vineri, 8 februarie 2013

(pseudo-) IARNA LA PADURE

Chiar si pe dealurile inalte zapada e mica. Totusi ploaia rece de jos se metamorfozeaza in structuri cristaline sub influenta temperaturii, care scade progresiv pe masura ce urcam.
Apoi dealurile astea sunt de multe soiuri. Unele au paduri dinalea cu arbori marunti si desi si tufe de umblii o zi intreaga si tot pacolo te gasesti spre seara. In plus nu rareori constati ca te invarti intr-un cerc mai mare sau mai mic, mai cu seama daca te lasi absorbit de peisaj si excluzi sculele de orientare.
Amu am dat iarasi de un aven cu o namila de intrare de incapi in el si cu autocaru.
Pe coama delurilor inalte zapada abia daca ne ajunge pana la glezna. De fapt e mai mult o treaba de ornament, sa para ca-i peisaj de iarna.
Cand faci tabara ca noi, pe vai dinastea umede, ai sa vezi cat de imbibat este lemnul si ce "fain" arde salcia si plopu ...
Multa cenusa, putin jar. Mult fum, flacara slaba. Afara ploua marunt ziua si mai tare noaptea. Este o zi buna si avem chef de mesterit.
Avem cam toate conditiile pe care ti le poti dori (daca nu esti prea mofturos :)) ) .
Refelectoru de caldura este necesar pentru ca trage un curent din aval si nu doar ca-i neplacut si risipeste caldura dar ne intoxica si fumul.
Seara se cioplesc cani si linguri.
Dar inainte de culcare tre sa te gandesti si la focu de dimineata.
Alege lemnul de esenta tare. Copacu mort, uscat, care sta in "picioare". Merita sa aloci timp sa-l gasesti. Tai si-l despici si pui lemnele uscate sub tenda.
Toata noaptea o plouat si o stins si cea mai mica scanteie. Astazi ploua in continuare. Lemnu de fag adus de sus din padure si pregatit in bucati numa bune de ars o prins bine.
Ca stii cum ii, una-i sa umblii pe lapovita si alta-i sa stai . Cand stai traba foc, ca te uzi oricum si dupa 2-3 ore tremuri ca varga :)) .
In alta zi am mers mai departe. Imi aduc aminte ca la un moment dat m-am uitat in spate. Toata apa de pe fagii ai mari era inghetata bocna si pata de albastru de pe ceru variabil se reflecta pe luciul rece. Am stat cateva clipe sa privim fagii albastrii, nu vezi des asa ceva.
Unde te astepti mai putin, gasesti ruine de cine stie cand.
Partea cea mai faina cand umblam prin paduri este ca nu avem vreo destinatie anume sau anumite obiective. Putem sa ne oprim cand si unde vrem, cu conditia sa ne placa zona .
Daca vantu nu bate prea tare si vrei sa dormi mai la aer si totusi departe de sol, atunci ii bun asta. Doi saci de rafie nu ti mare lucru sa ai la tine. Cu ei si cativa pari iti faci toata sandramaua :)) . Pelerina e acoperis.
Iarna izoprenu este obligatoriu, daca vrei sa si dormi, nu doar sa stai intins.
Prin padurea de amestec, acolo unde arborii batrani stau de atata vreme, acolo unde vezi semnele celor ce au trait mult inainte de noi, unde padurea de fag s-a amestecat cu tot soiu de conifere dintre care si laricele, e poate cea faina portiune din traseul nostru.
I-am vazut pe toti cum erau indoti pe o parte ca si cum ar fi primit vreo comanda.
No, amu am plecat. Merg sa curat un pic poteca aia, sa avem pe unde alerga. Ca tare s-a mai imboschetarit si copacii cazuti te opresc/incetinesc.
In rest, tin sa-ti reamintesc ca nu-i jurnal de tura si nici vreo reclama ce vezi paici. Stiu "moda" cu jurnalele, cum omu simte nevoia sa impartaseasca ce face el, uneori peste masura. Ei bine nu vreau sa fac si io asa. Daca vreau sa obtin ceva de la tine "pierzand" vremea (alocand timp) sa-ti arat si sa-ti scriu, apoi acel ceva este sa-ti expun o varianta despre care stiai cate ceva sau nimic. Si astea in speranta ca dupa ce vei vedea, ti se va face dor sa iesi si tu un pic pafara. Macar la o plimbare scurta. Altfel, ai piedut vremea cu cititu paici si cu pozele ... , iar eu cu scrisu.

7 comentarii:

Marius Colac spunea...

Cat de frumos sti sa-ti traiesti viata!
Respect!

Anonim spunea...

"Ma, la care brau si in care poza"
Prietenii stiu de ce...

micul mester spunea...

da

WitchKing spunea...

la larice asa e trunchiul in general, e caracter de specie, ii zice "insabiat" in literatura.

micul mester spunea...

Mai este larice destul pe prin padurile astea, nu e tot asa. Daca meri mai incolo e drept pusca.
Si de regula ei au trunchiul drept.
Dar sa zic asa, nici macar forma asta indoita nu m-a mirat, ci mai de graba faptul ca absolut toti din zona erau indoiti in aceeasi directie.
Probabil ca vantul sau/si soarele au influentat cresterea si dezvoltarea, ... dar astea nu sunt decat simple presupuneri.
Cu toate astea dincolo de aspectul stiintific , cel mai fain lucru este sa-i vezi acolo ...
Locu ii tare fain si pe langa ei gasesti fagi mari si frasini batrani. Apoi mai is si niste palcuri de molizi mai marisori si chiar ceva pin.

WitchKing spunea...

majoritatea laricilor pe care le-am vazut aveau trunchiul macar un pic curbat, acuma cine stie, la larici si coroana ii asimetrica, se intinde dupa lumina, poate are legatura cu curbura trunchiului... una peste alta e fain laricele, e printre arborii mei preferati

micul mester spunea...

ii foarte fain si mie imi place