invatatura prin arc

          Poate te gandeai la perspectiva invincibilitatii, in care nu doar tu sa fi invulnerabil, dar si calul tau sa fie din otel , ca nicio sageata sa nu-l poata strapunge.
Totusi un cal din otel nu e viu si cu el nu vei ajunge niciunde. Nu te va duce acasa, nu te va purta prin locuri noi si nu iti va da caldura cand se lasa gerul. Ceea ce are viata, e imbracat cu carne si misca e si fragil si poate asta ne sperie.
Asa sunt si arcurile ... si oamenii. Un arc traditional este sensibil, nu e cum vezi in filme. Nu poti sa il folosesti pe post de maciuca. Dar daca ai putina grija, vei vedea ca e ceva special sa tragi cu el. E usor in mana si la purtat, trage bine si poarta in el istorie si o buna parte din caracteristicile arborelui. Apoi el inmagazineaza amprentele mesterului ce l-a faurit.

 Cand e gata pare simplu. Nu are prea multe parti componente. E ca o nuia ce se indoaie cum trebuie, dar si revine la loc. O "sfoara" facuta in anume fel si asta e tot.
Este un arc lung de ulm. Lemnul de la arborele asta nu e foarte incurajant, ca de cele mai multe ori are fibra rasucita, noduri si il gasesti stramb. Evident cand se usuca se incovoaie cum nu vrei si chiar de incerci sa-l indrepti la abur, de cele mai multe ori revine. Insa ceea ce il face special este elasticitatea lui.

 Asa e cand se odihneste dupa tragere.

 Aici il vezi din fata. Nu l-am facut prea tare ca sa poata trage cu el si cine n-a prea tras, dar care are un pic de vana in el.

 Am tras cu el si face treaba buna. 

 Am lucrez la unul din frasin. Dupa topor si cutitoaie, cea mai multa munca e din raspa. Cand devine o leaca flexibil, incerc sa-i dau elasticitatea uniforma pe toata lungimea bratelor si sa le egalizez.
 Ii fain la ele ca nodurile, ondulatiile si strambaturile din lemn fac din fiecare arc unul unic si inconfundabil.

 Apoi razuiesc cu cutitul ca sa indepartez straturi subtiri de lemn pentru a le aduce cat mai aproape de forma finala. Acum ca am vorbit, merg sa si lucrez ceva.
Sanatate si numa bine va doresc.

pas cu pas, gand cu gand

                                              A venit timpul pentru postarea asta.    
 Am auzit cate ceva fara sa vreau din versurile melodiei si mi-a ramas intimparit in minte "live like a warrior", dupa care am cugetat doar vreo 2-3 minute. 

Ziceam in gandul meu, ce prostie mai e si asta, oare chiar e un mesaj real sau doar am prins din zbor un "text comercial" ? 
Ce razboinic, eu nu ma lupt cu nimeni si nimic ! Alta zi m-am oprit si am zis in sinea mea : uite, ce ziceti voi daca tot spuneti de capacitatea de a alege, ce-ar fi acum sa nu mai joc jocul asta, uite asa simplu ma pun jos si stau, azi nu joc. Si nu ma refer la un segment anume, ci la intreaga zbatere in efemeritatea asta ce unii o supranumesc viata. 
Buuun. Am uitat de asta si am lasat-o asa fara sa mai disec. 

Azi dimineata insa, ascultam indianul cu tobele si fluierele lui, iar in invalmaseala incertitudinilor  mi-am dat seama ca imi este imposibil sa ma impac cu gandul ca esti mintit atat de des si chiar platesti pentru asta. Apoi mi-am amintit de nebunia aia ca a fi egoist este punctul de pornire si ca abia din surplusul tau poti da si altora (ca si cum orgoliul ar putea ajunge vreodata la suprasaturatie , ... e ca focul, cu cat ii dai cu atat mai tare se aprinde si arde tot in jur, inclusiv pe tine !!!) si nu ezit sa amintesc si de tine care te complaci in preparate pentru suflet de tip "fast food" doar ca sa iti mai satisfaci inca o data "papilele dorintelor desarte", ignorand rezidurile care se decanteaza in inima (nu cea de carne), aromele anorganice si excesul de alte cele . In toate astea am o tristete mare, anume ca privesc fara sa pot face nimic concret. 
      Sursurul bland al ratiunii si adevarului nu vibreaza decat in urechea curata care are timpanul sensibil la cele mai fine miscari (practic tre sa si vrei un pic ca sa le auzi !). Dar daca ne tot scobim urechile cu orice gasim sau ni se ofera "la promotie", probabil ne vom pierde si auzul pe care il avem. 

De vedere nu mai vorbesc, "sa privim prin ochi, nu cu ochii", dar revin la treaba cu "razboinicul".

In timp ce lucram la arc si indienii le ziceau pe ale lor din instrumente si strigate, mi-a revenit in minte gandul (mi-am/mi-a zis , nu stiu de unde a venit) : "daca mai e o batalie, ridica-te si lupta! Caci de e ultima te vei odihni. Lupta, caci miza este insasi viata lui /a ei /a lor /a ta." 

Asa e si cu alergarea. Una din ele va fi cea din urma, dar pentru ca nu stiu care este, vreau/decid ! sa acord clipei valoarea unicitatii.
As vrea sa stim macar in scurtele momente de sclipire constienta, ca mai important decat toate activitatile pe care le intreprindem, este omul de langa noi.
Daca ai idei/opinii/principii/credinte/invataturi distincte, nicio problema. Sa lasam ideile sa se dueleze, ca adevarul sa iasa la lumina. Cu inima curata si gand bun sa dorim cu totii eliberarea de sub jugul nebuniei si prostiei, asa incat doar perspectivele sa se confruntate, iar oamenii sa se iubeasca. Nu ma pot multumi cu nimic mai putin de atat ... si nici nu vreau. Am devenit pretentios si prefer nelinstea si tristetea cunostintei, decat "fericire" in ignoranta. Daca e razboi, vreau sa lupt, iar daca sunt spintecat, vreau sa doara. Am ajuns la concluzia ca a simti durerea e o binecuvantare, pentru ca o plaga care sangereaza abundent si pe care nu o simti iti va aduce moartea cat de curand.
Daca e veselie, sa ne veselim. Daca e lupta sa luptam, dar nu unul impotriva celuilalt, pentru ca suntem o singura tabara, restul e scamatorie ca sa ne dezbine. Iar daca e viata sa traim - FRUMOS, nu oricum.

Inca un pas si iarasi structura initiala s-a modificat. Sa nu ramai ancorat in trecut.
Realiatea nu este o ilustratie fara viata. E dinamica, e in continua schimbare. 
Nu cauta sa treci fara sa lasi nicio urma, ci mai de graba cauta sa iei, sa faci si sa misti cu un scop bun.
Gandeste tu, nu te lenevi si nu mai lasa pe altii sa ia deciziile pentru care tu vei trage consecintele.
Astazi incepem prin a iesi afara. Schimband mediul, se schimba si activitatile. Noul context vine cu noi actiuni. Nimeni nu se poate schimba pe sine, ci fiecare din noi suntem ciopliti de altii si mai ales de imprejurari. Dar oamenii si contextul sunt instrumente in mana Marelui Mester. Nu stiu daca poti alege sa te schimbe ori ba. Dar as vrea sa te ajut sa accepti/pricepi ideea ca ce a fost, a fost atunci, acum e altfel, trebuie sa fie diferit si exista un rost pentru care se intampla. Acum nu-l cunoastem, dar poate ca aproape de final, noi sau altii privind istoricul, vom/vor vedea deslusit modul in care s-au petrecut evenimentele si poate chiar vor pricepe sensul lor.

"From the very forest itself comes the handle of the axe that fells il"

Se pare ca mersul firesc al lucrurilor este sa utilizezi resurse. Nu e vorba sa nu consumi, ci sa nu abuzam. Hrana, energia, de orice fel se consuma. Ii o lege care zice ca trebuie sa consumi energie pentru a produce energie. As zice ca oricum consumam energie pentru a face orice, asa ca restul tine de optimizare. 

Iernile sunt cam blande fata de cum le stiam din auzite sau chiar din cate ne mai amintim vag din copilarie. Inafara de ploi si un pic de racoare, rar mai prinzi cate-o ninsoare si cel mult doua sesiuni de inghet mai serios.
Suntem deja sus dar inca urcam. Ziua e scurta,insa treaba se face si la lumina lampilor.
Vreau lemn de salcam pentru arc. Nu caut sa tai un copac ca sa-l obtin, ci scormonesc pe zona asta unde deja au avut loc taieri la fag, salcam, stejar.

De o data il vad pe asta cazut, scos din radacina. E cadou ! ... imi zic.

Tai

si despic.

 Scot trei lemne bune pentru arc. Ne ramane timp pentru ceai si material pentru linguri.  

E frigut afara, dar placut langa foc, insa lemnele se mistuie si curand se raceste iarasi.  
Ai doar doua optiuni, sa te lasi pacalit si sa te complaci in coruperea cugetului, incercand sa o mai dregi cu inca o haina pana ce te biruie gerul si iti ingheata inima de tot ... SAU !!!  incepi sa misti, sa accepti ca viata e o lupta continua, un efort sustinut si sa nu mai pui botul la toate aiurelile cu care cei ce te imbuiba au deja fraieriti. 
Nu ai refugiu pe termen lung, trebuie sa accepti ca ori esti un sclav, ori esti liber ... sa lupti, sa fugi, sa cazi, sa te ridici, sa iubesti, sa pierzi, sa traiesti, ... sa mori si sa traiesti iarasi. 
Desigur ca termenii - scalv, a trai, a iubi, a muri, a trai iarasi - nu ii voi reduce la sensul atat de ingust cu care ai fost sterilizat/a la cap si la inima. Dar despre asta am mai vorbit si voi mai vorbi cata vreme misc paici. 
Inca o zi, inca o alergare, inca o clipa, inca o zbatere. Bucuria trebuie sa o descoperi inclusiv in necazuri, odihna inclusiv in timpul efortului, dragostea inclusiv in timpul ignorantei si Adevarul sa il doresti din toata inima chiar daca minciunile par sa te inece.
Nu te teme ca-i o hrana greu digerabila, mai bine socoate ca-i naturala si e singura care iti va hrani cu adevarat sufletul. Vor incerca sa te pacaleasca zicandu-ti ca nu merita ingerata, ca e suprasolicitant pentru organism, insa daca vei cuteza sa-i contesti si sa-i verifici, vei ramane uimit de cata vreme te sufoca si cat de mare era intunericul din jur.
Nu te voi minti , chiar vei ramane gol pentru o vreme, dar mai bine gol un pic decat incotosmanat in hainele nedreptatii, curand vei fi imbracat curat si atunci vei putea zburda.
Nota: vei fi imbracat, nu te vei imbraca . Nu tu, om mandru, ci El face lucrurile sa fie bune.

arcasi cu arcuri, ... acum mai putine cuvinte si mai multe sageti

 cu coarda pusa

Urcam la padure, iar orasul ramane in urma.

 Pregatim arcurile,

 pregatim si oamenii.

 Ne incalzim

 si incepem.

 Trage si una

si altu, 

 cand mai bine, cand mai slab, dar "miza" este relaxarea ... activa. Deci obiectivele sunt atinse.

 Daca nu stii, te invatam ... cat stim si noi, iar daca nu vrei, te stimulam :) .

 Tragem si in (nu dupa ;) ) cor.

 Una cate una se duc, pana ce se goleste tolba.

 in aer

 si imediat dupa eliberare.

 Seara ne adunam la un foc la foisor, ori sus pe deal . Aici luam cina si povestim pana ne prinde somnul din urma.
Batrane, ma bucur ca ne-am revazut. Drum bun si sa ne auzim cu bine. Te mai asteptam la padure.

ma gandeam la tine

      Si incep azi de unde am lasat ieri. Asa se face ca "cel mai mare dar" este in continuare viata.
Am sesizat cateva aspecte comune zilelor noastre, valabile in contextul si zona noastra. Ce o fi pe alte meleaguri nu stiu. 
Se face ca ne miscam intre robotizare, superficializare si insatietate.
Robotizare pentru ca nu mai suntem capabili nici sa dorim altceva decat a face /a indeplini multe sarcini abstracte , ... bune la nimic si pentru nimeni, lipseste pana si dorinta de a mai avea un scop real si consistent, nepasarea fata de bunul simt, lipsa nevoii de a mai iubi si m-as opri aici momentan.
Superficializare pentru ca in amalgamul de informatie nu mai suntem in stare sa aprofundam nimic, ci stergem praful de la suprafata. Suntem de-a dreptul aroganti si ne "vedem" mai destepti ca cei de dinaintea noastra. Maine murim, dar sa ne mai uitam un pic ce accesorii se poarta, ce cu ce se asorteaza, cine ce barfe a mai lansat, ce mai zice facebook ... "si ce ma mai enerveaza fraierii astia, tare as vrea sa nu-i mai vad, ... dar sa plece ei, nu eu!"
Insatietate cand discutam de stricaciuni si ambalaje, dar cand se iveste contextul de a vorbi treburi grele ce tin de viata, responsabilitati, comportament, etc, foarte repede afirmam : " ma dar ce mult vorbesti"  , dar dupa ce el tace si te trezesti intr-un pseudo-subiect si esti capabil sa il duci cu orele chiar de nu-ti foloseste la nimic, ... atunci uiti ca e multa vorba. 
Pun pret pe invelis, ... sa fie frumos impachetat, dar inauntru e putred ! S-a stricat! E mort. Nu-i grav ?! Merge si asa ?!
Te cert, asa-i ? ... Nu, nu pe tine te cert ci pe mine, pentru tine doar trag un semnal de alarma. 
Te constientizez ? Hmm, as vrea eu dar nu pot. Insa iti aduc la cunostinta ca nu e deloc bine asa, ca e nevoie de altfel si altceva, ca trebuie !!! sa fie altfel ca sa fim altceva. Nu altcineva ! ca nu suntem cineva acum, ... nu suntem ceea ce ne credem a fi ci suntem doar ceea ce suntem.
Asa ca anul asta iti doresc sa fii fericit/a si sa fii bine , ... nu doar sa te simti bine.
Sa ne dea Cel Atotputernic intelepciunea pe care pana azi nu am avut-o, dragostea pe care nici nu indraznim sa ne-o dorim, cumpatarea care contrazice atitudinea noastra actuala si sa ne descopere adevarul fara invelisuri. 
Nu multi ani lipsiti de semnificatie si vreo zvarcolire fara directie iti doresc, ci viata vesnica dincolo de barierele marimilor fizice (temporale, gravitationale, atomice si oridecare), iar cata vreme esti paici, sa mergi drept si curajos, nu mandru si nici invidios, ci liber si fara teama. 
Sa ne vedem sanatosi cand ne-om vedea si sa invatam tot ce azi inca nu stim. 
Tie iti multumesc pentru ca m-ai primit si ai ramas aproape si cand n-am venit cu gand bun sau cand n-am spus bine, voua va multumesc ca mi-ati fost exemple, lor le multumesc ca m-au ascultat si le-a prins bine, iar Tie Tata iti multumesc ca nicio clipa nu m-ai lasat nici macar sa ma simt singur. 

 Poate ca se vor mai urca munti, poate ca picioarele astea vor mai alerga o data, poate va mai sari aschia din lemn, poate ca te voi scoate si pe tine sa vezi padurea, sa simti, sa intelegi. 

ondulata din carpen

Carpenul are lemnul foarte tare si se finiseaza pana luceste. Din el am scos o lingura care imi place, ... mentionez asta pentru ca nu-mi plac toate lingurile pe care le cioplesc.

Sta bine in mana iar in realitate fura privirea mai mult decat in poza.

Are si husa ei din piele si te asteapta sa o iei acasa.

una doar pentru tine

Usoara, incapatoare, bine finisata si fara nevoia de vreun ornament pe coada, este chiar ea, lingura pe care o asteptai  ... sau nu. Amu de n-o fi asta , nu-i bai, o fi cealalta.

Maretii fagi, deloc banali, sunt strajerii dealurilor noastre. Esti un maruntel cand umblii printre degetele lor.

De la unul ca ei vine si lingura asta. Era acolo in bustean, eu doar am scos-o afara ca sa ti-o inmanez.

de suflet

 Muntele poate sa fie hotarul dintre trup si suflet. Prea putin reusim sa mai gandim dincolo de pragmatismul bolnavicios care are de-a face strict cu niste "nevoi" insamantate de vanzatorii de orice.
Dar sufletul cand il hranesti ?
Nu stiu de ce crezi ca neaparat trebuie sa dai banii pe ceva ca sa gasesti satisfactia. Cele mai bune lucruri iti sunt daruite, dar asta n-ar trebui sa te faca sa le desconsideri.
Multi platesc si parcug distante mari in tari departate sa vada ce tu ai langa casa. Te invit la munte.

 Cugeta, dar cugeta bine.
Aici timpul nu a schimbat multe. Dinainte de daci si dupa ei, muntii astia is tot aici si probabil tot asa. Lasa vantul sa-ti patrunda respiratia.

Nu mai spun cat ii de fain sa iesi cu prietenii cei mai buni, ca ma cuprinde prea tare nostalgia ... mai cu seama ca deseori ies singur. Dar am sa cobor stafeta pana ajung la sufletul tau. Am vrut sa mergem mai sus de munti, mai sus de nori, dar nici stelele nu erau suficient de atractive asa ca am zis "hai mai departe" . Cand m-am uitat in urma m-am trezit ca nu mai erai.
Asa ca muntele e un spatiu ideal de plecare.

 Elemente aparent simple cum ar fi un apus de soare, un ceai la focul de surcele culese pe loc, o vorba buna si o privire lunga catre creste, ... pur si simplu minunat.
Nu te prinde momentul ? Nu-i bai,hai inca o data ca incet incet o sa-l (sufletul) obisnuiesti cu frumosul.
"Bogat nu este cel care a dobândit multe, ci acela care a dăruit multe" , iar cuvantul nu e putin lucru. Daca aduce constientizarea atunci vei vedea ca esti sau poti ajunge bogat in felul in care nici nu ti-ai imaginat. Nu ai nevoie de accesoriile care sa-ti ingreuneze mersul prin viata.
Liber e cel ce n-are sufletul robit.

Noaptea la cer senin, pe fond de picatele sclipitoare poti calatori pana la limita imaginatiei si pana te ia racoarea de vrei sa intrii iar in cort.

 Permite-ti sa zburzi, permite-ti sa zambesti, permite-ti sa te bucuri, nu trece cu vederea .

 Ape repezi si reci serpuiesc,

 apoi navalnic se arunca si pulverizeaza necontenit inverzind in jur.

Nori ce invaluie muntii ca o mantie.
Am zis "sa scriu si despre ce si cat", dar apoi mi-am reamintit ca despre toate astea se aude peste tot. Asa ca mai aman un pic.
Pentru sufletul tau cine scrie ? E de putin folos? Eu zic ca e de mare folos, pentru ca a fi om presupune inclusiv a fi sensibil la frumos. Prinde inflorescenta !
Ofera-i floarea cat traieste, Vorbeste-i frumos cata vreme e langa tine. Urca muntele cat te mai tin picioarele.
Ochiul e lentila prin care vezi, dar priveste cu inima si mintea, nu doar cu piciorul si aparatul foto.
Hai sa mai urcam o data, hai sa cladim peste ce este acum. Hai sa ne hranim cu ce am primit, apoi sa mergem si sa dam si altora. Nu poti vorbi despre ce n-ai cunoscut, nu poti calauzi pe unde n-ai umblat. Exploreaza muntele, lasa frumosul sa-ti patrunda inima.
 Ai doua optiuni. Fie iti intaresti inima si iti inmoi  mintea , iar asta se traduce ca devii insensibil si instabil, ori iti inmoi inima si-ti intaresti mintea si astfel devii uman. Am optat pentru a doua varianta si voi cauta sa-ti dezvalui si tie treaba asta.
Daca iti misca ceva inauntru, atunci putem trece si la aspectele ce tin de infaptuire. O sa vedem despre ce si cum sa alegem, pregatire, detalii tehnice, etc.

 Calatoria sufletului se face inclusiv cu piciorul, ca unde piciorul nu te duce, ochiul nu vede, inima nu simte. Muntele e si pentru tine.

si cealalta din stejar

E inca una robusta

simetrica, comoda si bine finisata.

Are in coada un snur impletit si husa ei din piele. Poate ca e exact pe forma care-ti place, apai de nu-i cum vrei, nu-i bai ca am si altele.