marți, 20 septembrie 2011

ochiul vede ce vrea mintea, mintea vrea doar cat pricepe

"Ce tot umblii in muntii aia , ce gasesti interesant acolo ?!"



Raspunsul e simplu - ii fain.
Indiferent de motiv, ca esti sportiv si ai de tras pentru vreun concurs ori o ambitie personala, ca esti alpinist, poet, pictor, ori ca-ti place linistea, acolo sus toate-s altfel.
Cerul este mai albastru, norii mai faini si daca prin absurd ar fi la fel, totusi macar aici ai (sau iti faci) timp sa-i si privesti.

Poate ca esti o fire contemplativa sau poate ca nici nu sti ce tot zic io acu, dar e ceva curat acolo sus ce atrage pe om. Inafara de toate astea e linistea si aerul inegalabil.
Aici in creaste, seara poti privi apusul, apoi stelele. De cand n-ai mai iesit noaptea sa petreci timpul privind stelele ?
Poti sa asculti doar vantul. Sa-ti pui gandurile in ordine. Dar mai bine decat toate e sa golesti mintea de idei nebunesti, de ganduri inutile si sa iti aduci aminte ca esti acolo pentru putin si clipa trece.
Niciunde parca nu pot discuta la fel de clar cu Creatorul ca la munte. Imi aduc aminte de oamenii din vechime, care cand aveau o nelamurire ori vreo neliniste, mergeau fie in munte fie in vreo pustie (desert).
Si am inteles de ce, ca-i simplu. Atunci cand nimc altceva nu te distrage, iti poti concentra atentia la maxim pe ceea ce este esential.

Noaptea adie vantul si misca tenda ce produce un zgomot care pe fondul amestecului dintre adormire si realitate poate fi confundat cu zgomot de pasi. Apoi cand dormi langa ape curgatoare, chiar inainte sa adormi , mintea impleteste finut visul cu realitatea producand in ureche fie voci de copii fi discutii in surdina. La inceput poate sa ti se para ciudat si am inteles ca de acolo s-au nascut majoritatea povestilor nebunesti despre oamenii care au iesit la padure si au auzit fel de fel de "lucruri". Apoi vantul si ploaia sunt alti factori. Dar nu uita ca tu esti stapanul mintii tale si (probabil) cu celelalte parti ale ei e bine sa controlezi astfel de imaginatii nefolositoare.
Nu o spun pentru mine asta, ci mai de graba pentru vreunii din voi care ati auzit sau patit asa ceva si n-ati stiut cum sa va raportati la ele.
Apoi ca tot ziceam de stele.Pai sigur ca se vad foarte bine, ca nu exista nici o alta lumina care sa le acopere.

Ca sportiv alergi crestele si misti bine, dar nu apuci sa gusti peisaj. De aia e bine cateodata macar sa mai lasi deoparte altele si sa redescoperi ce poate o data numeai scop - "ies la munte de placere".
No amu daca tot iesi, nu uita ca la munte nu-i ca-n fata casei. Nu iesii in papuci. Nu te zgarci cand iti iei incaltari.
Bocancu prost e mai rau decat lipsa lui, cand n-ai macar nu te bazezi pe el.
Dar cu aia tu ramai fara talpa , iar poteca ramane cu gunoi !
Is faine lacurile. Pe langa apa de gatit si spalat pe care o ofera, contribuie mult la frumusetea locului. Si interesant e ca daca nu ai ceva langa, la care sa-l raportezi, nici nu-ti dai seama din poze de dimensiunile reale. Poza poate sa arate fie lacul ca pe o baltuta, fie un ochi de apa ca fiind dita mai lacu.

Tu ai alte motive pentru care urci poate, nu conteza. Aici e frumusetea diversitatii. In rest poate ne vedem pe sus, ... fa bine ca sa ne vedem.
Apoi norii se aduna, dispare albatrule, se incetoseaza si poate vine ploaia. Dar cerul variabil e de departe cel mai fain, aici vezi contrastele, culorile.
Ce folos asa vezi, daca nu pricepi? Ce folos sa pricepi, daca nu esti multumit?
Daca ceea ce traim la exterior nu se reflecata in interior, nu ai cum sa fi multumit.
Caut lucrurile in esenta ca sa pricep frumusetea interioara, ce a fost sadita din exterior.
Nu stiu de ce am impresia ca poate suna greoi, dar daca treci peste ideiile preconcepute constati ca-i chiar asa.
Si ca ma intelegi mai bine,inchei cu :
"Mai bine mergi la munte decat sa nu mergi."

luni, 19 septembrie 2011

da



"Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alţi ochi"

luni, 12 septembrie 2011

poti sa traiesti sau poti sa TRAIESTI

Nu intru in termeni filosofici, ca nu stiu cum is aia. Dar zic ca poti sa stai la sfarsit de saptamana pe pat ca omul bolnav (desi esti sanatos ! ) si sa te uiti prin ecranul de sticla ce fac altii sau poti sa iesi si sa faci tu ceva.
Deosebit este oricum, ca fiecare iesire e deosebita de celelalte. In rest ajuta mult sa ai si un mic plan in care sa cuprinzi si cateva activitati prestabilite. Dar e destul de nasol sa planifici absolut tot in detaliu. Ii bun un echilibru si-n astea.
Fara mari ambitii iesim la padure. E inca vara (de cateva zile termometrul de la faculta indica 37 grade, ... deci e caldut).
Sacul de dormit de trei sezoane e un pic cam calduros.
Spre seara ajungem si hotaram locul de campare. Constatam ca lipsa ploii a avut ca rezultat secarea izvoarelor din apropiere. Dar facem o tara de plimbare si gasim mai incolo.
Cand focul incepe sa se vada bine poti sti ca seara se lasa.
Nu trece mult si e intuneric. Ziua e mai scurta. Ce mi s-a parut ciudat era linistea exagerata din locul ala. Teoretic ziua si pana noaptea la o anumita ora ciripesc tot soiul de pasari si pe langa poieni e plin de greiri. Aici inafara de vreo ciocanitoare si ceva ciori, rar cate-un fluierat. Or fi de vina multele pasari de prada pentru lipsa celorlalte ?! Nu stiu. Dar se doarme excelent.



Imaginea cu razele albicioase de luna si lumina calda a focului doar, lumineaza toata tabara. Amu drept e ca aparatu a vazut mult mai mult decat au vazut ochii nostrii.


N-avem interes sa ne trezim inainte sa rasara soarele, ca nu avem traseu zilele astea. Prin tenda groasa si verde inchis soarele nici nu deranjeaza ochiul, asa ca recuperam toate orele nedormite din timpul saptamanii. Te odihnesti bine la padure.
Dar cand ii gata ii gata. Nu zaci toata ziua pe spate. Avem de mesterit.
Taiem si despicam mesteacanul si scoatem scanduri.

E simplu. Cu un carbune trasez. Cu fierastrau pliant tai, iar cu cutitul scot afara ce tre sa iasa.


Toporul face cea mai mare parte a muncii. Cu el indrept scandura si pregatesc picioarele.


Nu se masoara mai nimic aici. Nu-i mobila la comanda, toate-s dupa ochi si mana.

Iar aici ti-am pus sa vezi cam cum arata valea cu izvorul. E destul de adanca si pe masura ce coboara e tot mai mare. Inainte sa vezi apa tre sa faci curat. Trunchiuri cazute si crengi peste tot. Apoi peste ele creste zmeura.


Dar fiecare zi trebuie sa cuprinda si o etapa de mers, macar si una scurta, macar o plimbare prin imprejurimi. In prima faza dau de tufe si arbusti, dar se "deschide" si ma trezesc intr-o padure foarte faina ce pare a fi virgina (pare, ... nu este). Aici lemn uscat din abundenta si nu zaresti nici un rest de butuc taiat de drujba. Am gasit si poteca caprioarelor. Doline adanci si tot soiul de forme in calcar. Tocmai am gasit loc bun pentru vreo tura urmatoare .
La radacina carpenului cazut e si cuibul de viespii, la care m-am furisat in cea mai mare liniste.


Ma uitam la arborii astia care au cazut exact in felul in care o floare isi deschide petalele. Vezi tu, chiar si copacii pot sa cada frumos ! :))


Si pentru ca am avut de lucru la cana de nuc, am luat-o cu mine la padure.


E placut dupa cina sa mai cioplesc un pic. E o activitate ce unora le aduce linistea, ... altora se pare ca le aduce stres si nerabdare :)) . Stiu ca munca asta e mai batraneasca si nesesita rabdare. Dar daca te gandesti ca placerea e in a ciopli si nu neaparat in obtinerea produsului finit, ai sanse mai multe sa faci treaba buna.

O alta treaba care merita traita e povestea de la caldura focului. Iar cand esti singur , ii fain sa asculti glasul focului. Trosnetele lemnului si lumina variabila, modul in care se mistuie lemnul si felul in care isi schimba focul culoarea, toate merita privite.


Padurile de amestec is cele mai faine. Pe langa toate resursele ce le ofera, mai e si diversitatea nuantelor ce le va expune nu peste multa vreme.
Ce va fi maine nu stiu, dar sper ca va fi. Ieri ?, ... nu ne putem hrani din amintiri. Astazi, e deja seara si tot ce mai ramane e sa speram la un somn mai odihnitor, decat noaptea trecuta.
Dimineata mintea e mai limpede si gandurile mai clare.
Nu lua niciodata decizii importante seara decat daca chiar nu ai incotro. Nu fa lucruri de precizie, ce necesita concentrare, daca ti-e sete si /sau foame (din nou, decat daca n-ai incotro).
Ma gandesc cateodata ca vorbesc ca batranul, ca fiecare poveste ori discutie trebuie sa aiba ca si concluzie vreo invatatura, chiar daca de multe ori nici nu se leaga cu cele de mai sus. Sau cel putin aparent nu se leaga :)) .
Da las ca-i bine, nici tre sa se lege. Nici frunza care cade nu tranmite in mod obligatoriu un mesaj clar. Clar devine in momentul in care il asociem cu altele. Asa ca fiecare alege cum sa faca asocierile.
Sanatate buna.

luni, 5 septembrie 2011

o parte din intreg


Nu stiu daca toata lumea isi da seama ca dupa un lemn mai special tre sa umblii. Tre sa sti unde sa cauti.
Tai unde trebuie si extragi bucata sanatoasa si frumos colorata. Nu-i complicat, insa daca te astepti sa te impiedici de butucul bun, ... mai tre sa umblii mult.


Iar esenta o alegi in functie de preferinte si de ce anume ai in plan cu lemnul.
Am prins vreo 3 ore acu seara asa ca am dat fuga sus pe deal.
Dupa ce am gatat cu lemnul m-am bagat in dreapta. Acolo in padure, chiar cand lumina se amesteca cu intunericul animalele incep sa fie active.
Doi purcei goneau in sus. Ma furisez si pe stanga vad si doua caprioare.
Se intuneca si ma opresc pe un bustean un pic mazgalit cu noroi, acum uscat (partial mocirlit de mistreti). Ascult vantul si pasarile. Ii bun asa.
E caldut placut si mi se pare ca la noapte ori maine dimineata are sa ploua asa usor.

nuante


Din ciclul : "n-ai cal mergi pe jos" ; Carasul e mic , n-a plouat de mult.
De ce e scris ? pai nu e cum te gandesti. Nu ca sa vezi pe unde am mai umblat, aiurea. Jurnal scrie altul. Eu nu vreau decat sa vezi lucrurile astea intr-o nuanta poate diferita decat celelalte.

" Atentie ! Padurea nu-i loc de joaca, .. dar nici groapa ta de gunoi. "
Lumina e mai vizibila din intuneric, decat intunericul in lumina, ... sau o fi invers ?
Treaba-i ca tre sa mai intram si in vreo pestera, ca o trecut prea mult de la ultima.

Copacii cazuti ce altadata imi ziceau : e drumul blocat, se inainteaza greu sau "au ce nasol ii ", acum constituie doar un element in plus in peisaj ( "daca stai langa aeroport nu te mai miri de avioane") .

Nu faptul ca te poti caza la cabana , ci mai de graba ca-i din lemn si piatra mi-a placut si mai ales cum se oglindeste in lac.

Ici-colo cate-un vampir.

Apa lui e curata atata vreme cat ploaia nu spala dealurile. In curand barcute de frunze vor naviga in aval, iar lumina va patrunde in cantitate mai mare printre crengile lor.
Vine toamna, acopera-ti lucrurile cu ceva, ... cu o tenda ar fi bine. Ca da roua, iar noaptea e mai rece decat era, dar focul va fi mai cald.

"Cerbii din padure "

Dar asta e in tarc! El nu mai alearga pe unde vrea. Padurea nu mai e a lui. A lui e sarma si poate curentul ce trece prin ea.

Poate ca a fost gasit ranit, poate ca ei l-au ranit. Poate ca a fost cumparat sau poate alte variante. Parea bine, adica umbla normal si se hranea.
Cert este ca indiferent daca el o sa mai umble prin padure sau nu, cerbul in tarc e ca salamul in frigider - e o chestiune de timp pana ce-l mananci !
Insa speranta e ca el va fi lasat liber intr-o zi, asa ca celelalte detalii nu vreau sa le mai stiu.
Si inchei plimbarea de o dupa-masa sau o dupa-masa jumate cu imaginea lacului la apus ( ... de soare, nu de lac ! ).