marți, 19 martie 2013

vantul ridica praful, dar tot el risipeste si norii

Iei o nuca, ii scoti miezul si lipesti cu grija coaja la loc, apoi asezi frumos nuca in cosul cu nuci. Cel care vine dupa tine ia nuca si sparge coaja, oare nu o face cu speranta ca va gasi miez ?
Oare nu dezamagirea urmeaza dupa ce constata ca inauntru e nimic in loc de sambure(/esenta/nucleu/inima) ?
Ce ai reusit sa-i dovedesti ? Ca asa sunt nucile, fara miez  ?! ... sau mai de graba ca in preajma se afla un hot ?
Viata arborelui se gaseste in samanta si doar ea germineaza si da nastere la puiete.
Desertul nu este o locatie, ci un pustiu. Termenul in sine nu arata neaparat o anume regiune, cat mai de graba faptul ca e pustiu, lipsit de viata, de apa, de resurse, este un mediu ostil vietii.
Desertul nu este doar cel fizic ci si cel mental si spiritual.
Ce folos au ochii in intuneric ? Intunericul nu este ceva, ci e doar absenta luminii.
Nu exista sa vezi bine pe intuneric, exista doar anumite specii de animale care vad mai bine decat altele in lumina foarte slaba, dar pe intuneric bezna vederea lipseste . Ea poate fi inlocuita de alte mijloace de perceptie, insa in felul acesta lumea culorilor devine inexistenta.
Pe cat de absurd suna sa investesti banii in nuci fara miez (achizitionand coji doar din placerea de a le sparge si a constata ca nu-i nimic inauntru) pe atat de ciudat este si modul in care multi din noi ne miscam prin viata fara sa incercam sa simtim/gasim/facem ceva consistent ci doar "coji" ...
Apoi ne miram de goliciunea ce ne umple "inimile" (de regula inima=minte, nu pompa/motorul care asigura circulatia sangelui).
Coaja este doar cutia, ea are rolul de a pastra, proteja, dar daca eliminam esenta lucrurilor, gandurilor, actiunilor, evenimentelor,etc, nu ne raman decat cojile care nici nu ne vor hrani in vreun fel si ne vor face si "rani in talpa".

Niciun comentariu: