea cu cititu paici si cu pozele ... , iar eu cu scrisu.

marți, 5 februarie 2013

asta e una mica

Desi poate ca era lingura la rand, totusi am mers pe kuksa. E tot din lemn de stejar.
E mica pentru ca mi-am dorit sa fac una asa .
Cat de mica ? Mica si faina. Intra in ea vreo 75 ml o data. E comoda de purtat si nu ocupa mult spatiu. Iar cand o folosesti e o adevarata placere.
Are pe toarta aia si un pic de corn de cerb ca sa-i fie de bine.
Poate pe cealalta o fac mai inalta, dar asta io am zis ca-i mai buna de purtat ca se incadreaza mai usor prin buzunare.
Da las ca vine si lingura imediat.

vineri, 1 februarie 2013

topor de dat

Ai ghicit, e dintre ale bune. E ala de tamplarie/dulgherie cu lama lata care patrunde usor si mere foarte bine la taiat si la cioplit, iar la excursie poti linistit sa si despici. Avantaju lui este ca desi mere fain pe o mana, ai loc sa lucrii si cu amandoua .
Taie brici si e ca nou. Io n-am lucrat cu el si doar l-am probit. Nu m-as fi gandit sa-l dau daca aveam bani si daca nu vroiam unu mare mare. Ca pentru mine e o leaca cam prea apropiat de wildlife (care stie cum ii ala bun, care nu il gaseste pe interneti dinaia ...) si io pe ala il am ca topor de baza,ca mai mult cioplesc decat fac altceva.
Cand zic aproape nou, ma refer ca nu a fost nevoie nici sa-l ascut sau sa-i fac ceva, am si carticica la el.
Il dau mai ieftin decat l-am luat evident. Daca iti suna cumva tentant da-mi un mail si iti dau detalii.