marți, 2 iulie 2013

doar o mireasma, dar e ceva deosebit

 Culori si muzici, zburatori si cataratori, lumini si umbre, diversitate, dar nu haotica. Bucurie in armonie, simplitate in complexitate si racoare pe vreme calduroasa. Pe scurt, e frumos vara si iesim un pic la stanci.
Doua zile e mai mult decat nici una, asa ca ii bun si atat.
Cu ape o spala, o slefuieste , ii da forme si gauri. Calcarul asta care in lumina soarelui e asa albicios, se si incinta de numa. Pe cat de tare aluneca la ud, pe atat de bine adera cand e uscat si curat.
Ca imagine mai de ansamblu,
Fete inclinate, drepte si declinate, cu fisuri si hornuri, "trepte" dar si prize marunte pana la lipsa lor, unele le iei cu un varf de deget , altele cu toata palma. As fi vrut sa zic ca sunt si trasee lungi si foarte lungi, dar nu-s. Is mai mult dinastea scurte,is doar cateva un pic mai lungi. Totusi ii varietate si peisajul este excelent.
Parosul e "cataratorul cu 396 de picioare". Il gasesti pe plasa cu mancare, pe sacul de dormit, dar si pe stanca si nu rareori prins in plasa intinsa de mesterul paianjen.
Escalada este o alta forma de miscare complexa, care datorita cunostintelor necesare si al echipamentului scump nu este chiar atat de usor de practicat. Un alt aspect este ca in cea mai mare masura (cel putin cea conventionala) depinzi de un partener.
Totusi avand in vedere ca in orasele mari sunt cluburi, poti merge cu incredere si poti incerca, cine stie, poate te "prinde" si prinzi si tu drag.
"Care-i miscarea ?" , pare sa zica martianu asta. Realitatea este ca zburatoarele astea is cicade.
Multi aud si nu stiu ce. Prin coroanele copacilor de pe aici , la un moment dat incepea sa se porneasca un soi de fosnet/zumzet care se tot amplifica si te facea sa te intrebi de unde si ce poate sa faca atat de mult si de tare.
Daca insa ai mai vazut cicade si le stii apucaturile, atunci asculti "muzica" lor si te bucuri de ele ca is doar pentru scurta vreme.
Acuma daca ai parte de o invazie si te mai si saturi de ele e altceva, dar de regula is destul de rare pe la noi si din cate am vazut prefera padurile mai calduroase.
Oricum, pe langa ca-s bune de mancat asemenea lacustelor si greierilor, bune si pentru om, dar mai ales pentru pasari, is si asa faine ca aspect.
Dar mai bine le poti auzi din filmulet, decat din poza.
 Apoi dincolo de faptul ca am manat sarpele din poteca ca sa nu-l omoare astia cu pietre si dincolo de glumele cu profesoru, o sa auzi cum zice cicada. Tot "fasaitu" ala e de la gramada de ele ce s-au asezat pe arborii din padurea in care am dormit. Partea cea mai buna e ca noaptea dorm si ele.
Daca l-am intalnit individul ala, am gasit cu cale sa-l pun la un recital si apoi sa il las sa zboare unde stie el.

Cu radacini extrem de lungi varate puternic si in cele mai inguste fisuri, pinul asta reuseste sa traiasca si chiar sa imbatraneasca in locurile aspre. Inspiratie pentru crescatorul de bonsai si incantare pentru orice drumet, e sprijin la nevoie si pentru alpinist.
E una din cele cateva zone extraordinare din tara, in care nu te poti plictisi si in care cel putin doua saptamani poti face in fiecare zi altceva. Afara de ce se face in oras, ca pentru aia clar nu merita sa meri pana acolo. Dealurile si muntii ce strajuiesc, au destule de oferit pentru fiecare din noi.

2 comentarii:

ovidiu padurariu spunea...

unde au fost facute pozele?

micul mester spunea...

Pe langa Herculane.