duminică, 25 iunie 2017

lingura de platan

E o lingura incapatoare, usoara si rezistenta, numa buna pentru zeama de toate zilele.
La astea 3 nu le-am facut niciun alt ornament pentru ca n-am considerat ca e nevoie.
Cand zic ca-i un partener bun in toate mesele pe care le iei in natura, nu ma refer ca acasa n-ar fi potrivita. Spun asa pentru ca te incurajez sa iesi la padure, prin orice mijloc de care dispun.
Apoi daca tot a dat caldura, merem la balta ca-i vreme de inot. Sanatate buna.

miercuri, 21 iunie 2017

bushcraft journey

In tura asta ne-am propus sa imbinam explorarea naturii cu aplicarea cunostintelor invatate in taberele anterioare.
Avem inainte 3 zile pline pentru umblat. Descoperim locuri noi, invatam si exersam, ne antrenam corpul si mintea.
Trecem de la vai umbroase, irigate cu ape dulci, la paduri mari si desisuri in care soarele este totusi filtrat de coroanele dese, dar in care experiementam si lipsa apei.
Aici ai ocazia sa inveti la modul real ce inseamna administrarea resurselor, adaptarea ritmului, orientarea in teren si deplasarea in grup.
Astfel ca ai ocazia sa parcurgi distante in teren variat si accidentat. De la drumuri largi, la poteci de animale si chiar nicio poteca, ne orientam prin labirintul naturii.
Dar cand tabaram, avem in vedere sa nu ne lipseasca cele de trebuinta. Dormim regeste :), iar seara si dimineata luam masa in jurul unui foc.
Despre importanta focului am vorbit si voi mai aminti. El ofera nu doar lumina calda pentru suflete, ci in zilele reci, ne permite sa ne relaxam langa el cu putine haine si fara graba.
Dar ca sa-l faci bine, ai nevoie sa cunosti arborii, sa alegi un loc potrivit si sa stii cum sa-l aprinzi inclusiv pe vreme umeda. De toate astea ne vom ocupa mai in detaliu in tabara.
Important este ca dupa ce pleci din locul care ti-a fost casa pentru cateva ore sau zile, sa-l lasi curat si cat mai aproape de ceea ce era inainte sa il folosesti.
O alta zi vine cu o noua etapa de mers. Astazi mai mult coboram. Ocolim multe doline, pasim printre si peste lapiezuri, sarim peste copaci cazuti si descoperim urmele oamenilor ce s-au perindat inainte de razboiul cel mare.
Cate un observator dispus in loc strategic afli mereu daca umbli suficient. Baltoaca mocirloasa, poate si o hranitoare merg deseori la pachet.
O data ajunsi pe vale, vedem ca peisajul se schimba radical. Aici aflam poteca pe alocuri sapata in stanca si asigurata cu oaresce cabluri.
Momente de cugetare probabil ca am avut fiecare ... sau cel putin ma pot folosi de poza asta si sa spun ca macar Andrei cugeta la ... doar el stie ce :)) .
Turele astea aduna oameni cu pasiuni comune, care deseori leaga prietenii chiar si pentru toata viata.
Diversitatea locurilor ne ofera ocazia sa exersam si sa adaptam, imbinand ceea ce avem la noi cu ce ne ofera codrul, utilizand ca liant dibacia si cunostintele.
Cheile Nerei si imprejurimile constituie un teren cat se poate de favorabil pentru astfel de calatorii.
Atunci cand apa e mica si calma, traversarea e o joaca. Dar dupa ploaia ce avea sa vina peste doua zile, raul s-a umflat si trecerea in siguranta se face utilizand o balustrada din coarda. Cum anume se intinde si cum se face traversarea pentru a evita blocajul, sunt doar cateva elemente pe care le-am parcurs.
Ai ocazia sa inveti ce inseamna echilibrul dintre a nu te supraincarca cu lucruri inutile si a nu lasa acasa accesorii folositoare.
Cand nu ploua nu-i nevoie sa te acoperi. N-ai de ce sa te privezi de imaginea cerului instelat ce transpare ici-colo printre coroanele verzi.
Calatoria continua. Important este sa pastram ritmul potrivit ca relaxarea activa sa nu urce pana la statutul de antrenament :). Dar oricum as formula, adevarul este ca-i un antrenament foarte bun si sigur te inzdraveneste.
Cheile Nerei pe langa tunelurile sapate in masivul calcaros, vine si cu alte elemente inedite. Puntile suspendate, probabil cele mai multe la numar comparand cu orice alte chei din tara, sunt deosebite si spun eu, ar merita intretinute.
Exersam montarea adaposturilor utilizand doar prelata, lemn si fibre vegetale obtinute la fata locului.
Un mod real de a invata esentele lemnoase si de a obtine accesoriile necesare este acela in care intri in padure incepi sa-ti le pregatesti cu mana si cutitul tau. Sa nu crezi ca doar vazand pe altii pe youtube miscand vei reusi sa faci ceva trainic. Abia cand te confrunti cu incercarile vei distinge stangacia si lipsa de viziune. E ca si vorba asta ce ti-o spun mereu:
"faptul ca ai vazut toate filmele cu Bruce Lee, nu te face practicant de kung fu" :)).
In functie de teren si conditii meteo, de resurse si nevoi, amenajam adapostul potrivit. Nu exista unul ideal care sa mearga in orice situatie, exact cum nu exista nodul suprem pe care daca l-ai invatat e suficient si poate inlocui pe oricare altul.
Imaginile nu-ti vor reda cum trebuie detaliile, ci le utilizez ca sa expun cateva principii de baza.

Va scriu in speranta ca se mai si citeste, nu doar se vizioneaza fugitiv pozele (treaba care observ ca e tot mai pregnanta si cultiva oligofrenia in masa).
Fratilor, daca pe vremuri trebuia sa depunem efortul de a ne intelepti, astazi am ajuns sa depunem efort si pentru a nu ne tampii de tot. Robotii, pe care cica ii facem sa ne usureze viata, au ajuns sa gandeasca si sa miste in locul nostru, iar oamenii ... din zi in zi sunt tot mai stangaci si mai tolomaci, nelinstiti si frustrati.

Nu-i bun asa, si daca nu faci si nu gandesti tu, nu vei putea nici sa te bucuri si sa traiesti pe deplin.
Tocmai de aceea te chem sa inveti, sa misti, sa traiesti experienta si apoi sa o transmiti mai departe.
Si daca spuneam ca exersam cateva treburi din cele pe care le-am invatat in tabara din primavara, atunci am gasit cu cale sa facem si un pat suspendat, care sigur ofera confort si odihna. Insa el merita facut doar cand pastrezi locatia pentru mai multe zile.
Cat este de rezistent? Este foarte rezistent si nu necesita taierea de copaci pentru constructie. Poti utiliza 2,3 sau chiar 4 copaci vii dispusi la distanta potrivita si doar doua lemne lungi si drepte, legate tot cu fibre vegetale.
Aici e ca in jungla, in sensul ca imediat ce soarele apune, trage rapid dupa el si lumina.
Ajungem prin locuri de legenda, invaluite in mister, in jurul carora si despre care s-au spus multe povesti.
Trecem alte punti si intram in moara lui Craciun.
Aici putem remarca lucratura si ingeniozitatea prin care oamenii locului isi obtin hrana de atatea veacuri.
Lucratura facuta 100% cu unelte de mana. Fiecare lemn este cioplit din topor si fiecare fier e forjat si scos din foc si ciocan. Piatra de moara in mod evident este sculptata de mana. Sistemul e simplu, iar miscarea este produsa de energia apei.

Nicio mamaliga nu o pot compara cu cea pe care am mancat-o din faina proaspat macinata la moara lui Untan. Chiar acolo pe vale, gatita la un foc din lemn de fag, cu branza si lapte de la gopodaria batranului, cat se poate de simplu, natural si autentic.

A distinge  resursele si a te bucura de ceea ce ai nu e putin lucru, iar deseori abia dupa ce le pierzi, realizezi semnificatia lor.

Fiecare astfel de calatorie ne reaminteste si ne ajuta sa constientizam atat bogatia ce ne inconjoara cat si responsabilitatea de a duce mai departe cunostinta si de a intretine ceea ce am primit pentru ca si pruncii nostri sa traiasca frumos.
Asta e trupa noastra. O mana de oameni hotarati, diferiti ca personalitate si incercari, uniti pentru cateva zile ... si cine stie, poate chiar pentru anii ce vor urma.
Sanatate buna iti doresc si sa ne vedem cu bine la urmatoarea calatorie.

miercuri, 14 iunie 2017

trei linguri

Din lemnul luat anul trecut de pe insula am mai scos cateva linguri. 
Din seria celor trei, incep cu asta mai mica de maslin.
E comoda, rotunjoara si numa buna de luat in drumetie. O pun in lista cu linguri disponibile si daca iti face cu ochiul da-mi de stire.

vineri, 2 iunie 2017

relaxare pe ape line

Ne-am pornit in patru sa ne dam in barci. Soarele a prins putere, iar asta se va vedea la finalul zilei pe toate partile descoperite ale corpului ... unora dintre noi.
Am trecut granita si ne-am aventurat in micuta delta a vecinilor nostrii. Broasetele sunt in forma si nuferii infloriti.
Le-am umflat si le-am lansat la apa. Fara sa apuc a studia nimic legat de locul asta, pot zice din ceea ce vad, ca omul si-a adus masiv contributia, daca nu la aparitia ei, dar sigur la diversificare si aranjare.
Insule populate cu plopi si salcii plantate, tufe la baza si multe specii de pasari, serpi, soparle, rozatoare, broaste cat cuprinde si binenteles multi pesti.
De pe canale largi patrundem la ape inguste si pline de nuferi si tot soiul de vegetatie care incetineste simtitor vaslitul.
Chiar daca sunt multe cu cioc lungi si picioare subtiri, totusi lebedele par sa domneasca.
Am auzit ca primavara dupa ploi multe apa e crescuta si padurile sunt inundate. Vara va fi destul de secat si caldura probabil ca-i prea mare pentru a sta pe balta in miezul zilei.
Nuferii albi si galbeni sunt din abundenta. Planul este sa revenim si sa aprofundam. Speram sa alocam mai multe zile si sa coboram pana la Dunare.
Pana atunci insa, vom continua cu turele de aventura deja programate.
Sanatate buna si sa ne vedem afara.