miercuri, 28 februarie 2018

instruire in alpinism - etapa de initiere - a2a jumatate

Si din nou, aceasta este trupa noastra. Acum suntem echipati si pregatiti pentru urmatoarele etape tehnice.
Ne familiarizam cu notiunea de apropiere de tabara de baza. Deplasarea catre locul de tabara presupune deseori parcurgerea unor distante notabile cu rucsacul plin in spate.
Se traverseaza inclusiv portiuni expuse, uneori cu inclinatii pronuntate si de multe ori lungi portiuni crevasate.
Tocmai din acest motiv este esential sa poti actiona atunci cand esti surprins de caderea partenerului intr-o crevasa.
Urcam portiunea de stancarie si ghetarie asigurati in coarda. Fiecare invata sa fie atat cap de coarda cat si secund. Uneori trebuie sa sapi, sa cureti si sa improvizezi pentru a reusi sa regrupezi sau pentru a plasa un punct de asigurare intermediar.
Pozele nu redau bine nici inclinatia, nici frumusetea peisajului si cu atat mai putin mirosul atat de proaspat si plin de viata al muntelui.
La partea de amaraje in zapada, tinem seama de grosimea stratului si consistenta zapezii.
La retragerile din masiv punem accentul pe rapelarea cu recuperare de piolet si pe retragerea din para de zapada.
Conform cu bunul simt, pornirea se face dintr-un loc sigur , iar sosirea trebuie sa fie tot intr-un loc ferit de primejdii.
Toate nodurile invatate isi vor gasi utilitatea in teren.
Nu orice parcurgere necesita legare in coarda, iar acest lucru trebuie stiut. Insa in portiunile care necesita utilizarea corzii, cunostintele sunt esentiale.

Un alt aspect neglijat in munti si din pacate si prin scoli, este numarul maxim de persoane ce se pot lega intr-o coarda! ... cat si modul in care se leaga si utilizeaza coarda cei ce se leaga. Lungimea optima a segmentului de coarda dintre coechipieri trebuie ajustata in functie de teren!

Cu noduri de franare? Cu bucle de coarda in mana? Cu surplus de coarda infasurata pe tine, legata de ham sau in/pe rucsac ? Cu bucla de coarda sau cu coarda intinsa intre coechipieri ? Asigurare statica sau dinamica ? De ce ? Cum ? Cand ? Cat?
Acestea sunt doar cateva intrebari care isi afla raspunsurile in practica noastra din teren.

In realitate nimeni nu te va corecta sau indruma cand mergi in ture sau expeditii, insa vei vedea in jurul tau atat oameni care au echipament cat si altii care nu au suficient.
Cel mai bun echipament nu va putea sa faca nimic in locul tau daca nu vei stii sa-l utilizezi. Asa ca investeste timpul si micsoreaza riscurile.

Baza o constituie siguranta pe care o ai la deplasare. Cand stai bine pe picioare si poti parcurge inclusiv portiunile mai tehnice fara teama si necunostinta, atunci esti si mai relaxat, mai atent si mai rapid.
La munte "vremea buna" este atunci cand iti permite sa urci si sa te intorci in siguranta.
Uneori trebuie sa profiti de cate-o portita, alteori sa te avanti si intr-un viscol moderat ce lasa loc de vizibilitate.
Deseori vremea inghetata si vantoasa este mai favorabila decat cea insorita, chiar si din simplu motiv ca zapada este mai stabila si mai compacta.
Parcurgerea, asigurarea, retragerile, toate trebuie sa le poti face indiferent de vreme si temperatura, pentru ca nu se stie cum esti prins in masiv si ii musai sa misti.
De aceea nodurile le vei face si cu supramanusi, in ger si cu o mana daca e necesar. Tine minte, daca nu ai invatat tehnica la caldura si in conditii ideale, nu vei reusi sa o asimilezi sus, unde si mintea incepe sa inghete.
Pentru o perceptie mai reala asupra terenului si invatarea "ochiului" cu zapezile, neaparat trebuie parcuse trasee cu cat mai multe tipuri de zapada. Acolo vom pune accentul si vom discuta la fata locului despre aderenta, acumulare, coeziune, alunecare, surprize si altele.
Un alt aspect in muntii mai umblati il consituie si aglomeratia. Multi oameni ce urca pe aceeasi ruta si care pot sa supraincarce placile de zapada, sa disloce pietre, sa scape piese din echipament sau chiar sa cada ei ... peste tine. Atentie la distanta de siguranta si la directie.

Cine urca invata sa testeze zapada si bolovanii fara a disloca sau a pune in pericol pe cei de sub ei.
"O lingurita de prevedere face mai mult decat un butoi de reparatii"
Acestea sunt doar cateva franturi din ceea ce a insemnat "scoala de iarna - etapa de initiere".
Pana la etapa de avansati, iti recomand sa exersezi si sa aprofundezi.
Multumesc fiecarui coechipier pentru interesul si dedicarea de care a dat dovada. Sanatate buna si sa ne vedem cat mai des prin munti.

duminică, 25 februarie 2018

cutit bun

Destinat pentru folosinta si nu pentru ornament, cutitul scandinav e pe cat de usor si rezistent, pe atat de practic la drumetie si mestereli de tot felul.
Tot pe o lama finlandeza am lucrat un maner din lemn de stejar si corn de cerb.
Teaca e practic "turnata" dupa cutit. Nu lucrez dupa un tipar si nu am marimi standard, asa incat fiecare e unic. Pielea e tot de origine scandinava si e tratata vegetal, lucru care o face sa ramana ferma si sa pastreze forma mereu.

Si cutitul asta l-am dat deja, dar nu uita sa-mi dai de stire in caz ca doresti unul asemanator.

vineri, 23 februarie 2018

fata face cercei

 Cercei lucrati de mana, realizati pe coaja de mesteacan pirogravata, coji de ou pictate si floricele decupate.
Ce n-ai stiut ca sunt la mare cautare pentru acest inceput de primavara ?! Pff, grav :)
 Ghiocei, flori de mac, bufnite si altele
sa ii asortezi cum doresti 
Acestia sunt rezervati, dar altii sunt pe cale sa se nasca.
 Multumim domnisoarei pentru ajutor si bunavointa :). Sa ne vedem cu bine la targ si sa fie timp frumos.

inca un puukko

 Un alt cutit de nadejde, usor, taios si numa bun pentru drumetie si mesterit. Si acesta este promis.

joi, 22 februarie 2018

instruire in alpinism - etapa de initiere - prima jumatate

Astia suntem si avem treaba.
Urcam, ne cazam si incepem cu inceputul. Invatam despre importanta informarii. Aici intra si notiunile de orientare turistica, cunoasterea masivului, starea vremii si inca multe altele.
Drumetia montana constituie baza in alpinism. Asa ca invatam sa pasim bine. Fiecare face urme cu schimbul, iar ceilalti invata cand si cum sa-i calce pe urme.
Deplasarea fara echipament tehnic se exerseaza in teren variat. Incepem sa introducem si notiunile legate de nivologie si abordarea corecta a traseelor pe timp de iarna.
Tehnica difera (trebuie adaptata) in functie de inclinatia pantei si tipul de zapada. Urcam, coboram, traversam, ... pana ce vad ca ai inteles.
Ca o mica paranteza, mi-a placut tare mult duetul asta :)). 
Apoi, dupa pauza cuvenita, am revenit cu coltarii si pioletul sa fixam baza. Dupa ce ai trecut prin zapezi si gheata si ai prins tehnica de deplasare pe coltari si de utilizare a pioletului, putem porni la drum. Pana atunci nu ai ce cauta in creasta!

Atentie!!! pentru cei care va aventurati cu sau fara ghizi si nu stiti sa pasiti corect, sa utilizati pioletul (si aici nu ma refer doar la oprire), riscati inutil si inconstient.
Muntele este pentru relaxare si pasiune, e frumos si trebuie sa aduca satisfactie, nu stres, risc si accidente.
Cu rucsacul ca de expeditie pornim la drum. Daca in scoala nu inveti si partea de deplasare cu tot echipamentul necesar, cat si notiunile ce tin de autogospodarire, atunci ai pierdut cateva din cele mai comune si mai de folos elemente.
Micuta casuta ne va fi locuinta pentru urmatoarele 5 zile. Zapada e cat usa,
dar suntem in putere si binedispusi :).
Invatam ca ceea ce vede ochiul poate sa insele mintea. Astfel, chiar si atunci cand pare stabil la suprafata si crezi ca stai pe zapada tare, vei intelege ca sub ea se afla straturi care nu au facut coeziune. Astfel intram in detaliile legate de straturile de zapada, avalanse, preintampinare, etc.
Nodurile le invatam la cald, 
dar alaturi de amaraje, le vom testa la rece ;) .
Un aspect esential pe care punctez mereu este ca alpinistul trebuie sa gandeasca si sa adapteze tehnica la situatiile din teren. Nu exista un sablon general valabil si perfect aplicabil in orice situatie. 

Continuam cu urcari si coborari, deplasare asigurati la piolet, tehnica cap-secund, dar si concomitent, cu si fara puncte intermediare de asigurare.

Exersam retragerile de urgenta, amarajele in stanca si zapada, atat fixe cat si recuperabile.
Intelegem ca ceea ce pare inedit acum in materie de tehnica, curand va deveni rutina si trebuie sa se imprime corect. In acest fel vom putea sa ne bucuram de ascensiune in conditii (mai) sigure.
Vremea este exact buna pentru scoala. Am prins si cald si frig, viscol moderat si zile insorite. Ceata si cer albastru am avut. 

Experienta noastra continua in episodul urmator :).

miercuri, 21 februarie 2018

puukko, pentru mesterit si drumetit

 L-am gatat si pe asta. 
 Lama scandinava, maner din lemn de stejar si corn de cerb.
 Teaca ii vine la fix si il tine bine.
 E un cutit usor si rezistent, iar forma manerului permite multe prize de lucru. Asta e rezervat, insa daca doresti unul de acest gen, nu ezita sa ma contactezi.

luni, 19 februarie 2018

mesterim martisoare

 Sa fie brose cu rondele de mesteacan pirogravate si pictate.
 Munca e in plina desfasurare.
 Anul asta vor fi si brose fluture din snur rosu si alb.
 Fiecare face ce poate si stie. Unul cu pregatirea semifabricatelor, 
altul cu creativitatea.
 Mai sunt si feliile din lemn exotic cu imaginea papadiei.
 Totul e lucrat de mana si fiecare obiect este unic.
Martisoarele se vor putea achizitiona din targul de la Timisoara, dar se pot trimite si in tara prin curier.
 Desigur ca nici ciresii infloriti nu vor lipsi :)