joi, 13 iunie 2013

pe unde am crescut si pe unde am vrea sa creasca si copiii nostri

O portita se deschide, pun mana pe cate ceva si am plecat. Mi s-a facut dor un pic de dealurile pline de stancaraie si verdeata.
Acum e un moment mai potrivit decat maine si ieri s-a sters deja. Nu poate omul trai (a se hrani) cu amintirea, dar se poate folosi de experienta ei.
Pe cat de gol era dealu la sfarsitul iernii, pe atat de groasa haina are acum.
Pe un picior pietros, printre crengi si fufe, arbusti si urzici, ma simt cu fiecare panza de paiajen pe care o iau in fata, ca si cum as trece numeroase linii de sosire :)) .
Urechelnita (din neamu Sempervivum ) ii buna sa o folosesti la tratamente pentru problemele de urechi, cica de acolo ii vine si numele. Amu are multi frati si ea. Dar ii faina ca-i asa carnoasa.
Creste printre pietre si ii acolo cre ca dinainte sa umblu io sa o vad.
Cum prinzi sa vezi un pic departarile si o oarecare imagine de ansamblu, poate ca te cuprinde si pe tine un sentiment de apartenenta. Pentru cei mai tineri poate si mai vigurosi, e si un sentiment de stapanire, stii tu cum zici uneori cand te entuziasmezi - ca astia is muntii si padurile tale :)) .
Iar pentru noi care stim si ce-i dupa ele si stim si ca mai e mult de vazut si de umblat, ne umple sentimentul ca suntem parte din ce vedem.
Parte din ce vezi si intalnesti este si vipera, cu corn sau fara, ca oricum nu te impunge cu el.
Departe de a fi o fiinta mistica cu puteri si simturi iesite din comun, departe de toate tampeniile pe care le auzi ca sare cativa metrii si te ataca, precum o bestie feroce care abia asteapta sa intalneasca bietul trecator dezorientat si obosit, ca sa-i faca de petrecanie, este doar un serpisor care traieste acolo unde l-a pus Creatorul sa traiasca si utilizeaza mijloacele ce le are la indemana pentru a putea supravietui.
Nu are absolut nicio treaba cu tine ca treci pe acolo si nu are nici un interes sa-si faca dusmani. Deseori trec peste ei si nici nu misca. Uneori dorm adanc, alteori is vigilente si se retrag anuntand prezenta lor prin niste sunete specifice.
Ceea ce e mai problematic, nu sunt serpii ci teama prosteasca care ti-a fost inoculata de mic. Stiu, ca toti in loc sa fim incurajati prin vorbe ca "uite, e doar intuneric, dar nu e nimic de care sa te sperii, e ca ziua doar ca lipseste lumina", ni s-au spus minciuni cu bau-bau si monstrii . Apoi mai aud si tampeniile care se zic la un copil sa nu se departeze prea mult de locul de joaca, in genul "vine tiganul si te ia". Fara sa realizezi, prostia ta va sadi in mintea viitorului om gandul ca tiganul este inferior si rau intentionat si ca sa scoti treaba asta din minte va dura mult si asta doar daca vei depune efort. Cand de fapt tiganul e ca rusu, coreanu, portughezu, etc, e om ca toti oamenii . La fel e si cu frica de intuneric, de serpi, de apa, etc.
Parintilor le recomand sa gandeasca si sa vorbeasca doar manati de intelepciune si sa cantareasca bine ce vor zice pentru ca impactul pe viitor poate fi major.
Dupa alte sarituri si inghesuieli, strecuraturi si lupte cu vegetatia atat de greu patrunzatoare si adaptata, mai scot o data capu ca mangusta. Ma opresc si privesc lung.
Soarele a fost invelit, vantul anunta ce norii arata. In scurt timp avea sa toarne si inca cateva ore bune nu doar asa 10 minute .
Incerc sa nu trec pe langa clopoteii care suna cu sunete surde pentru ureche, dar nu oarbe pentru ochi.
Teama de serpi ar trebui sa se rezume cumva la a nu calca pe ei ca sa nu-i mori, pentru ca viata nu tine de noi sa o dam si n-ar trebui sa tina de noi nici sa o luam. Ceea ce putem face noi cu viata pe langa faptul ca ar trebui sa o traim frumos, este sa o respectam indiferent de forma sub care se descopera.
M-as bucura sa renunti la ideile preconcepute si sa utilizezi tot mai frecvent ratiunea si bunul simt ca instrumente de baza in luarea deciziilor.
Stiu ca noi oamenii avem cateva sabloane clare dupa care lucram. Unul principal ar fi acesta prin care disecam orice in particele pe care mai apoi sa le putem rumega, digera, pricepe, percepe, memora, analiza, etc. Apoi facem combinatie cu tot ce am inteles. Pare bine nu ?
Poate pare bine, dar e rau ! pentru ca nu intelegem toate partile componente ale ansamblului, iar o data aceasta disecat pe particele si analizat si reasamblat , daca suntem sinceri vom constata ca pe jos am aruncat piesele pe care nu le-am putut intelege/digera/procesa, iar ansamblu reasamblat de noi nu mai este identic cu cel initial. Aici apare diferenta si perceptia gresita asupra realitatii .
Ca pana la urma analiza e buna si intelegerea la fel, cata vreme este corelata cu bunul simt si recunoasterea faptului ca nu putem cuprinde totul in toate domeniile .
Uneori frumosul se prezinta sub o forma mai simpla alteori mai complexa.
Bucuria de a calca sarpele cu masina, de ai rupe coloana cu batu, nu este diferita de bucuria de a omora un catel, de a bate un copil sau spanzura o pisica. Este tot lipsa de respect la adresa Creatorului, a Vietii in sine. Pentru ca manat de inconstineta, de ura, sadism, si proasta crestere iti gasesti satisfactii nebunesti.
Nu-i bai, se poate si mai bine. Cata vreme traim, putem sa facem mai bine decat faceam sau/si decat fac altii. Primu pas in a face ceva bun este sa ne oprim din a face ceva rau.
Imi cer scuze pentru pledoaria lunga de la cei ce sunt deja pe axa, dar este necesara pentru sensibilizarea celorlalti. Si spun asta in constienta de cauza, mai cu seama tinand cont de discutiile avute nu demult cu diverse persoane intelectuale si educate in multe privinte si sensibile pe multe planuri in ceea ce priveste bunul simt, dar cu mari lacune in ce privesc alte aspecte. Cu totii suntem astfel si fiecare avem nevoie atat de indreptar cat si de sustinere.
Uneori imi vine in minte discutia cu tine unde ziceam de modul in care o sa perceapa nepotii tai ceea ce le vei povestii :)) . Oricum nu te vor crede ca ai alergat toate dealurile alea si se vor plictisi uneori de povestile tale, pentru ca mirajul virtual le va robi mintea din ce in ce pana te trezesti ca se vor deschide inclusiv clinici pentru recuperarea unor astfel de cazuri grave.
Cert este ca ne este mai usor sa facem uz de context si sa aruncam povara alegerii si responsabilitatii pe umerii societatii si al obiceiurilor cotidiene, in loc sa cantarim situatia corect si sa actionam in conformitate cu ce ar fi bine si nu cu ce ar fi comod/rapid/la moda/ieftin/usor etc.
Daca e sa fi invatat ceva in timpul asta si perioada asta, este ca atata vreme cat nu urmaresti sa spui ce vrea sa se auda, cata vreme nu te lauzi, nu ponegresti, nu iti bati joc si nu cauti sa iesi in fata (mai ales calcand pe cat mai multi in picioare) prin orice mijloc, nu vei avea succes. Dar toate astea doar atata vreme cat notiunea de succes este sinonima cu a avea bani si a fi cunoscut.
"Ce ca val, ca valul trece ..."  . Te faci val si esti dus de curent. Aceeasi freza, aceleasi cuvinte, acelasi tip de vestimentatie, acelasi gen de comportament, aceleasi preocupari, aceleasi proaste obiceiuri ... si inca mai crezi ca esti original/autentic/ unic  ???!!!
Ne place natura si ne place sa fim relaxati, dar in acelasi timp ne place sa ne batem joc de orice si sa nu avem nicio bariera in ce priveste infranarea vreunor porniri nebunesti. Dar cand acelasi lucru se petrece la altul, parca brusc suntem deranjati si remarcam ce intorsatura urata au luat lucrurile, fara insa a realiza ca suntem parte din ele, parte din prezent, parte din vina.
Am puterea sa fac mai bine, poti face ce altu nu face si poti sa te opui atunci cand pare un compromis rezonabil, dar care pe viitor se dovedeste a avea efecte dezastroase.
Desigur ca ti-ai dat seama pana acum ca utilizez deseori aspecte legate de natura pentru a zugravi frumos (sau macar mai verde) unele caracteristici si abateri ale noastre si modul in care putem sa le indreptam sau macar sa constientizam.
Precum ploaia care spala tot si apoi toate lucesc si exact cum soarele e mai placut dupa o ploaie lunga, asa vreau sa ramai cu mintea dupa ce termini postarea si sa-ti doresti nu doar sa iesi in natura ci sa vezi ca intreg Pamantul este natura si ca acolo unde traim nu este alta planeta separat de aia care contine muntii si vaile, padurile si apele.
Omul decent nu poate fi decent doar in familie sau doar la servici. Costumul asta cu cravata care mascheaza atat de bine unele trasaturi sau/si lipsuri si aduce cumva un fel de egalitate comunista (macar in imagine  si macar din avion), nu va masca injuraturile pe care le arunci cand mergi cu masina si nu ti se acorda prioritate sau cand esti stropit ca pieton de masina care tocmai a trecut pe langa tine. N-as fi vrut (dar trebuie) mai amintesc de faptul ca sunt cativa, din pacate nu putini care vinovati fiind , ei primii te improasca cu cuvinte care nici nu stiai ca exista. Si nu stii care ar trebui sa fie reactia potrivita pe moment. Sa pui mainile pe urechile copiilor, sau sa iti tragi singur o ranga in cap sa uiti momentul.
No domnule, mai intai trebuie sa reinvatam sa fim oameni. Sa simtim ce-i in jurul nostru, sa avem perceptia asupra vietii . Altfel am trait ceva ce n-am cunoscut si am vazut ceva ce n-am stiut ce este.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Da batrane asa e. Ne instrainam tot mai mult de existenta reala, mergem intr-un imaginar care ne transforma in robi legati placerilor surogat care de care nu ne mai saturam niciodata si care ne storc de viata, pentru ca mai apoi sa ne arunce in groapa inexistentei. Ii pacat de lumea asta, ii pacat de noi, dar se pare ca uneori lupta este prea ampla pentru capacitatea noastra de a raspunde.

Un alergator, precen de/al tau (bine, bine, putin mai rapid :))))))))))))

Maria Nice spunea...

Asa ma impresionezi cum scrii, cum gandesti de fapt, cum simti, cum traiesti...Sa fii sanatos si sa te ajute Dumnezeu!

aiord spunea...

Esti impresionant, Vasile. Aproape nimic din ceea ce scrii nu este strain propriei mele trairi. As fi avut mare nevoie sa ma fi putut exprima, macar pe jumatate, asemeni cuiva ca tine insa ... de unde nu e ... nu pori scoate mai mult decat este. Multumiri si ... drumuri bune in Viata.