joi, 30 ianuarie 2014

unul si pentru tine


Ca tot ziceam de stejaru cazut si de lingura pe care am cioplit-o aici.
Insa fundu asta de lemn nu are nici o treaba cu stejaru ala. E din lemn de frasin si e cioplit din copacu ala uscat de langa tufele de paducel. Din topor si cutit si finisat cu smirghelul, asta-i.
Si unele zile seamana mai mult a primavara, iarna asta. Diferenta ar fi ca o data ce apune soare iti cam ingheata degetele.
Insa in drumetie prinde tare bine o treaba dinasta pe care sa tai si de pe care sa mananci. Usor si rezistent un fund de lemn ca asta, se incadreaza fara nici o problema in plasa cu mancare si isi gaseste utilitatea oriunde mergi. Inclusiv la munte, unde pe langa ca poti taia in cort fara grija ca vei trece cu lama prin ceva, il poti aseza sub butelia arzatorului ca sa izoleze (pentru ca sa arda mai bine , ca stii cum ii cu gazul si cu recele).
Un snur din piele impletia si asta este.

miercuri, 22 ianuarie 2014

omu tre sa aiba lingura lui

Din lemn de frasin e si ca sa ai o imagine mai reala asupra dimensiunilor, iti mai zic si ca are 21,5 cm lungime.
Poti sa ti bine de ea, e incapatoare si ergonomica. Are taria specifica lemnului de frasin si culoarea lui.
Nu insir mai multe cuvinte acum. Lingura e buna la mancat, dar daca tot vorbim de unicate, e important sa-ti si placa.

marți, 21 ianuarie 2014

fiecare lingura are povestea ei

Sa ne reamintim de unde provine si cand a fost facuta.
Doar in stadiul asta am reusit sa o aduc fara smirghel. Desigur ca din punct de vedere functional nu s-au schimbat multe nici dupa, poate doar ca acum nu te mai zgarie pe buze cand mananci.
Insa este o lingura simpla si practica, din lemn de fag.
E tare ,incapatoare, comoda si fina la atingere. In rest, isi face bine treaba la mancat si la mestecat in oala cand meri la excursie.
Cum iti ziceam, a de stejar e mai mica.

luni, 20 ianuarie 2014

inspira si expira padure


Acolo unde miroase a stejar si unde e frunza si ghinda, de acolo e si lingura asta. Jumate arbore s-a rupt acu o vreme si in trecerea noatra l-am repereat.
Pe loc am scos topoarele ca indienii si am inceput sa extragem lingura. Nu era complicat, doar dadeam jos invelisul lemnos din jurul ei.
Lemnul a transmis culoarea faina si lingurii.
Vrei sa stii care-i adevarul ? Nu vrei ? Pai e important sa-l aflii, ca altfel traiesti si crezi minciuna.
Adevarul este ca lingura de fag (din spatele celei de stejar) este mai mare. Prea des te bazezi pe vederea ta si uiti ca esti inchis in plan. Spatiul il percepi doar pe baza umbrelor si a educatiei, a lucrurilor din jur la care sa te raportezi. Dar cand in jur nu ai nimic standardizat la ce sa raportezi obiectul , cum stii care-i sunt dimensiunile? Asta-i numa asa de gandit nu tre sa raspunzi comentand aici, acum.
Iar pentru mancat iti ramane lingura a buna din lemn de stejar.

duminică, 19 ianuarie 2014

kuksa ta din lemn de fag

Lemn tare si stabil, fagul este materialul pentru kuksa asta. Batranul arbore, uscat bine si cu lemnu invechit si inchis la culoare, are fibra aia marunta si compacta.
Facuta din topor si cutit,e adancita de mana cu dalta si nu la strung. Impanez butucul intr-un loc "sapat" in arborele cazut, unde improvizez o menghina. Acolo trasez rotundu canii fie cu o bucata de carbune ce a ramas de la focul unde ne-am facut ceaiul, fie am la mine un creion, uneori si un compas. Forma nu trebuie sa fie perfecta si aici nu exista sabloane. Nu sunt doua cani la fel si nu exista o forma determinata. Totusi caracteristicile pun limitele pentru o kuksa. Dimensiunile au de-a face mai de graba cu utilitatea. Pentru ca atunci cand e prea mica s-au prea mare, ea isi va pierde scopul initial. Forma de asemenea este oarecum incadrata in anumite limite, ca sa nu devieze de la ideea de cana in asa hal , incat atunci cand o vezi sa trebuiasca sa te intrebi "oare la ce se foloseste sculptura asta ?"
Tocmai de aia, ca sa poata purta denumirea, trebuie sa fie cuprinsa in niste granite, la fel si pentru a putea fi utilizata.
Voi incerca sa nu incarc prea mult canile cu ornamente ca nu cumva sa le schimb intrebuintarea .
Asa ca este o kuksa de marime medie zic eu si e una singura ca ea. Nici nu a fost una inainte de ea si nici nu va fi una ca ea. De aia se cheama unicate. Au partea buna si partea rea. Partea buna este ca ce ai tu nu mai are nimeni, partea rea este ca daca ti-a placut si a luat-o altul inaintea ta, nu ai ce face. Trebuie sa respecti unicatul. Dar vor fi si altele si probabil se gaseste cate una pentru fiecare persoana care doreste.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

lingura buna din lemn de stejar

Doi am fost pe deal si un butuc am despicat. Din jumatate e lingura pe care o vezi.
Stejar, pentru ca asa am cautat, pe el l-am gasit si pentru ca uite ce fain e lemnu asta.
In lumina soareluri dupa cum stii, apare mai deschis la culoare si mai galbui, ca soarele in sine e mai galbui, mai ales pe apus. Cert este ca-i o lingura tare simpatica si cand o ti in mana parca ai vrea sa si scoti ceva dintr-o gamela.  Un snur din piele impletita i-am facut, o husa din piele si uite ca-i pregatita .

miercuri, 15 ianuarie 2014

nu-i iarna decat in calendar

Nu-i nici vara, dar asa un inceput de primavara parca ar fi. Zapada pe sus nu prea ii asa ca la padure is mai multe de facut.
E calm momentan si se arata bine pentru explorare. Dupa nu prea multa umblatura ajung pe valea asta unde urc pe un picior si gasesc cateva platouri dinastea numa bune de campat. Zic macar vreo 2 zile sa raman paici.
Arborii cazuti reprezinta resursa pentru incalzit, dar si pentru mobila. Iau cu mine tot un topor cu coada lunga ca iarna e mai eficient. E drept ca la cioplit e greoi, dar na, ne adaptam.
Aproape de pranz, soarele patrunde si lumineaza toata padurea. Asa se face ca urzica a iesit si paici pe sus. Ea nu stie de calendar ci doar de temperatura.
Daca e vale, cauti dupa apa. Asa se face ca dau frunzele la o parte si vad ceva noroios. Sap, arunc namolul si nisipul, dar pun de o parte pietrele Acum am o adancitura. Desfac "usita" la micul baraj si scot toata apa afara
Pavez cu pietre plate fundu "ligheanului" ca atunci cand ma spal si agit apa, sa nu mai aiba ce sa o tulbure. Fac din lemne o "podea" pe care sa stau, ca altfel as fi stat in noroi pana la glezne.
Inainte de masa ma spal, dau jos de mizeria pe maini dar si prafu si sudoarea de pe fata. Acum am focu facut, rezerva de lemne si apa curata .
Seara mai da inghetu, dar langa foc e omenie. Se lasa cu cioplit si citit. Bufnitele domina in ceea ce priveste muzica, iar in ce priveste miscarea , soarecii si parsii sunt stapani paici. Prima noate adorm greu din cauza ca tot imi sar pe gluga sacului si fosnesc paici. Si na, credeam ca n-am reusit sa adorm din caza fosnetelor.
Daca tot am dat kuksa cu care ieseam la padure si alta n-am apucat sa fac, atunci am improvizat una din nuca de cocos. Nu e nici asa stabila, nici as placuta, dar acu pe asta o am si cu ea am iesit.
Numa lingura si fundu asta de lemn le tot iau cu mine deja de cel putin 4 ani. Dupa ce atomii de carbon, oxigen si hidrogen s-au dus manati de aerul cald , din bustenii uscati a ramas doar un pic de cenusa.
Nu mai e seninul de ieri ci e variabilul de azi. Sa dam o raita prin imprejurimi dupa ceva lemn penttru cioplit.
Colosul fag ce cu mare tunet s-a izbit de sol si a carui aschii s-au despins, este acum foarte uscat si nu doar ca arde bine, dar din taria lui imi va oferi si o bucata pentru lingura.
Poc, poc, incet incet indepartez ce este neesential pentru a scoate la lumina lingura ascunsa.
Finisarea si ceva ornament, apoi o dau cu ulei si ii pun un snur. Ii fac o husa din piele si e gata de drum. Dar o sa o vezi mai bine in alta postare.
De fiecare data doresc sa conturez unul sau mai multe aspecte fie cu privire la padure, la munte, fie la omul care merge sa le vada.
Astazi revin cu o idee pe care am mai dezbatut-o . Nu voi zice nimic despre mancare, de locuri, de focuri, nici de ape. Copacii vor apare doar ca element secundar.
Revin la ideea despre miscare si mai exact miscarea in natura. As vrea sa priceapa fiecare ca la munte si la padure nu se merge doar pentru umblat si cel mai adesea pentru mancat si baut (mai ales baut ).
In munte, atat sus, cat si in zona impadurita, poti foarte bine sa imbini relaxarea activa si pasiva cu sportul. Nu vorbesc de un sport anume, pentru eu nu sunt sportiv si nu promovez un anume sport.
Dar stiu una si buna, ca trupul ca sa fie sanatos are nevoie de aer,apa,hrana, odihna si MISCARE ! Exact cum creierul functioneaza daca este antrenat asa si muschii. Nu se pune problema sa ai performante, pentru ca este irelevant acum, dar este limpede ca exersarea muschilor ii mentine activi si ajuta la o deplasare si munca mai usoara pe viitor.
Drumetia nu o consider ca fiind suficienta miscare indiferent ce etape de mers implica. Este incompleta.
Asa se face ca in turele in care ies mai multe zile si stau minim doua in acelasi loc, profit de mediu si improvizez cu ce am la indemana. O sa vezi cateva exercitii pe care le poate face oricine doreste, ... mai mult sau mai putin in forma asta.
Inafara de ele mai sunt o gramada. Cum ziceam, nu sunt sportiv si nu predau sport, ci doar iti ofer o perspectiva asupra lucrurilor, poate una noua fata de cele conventionale cu care erai obisnuit.
Daca alerg pe dealuri si ma intorc acasa, imi permit sa schimb hainele ude/transpirate si sa iau altele uscate. Aici nu am altele, asa ca atunci cand simt ca transpir, le dau jos indiferent cat de rece e afara. Nu ma iau dupa temperatura exterioara ci dupa temperatura corpului.
Pentru o mai buna respiratie a pielii, pentru igiena ta si pentru un echilibru termic mai bun, iti recomand sa te speli dupa exercitii, indiferent cat de rece ti se pare apa. Nu ai nici o treaba cu apa rece. Nu te lua dupa lenesi. Iarna ne spalam cu apa din lac dupa ce spargem gheata cu pioletul si daca nu stam in zona cu apa, ne spalam cu zapada. Nu doar ca nu ne-am imbolnavit niciodata, dar s-a imbunatatit si circulatia periferica.
In rest, am pus o mica filmare ca stiu cum ii cu cititu in generatia noastra. Putini or sa apuce sa desluseasca dincolo de imagini si sa vada si "furnicile astea " de le zice litere.
Ca si scurta descriere, in prima faza ai apropierea,iar in final drumu de intorcere.
Veverita aia era foarte aspra. Atata nerv n-am mai vazut la ceva asa mic. S-a infuriat si am auzit-o strigand si am vazut cum topaia. M-am apropiat si am urmarit cum in goana mare a urcat in copac si de acolo a sarit cel putin 2 m in altul, apoi pe o craca subtire dupa o pasare. Nu-i convenea ca aia ciripea pe zona lui probabil. Ori o fi fost de noapte si l-a trezit, nu stiu. Dar dupa ce s-a consumat evenimentul si pasarea a zburat, nastrusnica veverita nu s-a linistit. Asa ca am si filmat un pic ca sa mai imbogatesc imaginile cu copaci.
O alta noapte s-a lasat si acum ziceam sa ma culc devreme. Si asa a fost. Dar a te culca nu e sinonim cu a dormi si aveam sa-mi confirm asta inca o data. Era linsite. Neobisnuit de linistit. O acalmie ca inainte de furtuna si o caldura cam mare pentru noapte. Ma gandeam fie ca va incepe in cateva ore un vant naprasnic, fie vine ploaia si norii ai multi. Nu a fost sa fie nici vant nici ploaie, dar avea sa coboare o ceata groasa si sa scada mult temperatura.
 Insa acum e un cer senin si o vizibilitate rara. Luna lumineaza prea tare. Aveam sa aflu ca si noaptea trecuta am ramas treaz din acelasi motiv. Nu stiu care-i treaba, dar cand e asa clar de luna nu prea pot dormi pana ce nu trece dupa deal. Si ies afara sa ma plimb. Printre copacii ai mari, in linistea noptii, sa fi fost 1, 2 nu stiu cat o fost ceasu.
La un moment dat pornesc lanterna sa vad si departe pe picioarele de deal daca nu cumva afara de soareci mai e cineva. Scrutez zona si de o data la 19,8 m de cort, mai sus, doi ochi pe bustean. Sa fie bufnita, sa fie pisica salbatica, nu distingeam inca. No, ma duc sa vad ce ii. Era bursucu, care nici el nu avea somn si se uita la mine si io la el.
Dupa o vreme am zis, daca tot sta acolo si nu-i pasa ca vin aproape, ce-ar fi sa-i fac o poza. M-am dus dupa aparat si apoi catre el. L-am pornit. Cand o vazut asta aparatu, o si plecat in vizuina.
No, atunci am zis , nici lu astia nu le place sa fie pozati, foarte bine, nici nu traba.
Cateva din treburile pe langa tabara, un pic de mesterit si franturi dintr-un antrenament de taran, pe care poti sa-l faci si tu. Daca stii cat de cat cum sa soliciti grupele de muschi si ai habar de exercitii, iti va fi usor sa improvizezi cate ceva aproape oriunde ajungi.
Apoi ziua urmatoare am mers mai departe, am boschetarit o leaca pe sus, am dat pe la stancarie, mai o pestera, mai un valcel.
Daca asa continua vremea, tot la padure ies si in urmatoarea.

luni, 6 ianuarie 2014

sa vedem lingura

Da, de frasin e si asta.Ii o lingura mai lunguta, comoda, dar avand cupa mai mica decat altele.
Ai control bun la coada si fiind mai lunga, poti sa o folosesti mai usor la mestecat in oala. Avantaju unei cupe mici este ca incape peste tot. Dezavantaju, daca-l pot numi asa, este ca tre sa duci de 9 ori mana la gura comparativ cu aialalta care o duceai doar de 7 ori pana goleai castronelu cu budinca :)) .
Ambele sunt de frasin si totusi e mare diferenta de culoare. Una e din trunchi, alta din creanga.
Ceea ce vezi pe coada lingurii, este de fapt exteriorul butucului si modele alea sunt naturale .Mai exact sunt urmele lasate de larvele care au populat si tranzitat lemnu. Ele au facut "gravura" si au contribuit la realizarea lingurii.
E si rezistenta si bine finisata, are si husa din piele.O sa vezi ca faci treaba buna cu ea si o sa o iei cu tine peste tot.

vineri, 3 ianuarie 2014

cam asa se incheie un an si incepe altul

Soarele din ultimele doua saptamani a redus simtitor stratul de zapada. Astfel ca la sub 800 m nici nu o mai vezi.
Am gasit cu cale sa ies cateva zile la padure. Evit sa aleg un anume traseu, asa ca vizez doar zona prin care sa trec,dincolo de asta voi vedea ce va fi.
Insa padurile aerisite cu arbori rari si mari este ceea ce doresc sa vad. Desi am fost singur, acum ca am revenit te iau si pe tine, sa calatoresti macar cu gandul prin imaginile si cuvintele astea.
E partial noros si vantul se intensifica pe masura ce se lasa seara. Am lasat in urma potecile pentru ca am vrut sa intru mai adanc in padure. Dupa stancarii, suisuri si coborasuri, vai si doline, fiind deja intuneric, am decis ca merita sa caut loc de campare pe valea asta.
Ca pe majoritatea vailor si aici sunt o multime de arbori smulsi din radacini, dar si rupti ca niste bete de chibrit.
Locul era relativ plat si avand in vedere ca eram pe vale si platoasele astea sunt extrem de rare aici, n-am emis prea mari pretentii. Am maruntit cu toporu trunchiurile cazute, am facut locul destul de primitor. Ceea ce nu m-a mirat, dar mi-a dat de lucru suplimentar, a fost ca sub plapuma groasa de frunze inca era zapada flescaita si mult noroi. A trebuit sa pavez cu crengi, ca sa pot avea sub talpi un suport solid.
Io am niste reguli clare, scrise sau nescrise , in ce priveste alegerea locurilor si stabilirea prioritatilor, reguli bazate pe experientele anterioare. Constient fiind ca ma repet, tot constient o fac pentru ca sa retii mai usor aspectele astea.
Spre exemplu, daca vremea este sau pare a fi stabila momentan, atunci primul pe lista prioritatilor este focul (mai ales iarna! ). La caldura lui pot pregati cina, cat locul pentru dormit..
Daca ploua de ceva vreme s-au acum incepe si ii da cu stropi mari, atunci in mod cert primul lucru inteligent este sa pui cortul /montezi tenda. Sub ea vei putea mesteri si pregati inclusiv lemnele pentru foc. Asta daca nu ploua chiar torential. Daca ii da tare, atunci oricum le ai pregatite pentru cand se opreste.
Vant aspru se porneste si daca n-ai dormit in padure intre copacii astia ai mari si daca nu ai auzit pana acum cu vajaie vantu in crengile lor, atunci fac apel la imaginatia ta.
Stai intins si e relativ liniste. In departare auzi un vajait ce pare ca se intensifica. In prima faza zici ca adormi . Dar de o data vajaitul ala se materializeaza si din simplu sunet devine forta teribila care face ca batranii fagi sa isi ciocneasca coroanele unii de altii si sa azvarle cu crengi enorme.
Evident ca oricat sange rece ai avea, nu iti este totuna cand pe drum ai vazut nu doar multimea de fagi dezradacinati, dar si unii rupti de la jumatate. Alteori crengi mari infipte si cate 50 cm in sol. Si stii bine ca una dinaia trece prin trupul plapand. Ala e momentul in care lucrurile in viata sa-ti fie in ordine, ca alta ocazie s-ar putea sa nu prinzi.
Esti deja aici. Noaptea e deja la jumatate. Toate sunt montate si pregatite. A pleca acum in alta parte este exclus, mai cu seama ca ar dura mult sa strangi si ca mai departe probabil tot asa sufla. Ai dormit 2 ore si ai vrea sa mai dormi. Insa uneori ritmul cardiac nu te lasa nici sa stai intins, dar mai sa atipesti :)) . Nu o data ieseam afara si priveam la lumina lanternei cum se leagana arborii, cum scartaie si incercam sa vanez crengile rigide (ale moarte), care constituie potentiale sulite. Cu speranta ca si daca cade nu da exact in mine, adorm si de data asta. 
Si acum intru un pic in detaliu. Din nou, daca vremea e stabila, poti sa te adapostesti si in padurile cu arbori dinastia mari. Cu conditia sa verifici bine coroanele lor, sa nu aiba crengi detasate si daca e posibil nici uscaturi.
Insa pe vijelie, iti recomand padurile tinere cu arbori subtiri si arbusti. Aici nu-ti cade nimic in cap , insa intampini alte probleme. Cu greu gasesti loc suficient de larg ca sa te desfasori, ca fiind mici sunt mai ingramaditi. Lemnul consistent pentru foc e greu de gasit aici. Si multe alte detalii sunt cu privire la astea si la altele , dar pe care le mai dezbatem pe parcurs.
O data ce tabara e pregatita, focul isi ofera generos caldura, tu ai cinat si ceaiul e pregatit. Inafara de a privi focul (lucru pe care foarte des il facem si este chiar placut) , iti recomand sa privesti si cerul.
Sunt nopti in care vizibilitatea este foarte buna si cand nu se vede luna se vad stelele mult mai clar. Printre coroanele golase, zaresc deseori tot felul de corpuri ceresti in cadere. Unele lasa o coada in urma lor, altele parca nu. Dar si cele care nu cad constituie o priveliste frumoasa.
Uneori dimineata vine mai devreme alteori mai tarziu. La padure prin "dimineata" se intelege momentul in care deschizi ochii si te ridici. Vara razele din rasarit iti strapung pleoapele si lumina cu intensitate crescuta iti provoaca desteptarea, ajutata fiind si de multimea pasarilor. Iarna e alta treaba. Cand razele sunt pe tine, nu mai e dimineata de ceva vreme. Dar in functie de ora la care te-ai culcat si de ceea ce ai in plan pe ziua in curs, vei decide daca sa te ridici mai devreme sau mai tarziu.
Afara de aer, apa e prima pe care o introduc in organism. Un jgheab din trunchiul carpenului uscat si apa curge ca la robinet. Rece si revigoranta ma umple de energie si-mi spala fata si mainile. Pune sangele sa circule si te trezeste complet.
Recomand ca dupa etapele de umblat omul sa se spele pe maini, pe fata si picioare si chiar pe corp. Contrar ideii preconcepute ca e rece si iti face rau, vei dormi mult mai bine daca te speli seara si vei fi mult mai energic si incalzit daca te speli dimineata. De asemenea nu recomand spalarea cu sapun in apele astea !  Nu doar pentru ca nu ai nevoie, dar si pentru ca parfumul ala nu are cauta pe tine cat esti in padure si mai ales pentru ca sapunul nu are ce cauta in apa. Acasa te speli cu ce vrei.
Micul dejun pune lucrurile la punct, asigurand combustibilul pentru urmatoarea etapa de umblat. In cazul meu e o amestecatura de cereale cu seminte, fructe uscate hidratate in ce am , poate merge si un gem de casa  pe langa si niste ciocolata.  Manc pe lemn, din lemn si cu lemnu. Si daca stau sa ma gandesc mananc ce creste din pamant stau pe ce creste din pamant si manc tot cu ce creste din pamant. Ce alte legaturi cu natura mai vrei ? Omul natural din mine se hraneste ca ce ofera natura, ca sa poata sustine manifestarea si exprimarea omului supranatural care sta in fiecare din noi. Stii tu partea aia ce nu este palpabila si nu poate fi masurata si care consuma alt tip de hrana decat creste in natura.
Indiferent cat de grabit vrei sa pari, nu uita sa faci curat. Locul pe care il lasi in urma trebuie sa fie cat mai asemanator cu locul pe care l-ai gasit cand ai venit.
Si incepe urcarea. Pe fetele abrupte, peste frunze si crengi, care toate fosnesc si trosnesc sub talpi, imi fac drum. Nu am o directie precisa si nici nu caut una. Vreau doar sa vad urmatorul deal, urmatoarea vale, inca un petec de padure, locuri prin care nu am mai fost sau pe care le-am uitat.
Aproape de coama dealului zapada apare si patura devine tot mai compacta. Dar dupa nici doua ore, un picior de deal ma coboara iarasi.
 Intalnesc culcusuri sau locuri de odihna pentru animale, chiar de ele amenajate. Acolo vei gasi si urme de hrana, scurmat, par, etc.
De la fag trec la amestec cu conifere si carpen, mesteacan, salcie, plop, dar si alun urias. Practic aici am ocazia sa vad alunul ca arbore !
Inca o data intunericul vine si ma gaseste umbland. Prind un picior mai inclinat pe stanga. Intuiesc ca valea va oferi apa mai jos. Asa a si fost (poate ti se pare logic, dar nu e, ca aici sunt foarte multe vai seci).
Un platoas curat si uscat, cu lemnul langa, cu apa aproape. De data asta e liniste si afara. E mai rece si vantul s-a stins.
Fac ce fac paici si cand dau sa iau ceva de jos , constat ca asta micu a revendicat manusile de lucru. Nu stiu ce gand avea, dar nu-i primu din specia lui care se comporta in felul asta. Ii urez bun venit si stau o vreme cu el de vorba , dupa care il transfer pe alta parcela, cu nu cumva sa calc pe el cand umblu.
Si uite asa se incheie un an si incepe altul. Recunosc ca nu prea pun sentiment in treburile calendaristice si imi este cam totuna daca e marti sau miercuri, daca e 2013 sau 2014 ...
Ce trebuie facut mi se pare mai important decat cifrele astea. Acu na, pentru altu o fi altfel.
Noaptea mai linistita a adus un somn mai odihnitor. O gramada de fosnete in jur. Soricimea e mereu activa ziua si noaptea, dar parca mai mult noaptea sau poate atunci o remarci mai bine ca nu ai altceva de facut.
Merem mai departe. Cobor doar ca sa urc iarasi. Trec dintr-o padure in alta si se schimba atat rocile cat si vegetatia. Fagii se amesteca din nou si apare iarasi calcarul.
O parcela despuiata cu ceva ani in urma, in prezent impenetrabila, plina cu tineret.
Nu pot sa nu ma gandesc cum ai mici de azi (copii) si ai de vin dupa ei, nu vor mai avea ocazia sa vada arborii batrani, de mai mult de o suta si chiar doua sute ani. Sa nu uitam ca pentru mintea lacoma, padurea e ca o gradina de zarzavaturi si ca in concepul $$$$ tot ce se vede constituie o posibilitate de a obtine mai multi $$$$. Practic Dumnezeu (mama Natura cum spun oamenii carora le este frica de Dumnezeu in mod nefiresc si care cred ca prin a-l exclude din mintea lor in pot exclude si din realitate) a facut arborii ca astia sa faca bani din ei.
Ma ce fraier is, mi-a luat atata vreme sa pricep ... Io credeam ca tantalaul, ca arborii au rol mai complex si ca sunt parte din ecosistem, cand de fapt sunt doar niste legume crescute intr-o sera spre a fi vandute. Cineva aici are ochii incetosati. Nu-i bai sa mai si tai, dar cand crezi ca toti arborii sunt destinati sa-ti umple buzunarele, atunci ceva bai e la tine domnule.
Ori io n-am priceput nimic din toata lumea asta si m-am trezit brusc intr-un mediu in care tot ce conteaza este sa faci bani indiferent cati ai, si stii bine ca oricum e nevoie de mai multi, ori mai sunt si altele chiar mai bune de facut si inca nu le-ai descoperit.
Cultura banilor, sa ai bani ma, bani,ca sa cumperi ce vrei cu ei, nu conteaza ca iti traba sau nu, nu conteaza nici ca apuci sa folosesti sau nu. Nu mai conteaza decat sa fii dupa val si sa treci o data cu el.
Cu riscul ca apar ca o pata pe o haina uniform colorata, risc si afirm ca mai sunt si altele si zic io, chiar mai importante.
Nu spun ca mersul la padure e important sau ca a manca  sau a face nu stiu ce treaba este mai importanta sau nu decat alta, spun altceva. Ca avem minte ca sa o folosim si sa putem discerne, nu doar sa ne lasam manipulati de imagini colorate si luminoase si texte repetate la nesfarsit sub forma de reclame si propaganda.
Io utilizez imaginile astea din cadrul natural atat pentru mine cat si pentru tine ca sa aerisesc mintea si daca nu altceva, macar sa aduc informatie noua inafara de cea care imi este introdusa fortat. Si chiar daca nu reusesc sa scot nebuniile care is deja in cap, macar sa am cu ce compara si sa am la ce raporta pentru a avea o varianta in plus din care sa aleg.
O plimbare de inceput, una la aer curat si linistea padurii iti recomand. Apoi  de ce nu, chiar o drumetie de cateva zile. Ce nu-ti recomand insa, este sa mergi cum ai vazut pe blogul asta. Spuneam ca omul are minte si nu doar ochi. Cu mintea si citesti si pricepi si ce am scris nu doar te uiti la poze. Vei constata ca a umbla prin locuri pe care nu le stii si a merge de unul singur, poate fi o activitate riscanta. Nu uita ca de cele mai multe ori ca sa ajungi in locurile de care iti vorbeam si pe care ti le arat, necesita o zi de mers sau chiar mai bine. Iar cand ai ajuns, este doar intrarea. Nu uita ca omul e firav si ca orice accident chiar daca in prima faza nu este unul grav, poate sa devina. Sunt foarte multe locuri fara semnal la telefon si nu vei putea suna dupa ajutor.
Ce se poate intampla ? O multime, de la entorse, la infectii pulmonare sau digestive, crize de rinichi, o creanga infipta in ochi, in picior, in burta, etc. O piatra in cap, o haita de lupi, un mistret turbat. Nu trebuie sa fi indiferent la pericole ci sa le iei in calcul si sa nu te aventurezi. Vei iesi progresiv si in timp cunostinta si conditia fizica se vor mari.
O alta modalitate buna sa patrunzi in locuri dinastea este sa mergi cu cineva cu experienta. In timp poate voi face treaba asta, sa merg cu cine doreste sa vada locuri in care singur nu ajunge sau sa invete sa distinga ce cu ochii neinitiati nu reuseste. Aici ai doua modalitati sa faci treaba cat mai in siguranta. Fie aloci timp si te pregatesti, fie iti iei un ghid. Eu ti le recomand pe ambele sau pe oricare din ele doresti.
Dar nu-ti recomand sa sari peste trepte si sa o faci ca incepator si mai ales de unul singur. Totusi sa nu crezi ca in grup esti mai in siguranta. Intr-un grup in care lipseste experienta, toti sunt in pericol cam in mod egal.
Incepe sa faci drumetie si sa-ti alegi locurile pe care le cunosti sau le poti invata usor. Sa iesi cu prietenii si familia. Sa incluzi asta in activitatile tale saptamanale sau macar lunare. Chiar de va trebui sa renunti la a privi televizorul sau filmele pe calculator, merita. Renunti la virtual pentru real. Renunti la a privi ce fac altii, pentru a fi tu cel care face.
Ti-am pus un filmulet in care nu vei vedea nimic senzational, ci doar niste franturi din drumetia asta si cam cum arata padurea in anotimpul asta.
Pan' la urmatoarea, numa bine.