joi, 25 octombrie 2012

ganduri ce alearga

Din toate optiunile am ales altceva . Si bine am facut. Am mers in Tarcu sa alergam un pic, probabil ca e ultima tura de alergare in muntele asta pentru anul in curs.
In turele astea cu alergaturi de mai multe zile , ar putea sa para ca-i agitatie, dar in realitate este exact invers.
Niciodata nu ma relaxez si nu vin mai odihnit (cel putin psihic)  decat dupa 4-5 zile de alergat in munte.
Si asta pentru ca ritmul este unul de explorare, este o calatorie si toate ni se descopera altfel.
Ma, sa alergi in creste, sa cobori in caldari si sa urci pe picioare de munte si fetele inierbate, unele mai line altele mai abrupte, cu poteca sau fara este ceva ca zambetul unui copil. Nu le poti descrie nici cu cele mai alese cuvinte. Trebuie sa fi acolo sa incerci .
Alt aspect placut este momentul dinainte de tura. Cand dupa micul dejun ne asezam la cioplit si citit ore intregi.
Cine n-are de cioplit si de citit isi odihneste un pic ochii, cazul blanosului.
Aici se cioplesc linguri si cani, la aeru curat si temperatura prietenoasa (as zice prea prietenoasa pentru vremea asta).
Micu dejun trebuie sa fie energetic, ca paici sunt doua mese principale . Una inainte de alergare care e menita sa umple rezervorul cu tot ce trebuie si una dupa, care-i masa de refacere.
Dar ieri am avut un gand.
Mi-a venit asa progresiv si s-a concretizat.
Mi-am amintit o treaba pe care cei mai multi nu o mai simt si pe care o uitasem.
Inainte sa merg mai departe te intreb   - tu ai macar un singur prieten pe lumea asta ???
Stiai ca toata tehnologia asta prosteasca iti ocupa vremea in asa hal incat nu-ti mai lasa timpul necesar pe care sa-l oferi unui prieten.
Ca sa definesc clar termenul. Prin prieten inteleg o persoana langa care daca te aflii nu te plictisesti ci chiar iti face placere.
Este omul pe care il poti cauta la orice ora, oriunde s-ar afla el va raspunde si tu lui .
Este omul caruia cand ii oferi ceva , iti face mai mare placere bucuria de a-l vedea multumit decat gandul ca tu ai ramas fara acel lucru.
Este omul cu care poti pleca in orice calatorie, oriunde si nu te vei simti in pericol . Lui ii poti spune ceva si e ca si cum doar ai gandit, pentru ca de la el mai departe vorba nu pleaca.
Daca el sufera, tu n-ai pofta de mancare si daca esti in primejdie el isi da viata pentru tine.
Astea sunt doar cateva din caracteristicile ideale (zice Mircea) ale unui prieten.
Pe langa toate astea, el este omul care daca vine la tine acasa te completeaza si nu te deranjeaza. Daca tu mergi la el poti sta oricat ca si cum ai fi de acolo.
Doi prieteni nu au secrete intre ei pentru ca nu au nevoie sa aiba.
Asa ca cei pe care-i numesti cu usurinta prieteni sau al caror prieten consideri ca esti,daca nu au (sau nu ai) macar aceste caracteristici, atunci sunteti doar cunostinte (va cunoasteti, cu unii mai bine cu altii mai putin) .
Acu stiu ca oamenii vorbesc cu usurinta si impart in mai multe categorii : prieten, prieten bun, prieten foarte bun si prieten cel mai bun. Dar astea sunt doar vorbe.
Pentru un prieten poti face ceva fara sa regreti daca nu-ti intoarce inapoi favoarea.
Ca sa ai un prieten bun trebuie intai tu sa fi unul.
Stii de unde mi-a venit gandu asta ?
Pai gandeste-te ca toata prostia asta de munca, agitatie, de dimineata pana seara te face un om singur intr-un cotet supraglomerat. Aici e paradoxul. Tu inoti in multime, dar in inima ta esti singur complet.
Te inconjoara deseori lumea si ai cunoscuti, insa nu-i niciunul macar intre ei cu care sa poti vorbi orice. Cu unul ai ceva de discutat, cu altu altceva, iar unele treburi efectiv n-ai cu cine sa le imparti.
In borcanul in care ne miscam, comunicam excesiv de mult si de prost.
Tehnologia iti permite sa spui o gramada de narozii si sa asculti , dar cand vei cauta o vorba buna care sa te monteze cand esti "slabit" ,desigur ca nu va fi nici macar unul singur in numeroasa lista (pe messenger, facebook, etc) care sa o rosteasca.
Acolo e "zona" in care fiecare se descopera in mod superficial aratand doar ce vrea sa se stie despre el si nu vei gasi altceva decat treburi "ieftine" . Insa toate astea iti vor manca timpul pe care il puteai avea (e drept nu cu 300 de persoane) cu unu-doi oameni, dar de calitate.
Ai sa vezi ca atunci cand vei avea mai mare nevoie de ceva, nu vei putea apela la nicicare din lista.
Oamenii care se imprietenesc au pasiuni comune, au activitati comune si nu neapart pareri comune. Ei nu trebuie sa fie unu clona celuilalt, ci trebuie sa se completeze.
Imi spunea Coco mai demult ca daca ai prieteni esti bogat chiar si fara bani. Tind sa-i dau dreptate.
Continui sa cred ca saracia si bogatia este o stare profunda ce nu poate fi asociata cu posesiunile materiale.
Imi amintesc ca bogat nu este acela care are multe ci acela caruia nu-i lipseste nimic .
Viata iti ofera astfel de surprize care in mod obisnuit nu pot fi explicate. Spre exemplu ai un singur lucru si-l daruiesti , cineva se bucura de el si tu nu te simti lipsit chiar daca ai ramas fara, ci din contra esti umplut cu un sentiment de multumire.
Apoi is muncile de dimineta si pana seara care nu-ti mai lasa timp nici pentru familie. Da, faci bani si iti iei o gramada de lucruri, multe dintre ele nu apuci sa le folosesti. Ai tot mai multe si te simti tot mai gol si mai obosit.
Ti-ai lua ragaz sa te odihnesti, ai vrea oarecum sa cugeti, sa te opresti un pic din alergarea catre nimic, insa ti frica ca te departezi de sablon.
Pentru unul - vorbe goale, dar pe altu il satura mai mult decat o masa imbelsugata. Unul vede o ingramadire de litere, altuia i se aprinde o lumina si vede o directie pe care inca n-a umblat.
Inainte aparea ceva nou o data la cativa ani. Acum apare o data la cateva luni. Cine nu are modelu nou e fraier. Si te-a prins porcaria asta de marketing. Iei toate naroziile, de cele mai multe n-ai nevoie dar ti se inoculeaza ideea ca-ti prinde bine.
Sunt prieten cu el pana nu vine vorba de bani ...
Sau, daca el imi da ii dau si eu, altfel ...
Asa se procedeaza cu orice om, dar nu cu prietenii. Nu exista sa ai un prieten bogat si tu sa fi sarac cum nu exista ca tu sa fi bogat si sa ai un prieten sarac. Daca crezi ca exista asa ceva, atunci sa stii ca aia nu-s prieteni, sunt cel mult cunostinte. Daca prietenul tau e lipsit, nu vei putea dormi linistit noaptea.
Si ce crezi tu ca nu exista sau ceea ce numesti ideal, sa stii ca exista, chiar daca rar. Lucrurile de calitate sunt rare, insa exista.
Nu te uiti la televizor, dar stai pe internet, ... n-ai rezolvat nimic. Lumea virtuala iti consuma viata si in scurt timp mori si ai trait aiurea, uitandu-te la ce au facut altii crezand ca in timpul asta ai facut ceva.
Uitam masura in lucruri si uitam chiar si de noi, dar mai de ceillati.
Cine mai are vreme sa priveasca cum cad frunzele, cine mai are vreme de prieteni ? ... astea-s lucruri demodate si inutile, nu aduc bani !!!
Si merg la padure, iar tu nu esti acolo. Stai undeva in fata unui ecran, care e stapanul tau si care te lasa sa te ridici din fata lui doar ca sa mergi la toaleta, ca de o vreme incoace si mananci in fata lui.
Calculatoartele astea is o prostie si tehnologiile astea la fel. Indianu n-avea nevoie de ele, ala merea la padure.
Io ma gandesc sa mai scriu un pic si dupa o vreme sa le las in pace si sa nu mai am nicio treaba cu ele niciodata. Extremist, neadaptat, salbatic, antisocial, etc, poti sa-mi zici ce vrei, insa el e stapanul tau fie ca recunosti fie ca nu.
Vrei un mic test, haida.
Ia zi tu, cat timp petreci in fata calculatorului si a televizorului si cat timp petreci cu copilul, nevasta sau prietenul  tau ?
Cine ti cel mai bun prieten ? Ecranul magic. El iti arata tot ce nu te intereseaza si te invata si ceea ce crezi ca te intereseaza dar ce nu mai apuci sa folosesti in viata reala, ca nu mai ai cand, ca tre sa stai in fata ecranului.
Ecran mare acasa si la lucru si ecran mic in deplasare (pe telefonu mobil). Nu mai stii de buna ziua si sarut mana, ca ochii ti-s in ecrane.
In natura nu iese omu si care iasa, pleaca cu padurea in camioane.
Tu insa poti sa faci si altfel, nu-i obligatoriu sa faci parte din sablonul dereglat.
N-ai nici macar un prieten ? nici unul singur de genu ala de care-ti ziceam mai sus ? Pai astia nu se fac in cateva minute, ci in cativa ani.
E timpul sa pricepi ca prietenii buni sunt ca lucrurile cioplite de mana. Dureaza mult, nu iasa de fiecare data, nu sunt perfecte, dar au "suflet" si au un farmec aparte.
Incepe sa fi tu unul si poate in timp vei si castiga unul. In final s-ar putea sa ai mai mare satisfactie decat toate porcariile de emisiuni de divertisment batjocoritoare si stirile care nu-ti imobogatesc cu nimic cunostintele.
Astazi alergam pe ceata si era asa o umezeala ca se condesa pe frunze si cadeau stropii ca si cum ar ploua. Pe cate-o adiere de vant chema pamantul frunzele la el.

11 comentarii:

Concretramirez spunea...

Bravo!

ovidiu padurariu spunea...

a naibii, cata dreptate ai

Eugen Mănişor spunea...

"In natura nu iese omu si care iasa, pleaca cu padurea in camioane."
Adevar graiesti, Mestere!

dodo spunea...

trist dar adevarat .. din pacate !? Sanatate si putere mestere !

Andrei spunea...

Maestre, prima poza e din Seaua Jigoriei?

Anonim spunea...

hrana pentru suflet

Anonim spunea...

drept ai zis!

Concretramirez spunea...

Fiindca e gand la gand cu bucurie, de vazut la TV duminica 28 0ct pe National Geographic ora 09.00 - Imparatia Codru (Kingdom of the forest) - padurile din estul Europei. Fireste, dupa aceea verificate personal.

Anonim spunea...

Sau la ora 10.00

Cipm spunea...

Adevarat graiesti, insa fara ecran nu reuseam sa te intalnim. Extremele nu duc la nimica bun, echilibrul este cel pe care ar trebui sa-l cautam.

Multumesc pentru gandurile frumoase impartasite tuturor.

micul mester spunea...

Ba sa stii ca daca trebuia sa ne intalnim, am fi facut-o si fara "ecran", la modul real in vreun munte. Si ar fi fost cum trebuie, ... asa insa, nici macar nu ne-am intalnit (inca).
Echilibrul are de-a face cu ceva bun.
Atata vreme cat acest "ecran" iti rapeste viata, eu il compar cu drogurile , alcoolul, prostele obiceiuri, pe toate astea nu le poti include in viata si sa spui ca fac parte din "echilibru" .
Granita este atat de fina incat cei mai multi isi pierd ore intregi zilnic (adica ani intregi din viata) cu nimic.
Unul numeste extrem ceva ce el face la alte cote (mai reduse sau mai mari, in general diferite). Dar daca am fi sinceri cu noi am vedea robia in care ne lasam atrasi.
Poate e adevarat ca nu ne-am fi cunoscut atat de multi la un loc. Dar ne-am fi cunoscut in grupuri mai mici, mai restranse si am fi avut mai multi prieteni decat acum (acum = vremurile actuale in care cei mai multi n-au nici macar un singur prieten , ci doar cunoscuti !!! ).
Cam asta-i "cunoasterea" si cunostintele de azi.
Evident ca se poate vorbi si pro si contra despre asta, dar avand in vedere esecurile numeroase si departea noastra de Dumnezeu, ceilalti oameni si natura, n-am sa pot spune nimic bun legat de tehnologiile astea.
Ele fac mai mult rau decat bine, mult mai mult. Raman la ideea ca era mai bine inainte de ele.