marți, 31 decembrie 2013

optimism real, hrana sanatoasa pentru noul an

Oare exista culori si in absenta luminii ? Si daca exista au vreo relevanta ? Dincolo de curcubeu si chiar de atmosfera , dincolo de raze si particule , nu stiu ce este gandul dar il folosesc.
Nu ai nevoie sa stii definitia dragostei pentru a iubi. Nu ai nevoie sa cunosti formula chimica a apei pentru a-ti potoli setea.
Insa ai nevoie sa cunosti Adevarul pentru a umbla in Lumina si pentru sta drept.
Este esential sa nu te temi ca vei cadea in minoritate daca vei cauta sa te indrepti in tara in care toti stau stramb. In primul rand nu te mai teme ca-ti va fi frica !
Nu vei putea zambi pana ce fruntea nu se va descreti. Trebuie sa iti doresti, sa incepi prin a-ti dori sa faci , sa gandesti, sa actionezi corect. Compromisul are pretul lui si dreptatea are pretul ei. Ceea ce platesti aia vei avea.
Optimistul nu trebuie sa fie orb. Pentru ca a vedea in toate bine este cu alte cuvinte a-ti bate joc de ceea ce se cheama Bun ! Nu exista ca toate sa fie bune, pentru ca abia sub comparatie poti determina ce e bun si ce e rau. Nu toate lucrurile sunt relative si nu mi-ar fi greu sa-ti dau exemple de rele ce nu pot manifesta absolut nici o parte pozitiva. Evident voi recurge la exemple dureroase si la a te scoate din sfera de confort pe care ti-ai creat-o. Dar sa nu-ti fie lene sa iesi de sub plapuma nedreptatii. Iti zic io ca merita un pic de frig acum pentru un mai bine pe viitor.
Cand oferi mita sa reusesti acolo unde altul este mai competent, distrugi nu doar conceptul de dreptate si persoana pe care ai exclus-o din locul pe care-l merita, dar clatini tot sistemul incurajand incalcarea normelor morale si legale si promovezi ceva eronat ce pe termen lung va avea efecte dezastroase.
Sunt curios cine poate sa contureze vreun aspect pozitiv atunci cand este vorba de savarsirea unei fapte concrete si cat se poate de reale si actuale cum este abuzul sexual impotriva unui copil care inca nu stie sa vorbeasca sau a unui batran care nu poate sa se deplaseze ! Baga bine la cap si nu te grabi, cantareste cu atentie situatia inainte de a te aruca in lupta. A vedea lumea cum nu este si a ascunde ceea ce trebuie sa fie la lumina, doar din motive de interes personal (= tot ce nu doresti sa vezi, sa auzi, ca iti deranjeaza buna dispozitie,poate si peisajul neplacut cu omul murdar si nemancat, etc, cat si orice fapta pe care am facut-o si noi si pe care daca o acuzam , ne acuzam singuri) nu este modul corect. Da, vorbesc de optimistul ignorant care deschide ochii doar la ce-i convine si inchide la orice altceva sperand ca data viitoare cand ii va deschide, altu sau ceilalti vor repara tot ce era nebunesc.
Fiecare om stie ca decat sa-si indrepte propriile defecte, e mai usor sa mascheze, sa imbrace nebunia intr-o haina eleganta, pana ce spera el, vor deveni obisnuite si in final poate chiar ceva bun sau macar acceptabil. Niciodata, ce e rau nu va fi bun. Nebuniile nu trebuie promovate ci mai de graba abandonate. Nu oamenii trebuiesc abandonati si condamnati, ci faptele narozesti (pana ce nu ajung si oamenii sa se identifice cu nebuniile lor si atunci inevitabil vor fi condamnati o data cu ele, pentru ca au ajuns sa fie parte componenta a fintei lor prin faptul ca le-au inglobat/infiat/asimilat).
Inceteaza sa mai intrebi (cu gand de justificare si scuzare a rautatilor personale) "ce e drept si ce nu ? ce e bine si ce e rau ?". In realitate stii deja ce e drept si daca prin absurd ai lipsit cand s-a predat, ai acces oricand la informatie si nicicand nu e tarziu sa inveti. Esti indreptatit sa intrebi ce e bine si ce-i rau doar daca ai pornit cu un gand bun si doresti sa aflii binele ca sa-l practici.
Vrem mai bine si se poate. Astazi doar doi sau trei sa fim si poate nici nu reusim. Dar ai putut sa demonstrezi ca o minciuna chiar daca se scalda in sustinerea a milioane de persoane, ea nu devine adevar si ca "Vox populi, Vox Dei" nu este deloc aproape de Adevar.
Iti ofer in dar optimism real si un colt din reteta. Stiu ca ai vrea peste, dar io prefer sa-ti arat cateva noduri si poate daca ai interes vei invata sa-ti faci si undita si sa mergi singur la pescuit.
Spui un an mai bun, dar daca gandesti rau nu va fi mai bun. Gandesti bine, actionezi corect, atunci ai motive pentru a fi optimist.
Cu privirea in pamant nu se vede cerul albastru. Dar nici cu capul in nori nu se poate alege directia buna intr-o rascruce de drumuri.
Stiu ca suntem copii la minte si vrem ca toate sa fie dulci la auz, dar prea mult dulce face rau. E nu doar iluzoriu, dar si intoxicant. Uneori saratul este necesar pentru a da gust mancarii. Disciplina isi are rostul ei si bucuria sanatoasa este binevenita.
Sa invatam in noul an ca se poate zambi si de fericire, nu doar rade in batjocura de unul si altul.
 Am auzit anul asta mai mult ca oricand cum oamenii isi urau unul altuia "Sarbatori linistite" . Iti dai seama ca am ajuns sa nu mai speram la fericire si sa ne multumim si doar cu o liniste de cateva zile ?
Nu te grabi, ca-i timpul scurt si asa. Nu te grabi cand trebuie sa alegi si nu inchide ochii cand tre sa admiri. Nu ezita sa multumesti, cum nu ai ezitat nici sa ceri.
Inca un pas, inca un gand si teoretic ar trebui sa cunoastem mai multe decat pana acum. Esecurile din trecut sa ne serveasca ca si exemple si lectii.
Invatatura sanatoasa este mai de folos decat orice lauda si incurajare (cu atat mai mult decat cele abuzive).
Lauda este stimulul omului mandru, in vreme ce atentionarea este indreptarul omului drept ( = omul ce depune efort in directia asta , nu cel desavarsit). Extrem de rar se potriveste in context o lauda care sa fie si constructiva la modul real.
Cand un lucru il faci bine iti primesti lauda si multumirea din rezultat , iar cuvintele sunt ca nimic. Dar cand atentia iti este indreptata catre dorinta de a fi apreciat, atunci e o inversiune de valori. Sa avem curajul si inima sa refuzam sa mai spunem raului bine doar pentru ca a devenit comun sau legal.
Am adunat in seara asta doar cateva concluzii si idei din minte si le-am pus pe "foaie", ca un cadou pe care-l face profesorul elevului. Orice om este si trebuie sa fie atat elev cat si profesor.
Iar tu esti probabil omul care mi-a fost in multe randuri profesor, direct sau indirect. Numa bine iti doresc, pentru ca sunt perfect constinent ca daca tu o duci bine si altii din jurul tau au sanse sa o duca bine. Iar poporul se constituie din oameni care daca o duc bine si umbla drept, se cheama ca traim intr-o tara buna.
Multumim lui Dumnezeu pentru lunga perioada de pace de care am avut parte si la care bunicii si strabunicii nostrii doar au visat. Doresc ca vremurile astea sa fie folosite cu cap si nu irosite, uitate si neapreciate.
In speranta ca ne vom raporta corect la situatiile ce vor urma, m-am bucurat sa impartasesc cu tine perspectiva mea despre optimism.
Asa ca iti doresc ce-mi doresc si mie, sa avem curajul sa cautam Adevarul si sa-l acceptam chiar si atunci cand pare ca este impotriva intereselor noastre de moment. Si mai mult decat atat, sa avem curajul sa-l facem public, sa nu stingem "faclia", sa fim lumina in intuneric.

marți, 24 decembrie 2013

prastia revine ? ... dar nu a fost plecata nici o clipa

Este un moment potrivit, pentru ca ii uscat si caldut ... ziua.
Faci rezerva de pietre. Pentru exercitiu n-ai nevoie de pietre extraordinare. Ajunge doar sa nu fie prea mari, prea mici si prea colturoase.
Te asiguri ca zona e libera si ca nu e nimeni in directia vizata . Iti faci incalzirea si incepi progresiv.
Ideea nu e sa tragi tare ci mai intai sa tragi corect.
Apoi tre sa te gandesti ca fiecare piatra sa mearga catre tinta pe care ti-ai ales-o si chiar in ea. Pentru precizie, ii bun sa crezi ca piatra pe care o ai in prastie este singura si cea mai importanta. Si cu fiecare din ele tre sa faci la fel.
Nu ai nevoie nici de multe rotatii si nici de viteza de rotatie mare. Toata treaba se intampla in momentul in care eliberezi capatul .
In timp si prin exercitiu, pietrele vor merge in directia  buna si vei da drumu sforii instinctiv exact la momentul potrivit. Vei descoperii ca orice arma are limitarile ei, exact cum si noi avem limitarile noastre. Aici conteaza atat calitatea munitiei, forma , greutatea pietrelor, cat si precizia noastra si uneori si viteza vantului. Alt factor important este distanta. Asa se face ca precizia scade pe masura ce cresti distanta fata de tinta.
Este o activitate recreativa, probabil mai putin periculoasa decat biliardul de prin localuri (care include deseori si box si lupte cu bete si sticle ...).
Este o forma de miscare si daca nu altceva, e inca un mod de a te relaxa activ. Ca si in majoritatea cazurilor, e nevoie de un minim de responsabilitate. Exact cum nu poti trage cu arcul la tinta fara sa te gandesti un pic si sa pregatesti lucrurile, tot asa e si la prastie, tre sa ai in vedere anumite aspecte.
Daca n-ai auzit inca de ele sau nu stii care-i treaba si cu ce se manca, nu-i bai. Uite, una din cele cateva postari cu si despre prastie. Mai sunt si altele si probabil in timp voi mai pune.

duminică, 22 decembrie 2013

al 4-lea muschetar

Dansa este din lemn de stejar si incheie "seria" de care aminteam acu cateva postari.
E mai mare si mai incapatoare, iar cupa e mai lunga si mai lata decat la cea de fag.
E robusta si de nadejde. Fara nici un fel de adaosuri si lipituri, de zorzoane sau forme care sa fure privirea, este doar echilibrata si practica.
Sper sa indeplineasca toate cerintele tale. Mai ramane doar sa-ti placa forma si dimensiunile.

joi, 19 decembrie 2013

canile noatre preferate

Probabil sunt multe adancituri ce pot fi utilizate ca si pahare si cani, dar nu stiu daca se gaseste vreuna sa inlocuiasca o cana din lemn cioplita de mana.
Legat de canile astea, as zice ca exista doar doua categorii de persoane. Primii sunt cei ce le indrargesc si ceilalti sunt cei care inca n-au auzit de ele sau inca nu le-au vazut .
Vreau sa fie clar , ca si omul poate ciopli si nu are nevoie de masinarii sa faca kuksa. Ca si pe vremuri asa merge si acum. Ba inca acuma le pot face mult mai fine ca am smirghel de toate granulatiile. Nu le vrei asa fine, nu-i bai e mai simplu. Atunci le finisez doar cu cutitul. Insa finisajul nu vizeaza doar aspectul estetic ci si pe cel practic (despre asta am mai discutat).
Daca ar fi sa socotesc timpul de lucru si sa adaug si rata de esec raportat la pretul cu care le dau, cu siguranta ca nu merita . Inteleg producatorul care le face ca pe banda, ce nu inteleg io este de ce "vinde gogosi". De ce le mai numesti facute mana ?  Si asta este si povestea cutitelor hand made in ziua de azi.
Le spui lucrate de mana, dar mana nu face decat sa le plimbe de la o masina la alta. Io cand zic cutit facut de mana, ma refer la materialul brut pe care il iei si il prelucrezi cu scule de mana pana ii dai forma. Il calesti si-l finisezi cu unelte traditionale si manerul il pui din lemn sau corn bun, ce vrei tu , iar forma si finisajele le faci cum ziceam, teaca la fel.
 E munca lui si fiecare mester are dreptul sa-si puna pretul pe ce a lucrat. Insa nu are dreptul sa minta, spunandu-ti ca este ceea ce nu este si ca a lucrat cum de fapt nu a lucrat. Asa se face ca desi la noi in magazine nu prea gasesti cani din lemn, dar cele de la nordici, majoritatea la ora actuala sunt ca piesele ce iasa dintr-o uzina. Pai atunci ce farmec mai are? Daca iti este totuna cum se fac, atunci iti recomand paharul de unica folosinta. Daca nu-ti este totuna, atunci iti recomand un lucru autentic. Stiu ca am mai trecut pe la idee asta, dar am repetat ca sa fie clar.
Revin la kuksa asta din lemn de frasin. E de marime medie as zice si e pe cat de comoda pe atat de practica.
 Parca te si vad la lacul din munte cum spargi gheata cu pioletul si o umplii. Soarele e pe apus si esti cam insetat dupa urcusurile din creasta. O scoti aproape plina, privesti in ea si e atat de limpede incat se vede fundul canii si toate modele din structura lemnului. Iti muti focalizarea pe suprafata si cativa nori si un varf de munte se oglindeste. E rece. Bei incet , cu inghitituri mici, dar parca sorbi taria muntelui.
O farama de traire, un inceput de tura si un final de zi reusita. O masa de refacere urmeaza si un ceai cald tot din cana ta de lemn la adapostul cortului si un somn adanc si odihnitor ce va aduce noi forte pentru a doua zi.
Cu ochii spre munti si gandul chiar mai departe iti doresc numa bine.

trei din patru

Din frasinul al mare e si lingura asta. Ii asimetrica, simpla si bine finisata. 
 O felie de corn atasata o diferentiaza mult de restu lingurilor.
Ii numa buna sa mananci cu ea la padure, in munti, acasa si oriunde mergi. Cu ea poti sa mesteci bine in orice mancare si poti lua fara emotie atat din gemurile groase din borcane, mamaliga tare, cat si orice zeama (amintesc de treaba asta pentru ca vei vedea pe lume multe linguri destul de firave, mai ales in zona in care coada se apropie de cupa si care rezista doar la supe).
E genu de lingura pentru omul care doreste sa imbine simplitatea cu eleganta. Si asa ca idee are aproape 20 cm lungime.

marți, 17 decembrie 2013

padurea minunata

Se anunta cer senin si minim trei zile cu soare. Mai bine de atat poate fi doar ce am prins noi. In ideea in care mai bine inseamna mai variat.
Acum luminatorul al mare rasare tarziu si parcurge distanta rapid si razant . Nu prea il vezi deasupra, ci printre copaci. Galbui si palid, nu incalzeste si nici nu tre sa ne asteptam la asta.
Zapada mica aici, dar pe masura ce urcam se inmulteste. Trecem de la arbusti si tot felul de amestecuri de tufe cu puieti de fag si brad pana in stancarie unde carpenul si frasiunul domina.
Mistretii si caprioarele si ocazional cerbii, bat urme inaintea noastra .
Prindem si noi pasii cu pernite si mai mult sau mai putin intamplator tinem o vreme directia lor.
Si animalele au poteci. Si ele au un anume mod de a se deplasa. Asta de care ziceam mai sus, pasea si cu picioarele din spate in urma celor din fata. Apoi din dreapta i s-a alaturat inca unul si mai in fata inca unul. Si se vedea dupa urme cand mergeau intins si cand se opreau sa miroase, sa cerceteze sau sa se joace.
 Inghet este , dar nu mare si ziua e doar cu cateva grade sub zero, poate cu vreo 3-4.
Cum bine a afirmat profesorul, zic si io -  iar copacul punte se facu. Punte pe care trecem si schimbam atat malul cat si dealul.
Baltoacele si mlastinile nu mai constituie o problema acum. Aici nu mai oracaie broasetele si nici bulbuci nu se mai vad la suprafata.
Inca un apus e in plina desfasurare. Culorile si lumina incalzesc prin ochi sufletul.
Primim adapost in inima codrului, intre arbori mai mari si mai mici, majoritatea de esenta tare.
Prioritatile se stabilesc de regula in functie de imprejurari. Asa se face ca pe vreme buna focul e primul, iar pe viscol primul e adapostul.
Fagul si carpenul uscat fac posibila arderea fara mult fum si cu patura consistenta de jar.
Zapada compenseaza lipsa izvoarelor din culme. Ceaiul e de baza, mai cu seama ca apa obtinuta din zapada nu-i cea mai placuta la gust, atat datorita aromei de arsura cat si din lipsa mineralelor.
Aflam ca jos au fost -12 noaptea trecuta. Totusi s-ar putea sa fi fost vreo inversiune termica si aici sa fi fost cu cateva grade mai cald, ... dar nu cu multe si s-ar putea sa fie doar o presupunere.
Nu dormim cu foc noptile astea,deci se cere sac de iarna si izopren potrivit.
Ceata continua si in urmatoarele zile. Pe varful dealurilor mai prindem si raze calde.Cand scopul este doar sa umblii, atunci fie ca realizezi fie ca nu, pleci de acasa ca sa te intorci acasa.
Dar daca ai ca scop sa fii in padure, sa vezi si sa simti ce-i acolo, atunci umblarea nu mai este un scop ci doar un mijloc de a obtine ce ti-ai propus. Din nou voi contura ideea, ca modul in care te raportezi iti va deschide sau va inchide ferestre.
In prima parte se prezinta padurea. Poti urmari secventa sau o poti ignora. Insa eu cred ca vei urmari. Probabil si tu ai ca scop altceva decat mijlocul prin care ar trebui sa obtii ceea ce iti propui.
Da, ii aer curat si rece. Cata vreme misti ai confort termic, dar cand stationezi, sangele se retrage din terminatii si incepi sa pierzi detaliile. Gandul iti fuge la un singur lucru - vrei mai cald de atat. Vrei si nu-i bai, dar nu te gandi mult la asta,ori iei o haina mai groasa pe tine ori incepi sa misti. Nu te bloca si nu sta degeaba ca nu va fi mai bine.
Cu toata ceata asta fina, adaugi un pic de timp la expunere si lumina lunii va parea mai multa decat era de fapt. Ca idee, aici era deja miezul noptii si tabara montata, focul mare, mancarea mancata si Vlad dormea de vreo 2 ore.
E o liniste anume in padure. Mergi mai departe de tabara, poate si doar ca sa poti gusta un pic salbaticia si sa inspiri aerul rece. Sa vezi ceea ce se poate vedea in jur, doar in lumina care era prea slaba sa poate aduce si umbrele in scena.
E locul unde imaginatia ar trebui sa-ti fie deja exersata si unde n-ar trebui sa lasi liber nici un gand necontrolat, ca nu cumva sa te trezesti cu paru ridicat fara motiv. Pe de alta parte n-ar trebui nici sa ramai prea indiferent, visator sau absent, ca nu cumva sa fi luat pe nepregatite. Cand ochii se inchid, urechea aude mai bine, dar cand si mintea doarme atunci pericolul e aproape.
O alta noapte, un alt loc si un alt foc. Nu uita la plecare sa faci curat si toate sa fie cum le-ai gasit.
Ca sa simti ce inseamna ca esti parte din natura, trebuie sa petreci timp in ea. Ca sa simti ca esti parte din familie trebuie sa petreci timp cu ea. Si ca sa simti ca esti nemuritor, trebuie sa petreci timp cu Dumnezeu.
Si la padure le poti imbina armonios pe toate trei. Dar daca primele doua cer un context anume, cea de-a treia se poate realiza oricand, ... poate nu oricum.
Incerc sa expun acelasi tablou pe care i l-am expus si profesorului, acela in care te plimbi ca intr-o gradina in care pasc mamuti.
Uita-te cu bagare de seama la arborii astia si tine cont ca deja sunt marcati si propusi pentru taiere. Mai mult de o treime deja nu mai sunt.
In loc sa regreti fals ca nu vor mai fi, poti sa apreciezi ce este cata vreme este. Exact ca si cu floarea sau vorba buna care e de preferat sa o oferi omului inca in viata, nu unei pietre funerare si unui rest in descompunere.
Imaginea de ansamblu sa fie dreapta, chiar daca bucuriile nu sunt multe. Insa acele mici bucurii sa fie curate si sa ajute la o mai buna deplasare in calatoria asta ce se cheama viata si care de fapt nu este.
Imi permit sa afirm si nu o fac de la mine putere, ca viata nu este o calatorie ci calatoria asta este doar un mic episod al ei.
Asa se face ca orice tentativa de asezare, cu infigere de radacini, se spulbera intr-un anume moment despre care nu stim mai multe, cum nu stie nici puiul aflat inca in ou, ... ce inseamna a zbura.
Bucuria trebuie impartasita, ura trebuie sa dispara, iar dragostea este de dorit.
Imaginea codrilor este una placuta si imi este la indemana sa ma exprim prin ea.
Cu cat vei stii mai multe despre arbore cu atat mai mare drag vei prinde. Sa nu te temi ca detaliile iti vor fura simpla bucurie. Simplei bucurii i se vor adauga si altele si chiar de nu va mai fi simpla, va fi una mai mare.
Luna e cea care se ridica asa sus si a carei lumina se imprastie in ceata. La lumina ei nu poti alerga cu vederea pe care o ai, dar poti merge bine. Nu poti citi, dar poti sa distingi un loc bun de innoptat.
Ede folos sa mergi si singur, ca sa inveti ceva ce altfel nu poti. Dar e bine sa nu faci regula din asta si e mai de dorit sa imparti cu cineva calatoriile, peisajele, gandurile, mancarea, adapostul,etc.
Nu doar din faptul ca-i mai usor sa faci in echipa ce altfel trebuia sa faci singur, dar poate e mai uman sa mergi cu oameni decat doar cu ganduri.
 Si uriasii cad si mare zgomot mai fac la impactul cu solul. Insa arborele ce cade din cauze naturale si ramane acolo, foloseste mult mediului. Lumina trecea doar partial de coroana deasa a colosului, iar la baza lui nu erau alti arbori. Insa acum soarele va incalzi pamantul si semnitele din sol au germinat, iar frunzulitele ies. Puietii vor incepe o intrecere pe viata si pe moarte in a creste si a se dezvolta. Doar cativa vor reusi si nu neaparat cei mai puternici sau cei mai sanatosi. Treaba e mult mai complexa. Spre exemplu, se poate ca cel mai puternic puiete sa se rupa sub povara zapezii inghetate, poate si a viscolului,dar si datorita faptului ca a crescut cel mai rapid si fiind mai inalt este si mai expus. Sau poatel roade capra, cade o creanga groasa peste el sau il frange busteanul tras de tractor. Asa se face ca cel care era mai mare intre cei mici acum s-a injumatatit sau chiar a murit.
Este nevoie sa parasim gandirea ingusta si sa vedem ca este o compexitate dincolo de capacitatea noastra de perceptie. Tentativa de a simplica cele complexe in ideea de a intelege nu este totdeauna cea mai buna solutie, mai cu seama cand prin simplificare se are in vedere excluderea detaliilor ce compun intregul.
Zapada e alba cand nu e noros afara. Ca de cele mai multe ori pare gri, uneori albastru deschis, iar pe apus de soare e galbuie.
Doua ganduri iti trec prin minte in ultima zi de umblat. Unul este cel care are treaba cu casa si cu ce gasesti acolo si altul fuge la urmatoarea tura. Ceea ce ne scapa deseori din minte este faptul ca inca suntem in padure si inca mai sunt treburi de vazut si cale de umblat.
Cu fiecare pas lasam o urma .Poate fiecare vorba si gand lasa o urma, chiar daca nu e in zapada ci in suflet.
Din fiecare pas inainte sa castigam ceva folositor si sa pierdem o parte din povara inutilului care ne incetineste atat de mult.
Sa ne vedem cu bine la aer si gand curat.

luni, 16 decembrie 2013

pauza de o/un cafea/ceai

O kuksa mica din lemn de frasin isi face aparitia. In lumina serii pe cerul partial noros, in racoarea de sub zero, ies sa o plasez un pic in cadrul natural, pentru ca imaginea sa fie cat mai placuta.
Mica si comoda, si chiar sidefata (desi din poza nu distingem) e canuta ce nu trece neobservata.
2 - Pledoarie pentru creatie
Te plimbi prin padurea care s-a format pur intamplator in sute de milioane de ani, prin miliarde de incercari nereusite, ... si ce crezi ca gasesti ?! Zeci de kuksa in diferite stadii de formare. Tot ce trebuie sa faci este sa-ti alegi una care-ti place si sa o iei acasa.Tot aici vei vedea si diferite specii de arbori hibrizi, dar si pseudo-specii provenite din esecuri ale naturii in incercarea de a gasi combinatia optima.
In padurile astea alearga si animale cu un singur deget si trei ochi,doua spline nedezvoltate si fara intestine, miscandu-se defectuos si aparand in tot felul de forme hidoase. Rar intalnesti specii reusite pentru ca statistica arata ca incercarile sunt nenumarate acolo unde nu exista gandire, iar reusita tinde catre 0, iar daca totusi se "intampla" sa existe, n-ai sa o poti descoperi ca ar fi ingropata undeva sub maldaru de nereusite.
Inchei paranteza si subliniez - bagati-va mintile-n cap, nu va mintiti singuri si nu-i mintiti nici pe ceilalti.  Fara ordine nu exista culoare, forma, consistenta, gand, etc
  Mai sincer e sa spun nu stiu sau mai corect- nu vreau sa stiu. Desi recomandabil e dupa ce spun nu stiu, sa zic - dar vreau sa aflu.
Dar nu vreau sa pleci cu impresia gresita si fara kuksa. Adevarul este ca eu am cioplit-o si ca atata vreme cat nimeni nu o uita, o pierde sau o lasa in padure, cu nici un chip nu vei gasi vreuna pe acolo.
Cum beau din kuksa mica daca e mica ? Exact cum beau si din cea mare. Singura diferenta notabila sta in cantitatea pe care o poate tine dupa o singura umplere. Mai vrei , o mai umplii. E mica si simpatica si incape peste tot.
Daca ti-a placut asta sau poate vrei alta, gasesti aici in lista si-ti poti alege, apoi imi zici intr-un mail si-ti trimit toate detaliile.

vineri, 13 decembrie 2013

a2a pe lista

Ziceam ca urmeaza una de fag. No, asta-i. Stii cum ii si cu lemnele astea, conteaza nu doar esenta, dar si o bucata de lemn anume din care obtii semifabricatul. Asa se face ca de data asta am luat din trunchiul arborelui nu din creangi.
E o lingura un pic mai mica, dar comoda si placuta. Coada ei e curbata spre dreapta. Este o lingura finuta in aparenta, dar e rezistenta.Cu alte cuvinte nu-i doar asa de ocazii speciale ci e o lingura pentru utilizarea frecventa si e de cursa lunga.
Cam de lunga este ? Pai asa ca sa ai o idee, are vreo 18 cm (lingura nu cursa). Vine in husa ei din piele facuta tot de mana.
O lingura dinasta e genu de accesoriu pe care cu siguranta nu-l mai lasi acasa cand pleci.

miercuri, 11 decembrie 2013

cate una pentru fiecare


Patru oameni daca i-ai imbraca la fel tot diferiti ar fi. In mare, toti au doua maini, doua picioare si restu, ca sa poata functiona optim. Insa la nivel de gandire, caracter, manifestare si fizionomie sunt complet diferiti.
Ei bine am facut cate o lingura pentru fiecare din cei patru. De la stanga la dreapta avem stejar, frasin, fag, frasin.
Si in lumina putina ce scapa din soarele aproape apus si cerul noros, ti-o prezint pe asta de frasin prima oara.
Ii o lingura mai mare si incapatoare. Lemnul e in cea mai mare parte inchis la culoare si cand o umplii ca sa gusti cu ea, faci paguba in oala cuiva.
Coada ei este asa mai valurita si e mai curbata decat pare aici. O sa tii bine de ea.
 Am finisat-o pana luceste, dar nu doar pe asta ci si pe celelalte trei.Cu fieru rosu am gaurit incet si sigur lemnu, apoi i-am petrecut un snur din piele doar asa ca sa aiba.
In rest tin sa mentionez ca e greu sa-ti faci o impresie "prea" reala asupra proportiilor sau formei, judecand dupa pozele pe care le fac.Nu stiu io sa le scot in evidenta prea bine, dar na asa in mare iti poti totusi face o idee.
Dar cel mai bine e cum ti-am zis, iti alegi cea care o vrei si ti-o trimit. Si daca cumva se intampla sa nu fie cum credeai sau sperai nu-i nici o problema, mi-o trimiti inapoi.
Iar cu formele si dimensiunile stii cum ii, is multe si variate doar doar gasesti una si pentru tine.

luni, 9 decembrie 2013

doar cat sa-ti aminteti aroma ei

A cernut Maestrul cativa centimetrii de zapada, apoi a luat norii si a oprit vantul. Imi place sa cred ca tot El mi-a pus in minte si gandul sa ies si ca in pregatirea minutioasa a avut in vedere sa ne bucure si pe noi.
Pe masura ce urc Certejul, zapada de pe crengi nu-mi mai cade intre piele si gulerul hainei, pentru ca temperatura ramane sub 0.
O imagine poate fi descrisa din foarte multe "unghiuri", totusi parca cel mai aproape de inima noastra este cea artistica, in care arbori sunt imbracati si au ceva de spus. Si vrei sa fii acolo unde albastrul cerului nu cere explicatia stiintifica , care nu de putine ori distrage atentia de la imaginea de ansamblu.
Ii foarte bine sa cunoastem detaliile fenomenelor, lucrurile care stau la baza celor vizibile, insa astea isi au relevanta doar cata vreme imbogatesc peisajul si aduc un plus de culoare si profunzime.
Insa cand detaliile iti rapesc frumusetea, poti sa stii (sigur !) ca nu cunosti suficient . Pentru ca in esenta lucrurilor cand patrunzi, descoperi o frumusete si mai mare, in nici un caz nu pierzi imaginea initiala fara sa primesti ceva mai bun in schimb. Si apoi vei constata ca imaginea de ansablu a fost semnificativ imbogatita.
Alergand pe intuneric, utilizand doar lumina slaba a lanternei pe modul economic, trec foarte aproape de doi ochi si inca doi. Caprioare care nici alta data nu s-au speriat vazandu-ma ca alerg pe langa ele.
 Exact ca si caprioara care a venit spre noi in loc sa fuga . Auzind pasii, am luminat inspre zgomot. Si Vali s-a mirat, ca reactia normala din partea unui animal salbatic, ar fi trebuit sa fie fuga in alte directii. Dar stii cum ii, deseori cand vad lumina raman nemiscate. Numa ca asta o venit la noi.  
Insa zilele trecute, cand merea baiatu ala cu pusca , mai jos de locu unde ne oprisem, gandu mi-a mers la faptul ca s-ar putea sa nu fuga nici de lanterna lui, i-ar fotonii lui contineau si plumb ... 
Cumva tot un soi de bucurie ar fi manifestat si el, doar ca de alta natura.
Cu riscu ca mi-i pun pe toti in cap, poate si pe tine, continui sa afirm ca ti-ai ales o pasiune josnica. 
Nu stau sa analizez daca e vorba de oaresce frustrari, din lipsa de alta activitate, de influente exterioare sau alte baiuri. Cata vreme omori de placere nu poate iesi nimic bun din asta. Sunt altii care fac asta ca sa traiasca (macelarul de exemplu). Apoi omul care are animale, le taie gatu si le face bucati sa le mance,ca el suntem si noi. Dar una-i sa omori ca sa manci si alta-i sa omori pentru ca-ti face placere. 
Daca ai devenit dependent de fiorul ala, nu diferi prea mult de orice alt criminal. Desigur ca multi nu realizeaza treaba asta si spun ei "io nu gandesc asa" . Nu gandesti, dar faci. 
Nici perversul nu considera ca e ceva deplasat in modul in care se manifesta cata vreme s-a obisnuit cu nebuniile lui. 
Nici mincinosul nu va zice ca a minti este ceva rau cum nici cel corupt nu va da sau respecta legi impotriva luarii sau darii de mita.
Insa caprioara doarme unde apuca si e mereu atenta si haituita de animalele de prada. Ea nu-si permite entorse si nici somn adanc. Nu are casa ei si nici haina de camuflaj pentru orice sezon. Cand stii ca sunt putine si ca sunt mult sub capacitatea ta de a te intelege, nu cred ca se cuvine sa o linsezi miseleste si sa mai gasesti si satisfactie in asta. In cazul asta consider ca sunt mai barbati aceia care lupta unul cu altul cu pumnu gol. Adversarii sunt mai pe masura si nebunia se manifesta intr-un mod mai echilibrat.
Daca placerea presupune nebunie, atunci ar trebui sa fac bine sa-mi regandesc notiunea de placere si sa-mi recalibrez pasiunile.
Daca in trecut cand fauna era abundenta si oamenii de 8-10 si chiar 30 ori mai putini pe masura ce te indepartezi in timp, iar sa vanezi era nu doar o necesitate ci si o faima, acum treaba asta mai are sens in foarte putine locuri pe glob. Iar daca nu te aflii acolo in contextul respectiv, nu ai inteles nimic.
Pentru ca atunci cand elimini contextul si incerci sa aplici sablonul intr-un context diferit, ... ratiunea ar trebui sa fie cea care sa te lumineze.
Daca prin uciderea inamicului in vreme de razboi poti salva cateva persoane civile care altfel ar fi fost victime sigure, ar fi ceva bun, in vreme de pace inamicul acela nu exista si uciderea acelui om este un act condamnabil si nejustificat. 
Vezi tu, ai eliminat contextul razboiului si nu mai ai pentru ce sa ucizi. Dar daca si in razboi omori de placere si nu doar pentru a apara, atunci indiferent ca esti sa nu autorizat, esti criminal . La nivel moral nu esti autorizat sa te bucuri ca iei viata nimanui.
Am revenit la subiectu cu pseudo-vanatoarea (mai exact braconajul) , pentru ca e plin sezon si oriunde ies si aproape oricand, aud puscaturi si nu de putine ori ii si vad pe ortaci.
Dar pas cu pas ne indepartam si gandul ramane in urma. Noi imagini fie aduc alte ganduri, fie se leaga de cele initiale.
Caldura corpului este produsa si mentinuta prin arderea caloriilor provenite din alimente, iar cea a focului unde am pus ceainicul, din lemne ce as fi vrut sa fie mai uscate.
Asa se face ca la un capat sunt jar, iar la altu sunt inca acoperite cu zapada . E treaba cu conductivitatea termica, lemnul nu-i un bun conductor. Mentionez treaba asta, ca e important de stiut in ideea in care vei vrea sa te folosesti de lemn ca de un material izolator .
Insa o data ce apa se evapora si lemnul e de esenta tare, coaja subtire sau deloc, aproape ca nici nu mai fumega. Acum doar aburul din ceainic este vizibil si purtat de vant. Si este semnul ca poti pune plantele.
Acum e anotimpul in care si cele mai banale plimbari (trasee) din timpul verii, vor deveni interesante.
La limita dintre perceptia sezoriala si cea a credintei bazata atat pe cunoastere cat si pe inchipuire, sta omul si priveste si pricepe doar un strop chiar si cand i se pare ca lucrurile ii sunt clare.
Nu de putine ori afirmam ca am inteles ce este important, dar curand vom afla ca nici n-am stiut ce era cu adevarat important, da pai sa si alegem dintre elemente pe cele importante.
Intr-un sistem complex sunt elemente cu functii multiple, insa nu importanta lor ar trebui pusa la indoiala,cel putin nu in sesnul in care sistemul ar functiona si fara ele. Daca merge si fara, atunci sistemul nu le-ar include.
Si in cazul asta s-ar putea sa constatam ca avem o perceptie saraca atat asupra imaginii de ansamblu cat si a detaliilor.
Tot ce putem face cu adevarat si nici aia prea bine, este sa intrebuintam sisteme deja existente.  Insa pentru a judeca corect daca si ce este bun si ce nu, in materie de ... materie, ar trebui sa intelegem perfect atat ce sta la baza materiei, cat si ce anume o tine legata.
Fara sa intru in sfera (sau poate e cub) imateriala a programelor informationale de orice fel, a inteligentelor artificiale, naturale si supranaturale, tin sa mentionez ca nu ceea ce nu cunoastem ar trebui sa ne deranjeze si ne pune pe ganduri, cat ar trebui sa ne framante faptul ca nu ne raportam corect nici la ceea ce cunoastem.
Insa si aici vom vedea paradoxul, ca abia cine a inceput sa alerge repede, isi va pune problema timpilor si va constata mereu ca nu alearga suficient de rapid. Si poate nu viteza este factorul determinant sau poate nu e singurul.
In efortul sustinut de a discerne intre sensul literal, metaforic si comparativ ar trebui sa nu ne lasam prada lenei si sa abandonam inainte de a fi parcurs intreg traseul/cartea/situatia.
Deseori ne este mai confortabil sa afirmam ca nu putem si nu intelegem chiar inainte sa fi incercat macar.
Zapada care de fapt este apa cristalizata in structuri extraordinare, simetrice, reprezinta doar una din nenumaratele dovezi ca mic nu este echivalent cu neglijabil. Daca e totuna ce forma ar fi trebuit sa aiba cristalele, atunci ar fi avut forma neregulata .
Intamplator poate fi numit ceva doar cata vreme nu-i cunosc insemnatatea. Iar daca reusesc sa patrund cate ceva din tainele lui, constat nu ca termenul era nepotrivit, ci mai de graba ca era inexistent si ca l-am inventat ca sa-mi pot explica ceva pentru care ar fi trebuit sa depun mai mult efort sa inteleg.
Daca e sa invat ceva din asta, nu e doar cat de putin stiu fata de cat ar trebui, ci si cum ar trebui sa utilizez ceea ce stiu in ideea de a afla mai mult. Totusi as vrea sa ma raportez corect fata de lucrurile pe care inca nu le cunosc.

miercuri, 4 decembrie 2013

inca exista obiecte lucrate chiar de mana, nu doar pseudo-manufacturi

Uite, spun ei a fost o data , dar acum ASA stau lucrurile si cumva incearca sa-ti induca ideea ca asa e si normal si poate chiar bine ... Desigur ca mesterul ramane in continuare mester, insa din dorinta de a scoate mai mult profit a compromis metoda si a compromis si esenta produsului, calcand atat peste traditie cat si peste conceputul de manufactura.
Insa vreau sa te asigur ca nu asa stau lucrurile si ca ceea ce-ti spun ca e 100% lucrat de mana chiar este.
Baiul la ei e nu doar ca iti zice ca-s facute mana si nu sunt, cat si faptul ca iti cer tot atatia bani pe ele ca si inainte cand ieseau putine si "imperfecte" dar de fapt fiecare avea identitate si fiecare era de la foarte buna in sus. Acum ori ca-i lemn, ori ca-i plastic, sa fie dupa sablon, sa fie toate la fel, sa mearga repede sa iasa banul.
Insa nu trebuie sa fie asa, omul si astazi are suflet si astazi isi doreste ceva lucrat cu mana si mintea. Si astazi vrea unicat si astazi apreciaza valoarea unei cani facute in multa vreme doar cu priceperea mesterului si fara dispozitive speciale, scule taietoare precise si finisaje electrice.
Doar de mana am facut si cana asta din lemn de jugastru. E drept ca a fost de lucru aici, insa si satisfactia e mai mare.
Io iti vorbesc de o treaba care are de-a face cu frumosul , cu viata, nu povestesc doar de o adancitura ce poti sa o umplii cu ceva de baut.
 Canile ce ti le fac, sunt cioplite afara, sunt muncite cu mana. O diferenta majora intre cele facute manual si cele pe nedrept numite asa, este in faptul ca o cana oarecare iti ofera doar un spatiu temporar ce il poti umple, pe cand o cana unica, mesterita, iti ofera o poveste si un gand ce te ajuta si te apropie mai intai de cadrul natural si apoi (daca hotarasti sa mergi mai departe) chiar de esenta lucrurilor.
Asa ca tin sa subliniez ca dincolo de corp este sufletul. Iar munca din spatele unui produs , gandirea si amprenta lasata dau "viata". Exact cum este diferenta intre un viu si un mort, ambii au corp, dar nu ambii au suflet.
 Asta-i o kuksa mai deschisa , stabila si usoara. Forma asta vine cu avantajul ca se incadreaza mai bine in buzunare si rucsaci, iar ceaiul poate fi baut mai repede, ca suprafata e mai mare si racirea e mai rapida.
E finisata bine, iar suprafata neteda se datoreaza orelor de finisare cu smirghelul in mana.
Ma intorc un pic la comparatie, nu pentru ca imi face placere ci pentru ca lucrurile ti-au fost prezentate gresit si ma tem sa nu cumva sa pici in capcana ce ti-au intins-o.
Da, e frumoasa si una si cealalta, ca doar e frumos lemnul. Insa pentru care tine si la identitate si nu doar la scop ii sugerez sa aleaga o kuksa facuta cu adevarat manual. Iar pentru care tine doar la scop, ii sugerez o "kuksa" pliabila din plastic, care e si usoara si ieftina, ocupa si putin spatiu . Compromisul intre cele doua nu merge. Nu te lasa pacalit, la aceeasi bani sau chiar mai putin poti obtine un lucru autentic.
 Asadar, fie ca-ti doresti o cana dinasta ca sa bei din ea orice, oriunde si oricand, fie ca vrei sa faci un cadou deosebit, eu o voi pune in LISTA asta unde pun toate canile ce le vand. Un pic mai sus gasesti si lista cu linguri.
In rest, ceea ce n-as vrea sa crezi din cele spuse, este ca io afirm faptul ca le-as face mai bine ca altii. Nicidecum nu spun asta, sunt multi care fac mai bine , probabil multi din ei chiar aici in tara noastra.
Si pe langa cioplelile ce le fac, doresc sa-ti ofer o anume perspectiva, poate o imagine mai clara asupra lucrurilor lucrate de mana. Si poate dincolo de a-ti vinde si de a cumpara, dincolo de consumerism, poate doresc sa ating corzi ce par a fi din ce in ce mai putin tangibile, dar despre care io inca mai cred ca exista chiar de nu mai sunt la vedere.