duminică, 22 iunie 2014

iar asta e scoasa din stejar


O lingura mai mare, zic io buna si la gatit nu doar pentru mancat. Asa in traducere libera e tot o lingura medie cu o coada o leaca mai lunga pentru care vrea sa faca gateli mai elaborate si nu vrea sa-si incinga degetele.
Lemnu ii chiar fain la culoare si nu-i nici iluzie optica si nici ajutor din photoshop .
Ii zdravana, dar nu grosolana si ii chiar comoda la utilizare .
Un minim de adancituri pe coada ca nu cumva sa maschez modelu natural din lemn si cam asta-i tot ce ai nevoie.

sâmbătă, 21 iunie 2014

doua proaspete

Una din stejar si una de frasin. Prima e cea din frasin. Ea, spre deosebire de cealalta, e o lingura medie si ca lungime nu doar la cupa (are cam 19,5 cm).
Ii usor asimetrica si bine finsata.
E rezistenta, dar si comoda la utilizare. Nu sare in ochi cu nimic ascutit sau tipator ci pur si simplu ii prietenoasa si merge luata in orice drumetie.

vineri, 20 iunie 2014

kuksa de frasin

Am inceput-o in ianuarie, din lemnu batranului frasin din care lucrez deja de cel putin doi ani si care inca se mai mentine bine pe coama dealului. Uscaciunea de acolo si distanta fata de sol face ca lemnul sa ramana "in forma" multa vreme. Doar larvele penetreaza treptat, facand in cele din urma lemnul inutilizabil pentru cani. Procesul este natural si ii bun asa cum se petrece.
Pana atunci insa discutam de o cana medie , incapatoare, comoda si robusta. 
Este stabila acum, desi la prima proba lemnul s-a dilatat si s-a crapat in partea de susi, in stanga de toarta. O saptamana am fost plecat si o data cu uscarea s-a inchis complet. Cu adeziv am "sigilat" si la urmatoarea proba cu apa clocotita a trecut cu brio. Oricum nu se recomanda si nu se obisnuieste sa se toarne apa clocotita care sa mai si stea pana se raceste, dar io socot ca daca tine la mine cand ii dau test, va tine si la tine. In plus si io torn ceaiul fierbinte in cana ca imi place sa-l beau cald, mai ales iarna.
Este croita sa o tii fain in mana , iar suprafata mare de asezare o face foarte stabila. Culoarea e mai inchisa decat apare in poze unde batea soarele in ea insa mi-a placut mult cum aparea asa sidefata.
No, pentru treaba cu fisura care in prezent este cat se poate de discreta si a ramas doar la nivel estetic, o sa o dau o leaca mai ieftin decat imi propusesem. Pe ansamblu este o kuksa de dorit si mai ales de utilizat.

joi, 19 iunie 2014

cutit de padure dar si de mesterit

  Un puukko simplu, robust si comod, cu o lama de 95 mm din otel carbon, maner din lemn de frasin incheiat cu corn de cerb carpatin.
Tija lamei e despicata si impanata cu pana din aluminiu.
 Manerul umple bine palma si e gandit sa-ti ofere cat mai multe pozitii de lucru.
 Teaca e din piele de ren si bovina.
 Cutitu sta fix in ea.
Lama am oxidat-o o leaca ca sa aiba patina aia caracteristica a otelurilor "carbon". In rest taie brici si se cere dus la padure.