duminică, 31 decembrie 2017

o tura si gandul pentru anul care vine

 Am pornit sa dam o tura prin padurile din Semenic, sa ne bucuram de peisaj si sa facem rodajul la clapari. Probabil ca am prins cea mai frumoasa zi din inceputul de iarna.
 Am gasit si urmele altora ce mai colinda codrii astia. 
 Uneori totul pare incremenit si linistea e tulburata doar de adierile usoare de vant. In alte zone se pot auzi si diverse ciripituri de pasarele.
 Inainte ca soarele sa prinda putere si sa "scuture" ornamentul din copaci, am luat cu noi imaginile de poveste.

Efemer si mereu nou, irepetabil si intotdeauna diferit ... cam asta e impresia mea legata de tot ce e perceptibil.

Doar la o privire superficiala ar putea sa para ca ceva a ramas neschimbat. In realitate daca urmarim detaliile, mereu vom descoperi schimbarea. Ceva acolo a crescut, altceva s-a degradat.

Poate ca uneori e mai evident ca ceva ce are viata si misca, traieste si moare, se naste si creste.
Astfel intaresc inca o data unicitatea clipei si ireversibilitatea evenimentelor si actiunilor.
Asa ca pentru toti care credeti ca puteti, va recomand sa  traiti frumos, sa cugetati adanc, sa miscati cu folos, sa nu compromiteti adevarul si sa iubiti mai mult decat sunteti iubiti.

La multi ani doresc celor ce asta isi doresc, iar intelepciune si sanatate tuturor.
Dumnezeul in care credeti sau nu, sa ne lumineze pe fiecare mai mult decat in anul ce a trecut.

vineri, 29 decembrie 2017

inca un puukko de nadejde

Pe asta l-am gatat o data cu celelalte si l-am dat deja, dar abia acum ajung sa-l postez.
Unei lame scandinave de 9,5 cm i-am facut un maner din stejar batran si tare, incheiat cu corn de cerb carpatin.
Teaca e din piele maro si i se potriveste numai lui.
Eu zic ca-i un cutit de nadejde. In rest, sa fie sanatos posesorul si domnita de asemenea :).

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Craciun in Maramures - prima parte

Traditiile. N-am sa povestesc despre ele pentru ca am asistat ca simplu spectator si nu am cautat (inca) sa patrund sensul fiecarui obicei.
Pe ansamblu pot spune ca prin comparatie cu multe locuri din tarisoara noastra, Maramuresul este bine ancorat in trecut si inca pastreaza si chiar expune mult din traditiile populare.
 Colinde si clopote, pocnituri de bice, porturi populare, mestereli si mai ales mancare consistenta :).
Aici ai sa afli mai multi mesteri lemnari si lucrarile lor.
 Talangi si masti, trompete si militari de demult.
 Interiorul unei case taranesti... de pe vremuri. Lemn, lana,in, canepa, lut, poate si putin fier.
Cand vine vorba de calitatile nutritive si metodele de preparare, bucatele traditionale imi par ca surclaseaza detasat ceea ce afli in supermarketuri si majoritatea restaurantelor orasenesti :).
 Mancaruri la ceaun, vin fiert, ceai si tarie.
 Imagini ca pe vremuri.
 Masti si sculpturi, fiecare cu incarcatura simbolica mai mult sau mai putin cunoscuta de multime.
Dar fiecare a gustat si a asistat la momente faine si poate chiar irepetabile.
Probabil cu fiecare an care trece hainele traditionale se vor invechi si incet incet cei care le fabricau... nu-s mai.
Opincile vor fi inlocuite cu pantofii, biciul cu petardele, mancarea preparata traditional cu cea comandata de la oaresce firme de catering sau fast food-uri.

Bisericile cu lucratura traditionala vor deveni obiecte de muzeu in loc de lacasuri de inchinare, iar oamenii vor fi prea ocupati cu spatiul virtual lipsit de semnificatie, miresme si simtire ...

Sau NU... sper eu.
Probabil depinde de fiecare om cum se raporteaza la Dumnezeu, la viata si la ceilalti.

In lumea care se dezumanizeaza prin tentativa de robotizare si omorarea sentimentelor autentice, desacralizarea a tot ce este sacru si a ridica in slavi prin aroganta, ignoranta si lacomie formele fara sens, tu poti sa te trezesti de maine dimineata si sa incepi a trai. Sa iti pui intrebarile si sa ai curajul a te declara nemultumit de amortire.

O fi bine, nu o fi, cine nu incearca nu greseste... dar nici nu traieste.
Sanatate buna si nu uitati cine este sarbatoritul si ce sens are sarbatoarea craciunului, ca nu cumva sa traim iarasi doar o forma fara sens si fara continut.

miercuri, 20 decembrie 2017

inca unul potrivit

Manerul din lemn de ulm sta bine in palma. Cornul de cerb incheie manerul la un capat si la celalalt.

Da, e acelasi cutit :). Am ales lemnul in asa fel incat sa imbine atat mijlociul arborelui cat si exteriorul. Si pe asta l-am dat deja.
Ramane valabila treaba aia in care daca imi spui ca vrei si tu unul, te trec pe lista si unul din cele pe care le voi face, va fi al tau.

bun la multe

E un puukko cu lama din otel carbon, de 10,5 cm lungime. Manerul l-am facut din lemn de tisa si corn de cerb.
Teaca il tine foarte bine inauntru.
O parte a lemnului este mai inchisa pentru ca e din mijlocul arborelui, iar astalalta este deschisa ca-i mai de la suprafata.  
E simplu si comod si permite o multitudine de prize de lucru. Stapanul lui sa il foloseasca sanatos.

duminică, 10 decembrie 2017

Polar puukko si o lingura

Am mai gatat un cutit zilele astea. Este vorba tot de unul de marime medie. Manerul l-am facut din ulm si corn de cerb.
 Are o lama finlandeza (Polar) de vreo 9,5 cm lungime.
Cat despre lingura din platan, am si dat-o deja.
De fapt azi am dat si cutitul.
Lingura are cupa mai mica si eu zic ca e comoda la mancat.
No si asa arata cand e in teaca.
Apai zilele urmatoare mai lucrez in paralel la alte doua, care si acelea sunt deja cerute.
Daca cumva vrei si tu unul, da-mi de stire si ma apuc de treaba.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

mini puukko

Zilele astea am gatat si unul maruntel.
E pe cat de mic, pe atat de fain. Tot din aceleasi materiale de calitate, aceeasi lucratura atenta , deci clar aduce satisfactie la utilizare.
 Are si el teaca din piele. Lungimea lamei sa tot fie la vreo 7 cm, iar latimea si grosimea manerului ... cam cat degetul meu aratator.
Din lemn de stejar batran l-am mesterit, apoi i-am pus si cornul de cerb ca sa fie cum traba.
L-am insemnat sa se cunoasca lucratura, ca doar am inteles ca asa se poarta in zilele noastre.

In episodul urmator vom vorbi despre lingura din platan. Sanatate buna si sa ne vedem la padure.

duminică, 3 decembrie 2017

mestereli de sezon

Se lucreaza la globuri si ornamente facute de mana, utilizand in special materiale naturale si nu putine din ele sunt culese de prin paduri in timpul umblaturilor noastre.
Fie ca e vorba de bete, globuri, brelocuri sau martisoare, cand lucrezi cu drag timpul trece frumos, iar daca le place si celorlalti, atunci e dubla satisfactia.
Piticii astia cu corpul ca un con de pin si capul ca de ghinda sunt comici oricum o iei. 
Fiecare are cate-o expresie si ceva semne particulare in asa fel incat poti zice ca sunt de-a dreptul indivizi.
Cu ei poti impodobi bradul, dar ii poti aseza si pe mobila. Iti poti lua set sau poti face cadou cate unul fiecarui prieten sau cunostinta.
Din familia Stejarel e si personajul nostru - Ghinduta. Sunt brelocuri din ghinda si lana ce pot fi atasate la cheile de la apartament, cele de la dulapuri sau fermoarele de la rucsacii drumetilor si a elevilor. 
Astia n-as zice ca sunt buni cataratori, dar in schimb sunt cuminti si stau unde ii asezi :).
Mestereala continua,
iar Ghinduta va transmite numa urari de bine.
O familie numeroasa careia i se vor adauga noi membrii in zilele ce urmeaza.
Daca cumva te atrage si vrei si tu in casa din astia, nu ezita sa ma contactezi. Si da, sunt de vanzare.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

pledoarie pentru alergare - 2017

A trecut ceva vreme, dar ne-am sincronizat. 
Batrane, as putea spune ca samanta plantata cu mai bine de 10 ani in urma, a incoltit, a dat floare si in unele locuri chiar roade ;). 
Am inceput sa alergam pe o ploaie usoara si pe masura ce urcam s-a diminuat pana s-a oprit.
 Poteci si drumuri forestiere, unele mai noi, altele mai vechi. Unele sunt cu inclinatie pronuntata, iar altele mai noroioase.
 Oprirea ploii aduce cu sine ceata. Vantul nu sufla si temperatura e chiar potrivita.
 Bustenii si crengile cazute constituie obstacole numa bune de ocolit, aplecat si sarit.
 La drum drept creste moralul ... si ritmul ;)
 Dar treaba merge binisor si pe urcari.
 Putini spini, putini boscheti, dar e vreme. Apoi, peste putina vreme o sa cada zapada si tot peisajul se va schimba.
O miscare buna intr-o trupa faina. Recomand si celor ce inca n-au gustat alergarea la padure. Ideea e sa o iei progresiv si in timp satisfactia va deveni mai mare decat oboseala ;).
Iata si cateva imagini in miscare, care inca sunt calde :) .
Sanatate buna si sa ne vedem prin codrii.