Kuksa padureana

Si daca e de la padure, atunci acolo vreau sa ti-o si prezint.
Din lemnul de artar (acer campestre) am scos-o la lumina. Nu stiu daca e sau nu in culorile toamnei, dar in mod sigur are culori frumoase.

E canuta pe care nu o lasi acasa fie ca iesi pentru 2 zile sau 2 ani.

Are snurul din piele impletita prins de toarta.

Perioada asta e cel mai placut sa iesi prin paduri, sa prinzi apusul pe cate un picior de deal. Aerul cald sta mai sus si tot acolo si lumina e mai multa. Pe vale, unde aerul e umed si rece, cobori sa iei apa proaspata.
Incerc sa asociez micile lucruri care compun intregul (sau atat cat pricep io din ceea ce se cheama intreg) intre ele pana ce imaginea de ansamblu capata sens.
Pentru ca ce rost are vopseaua colorata daca ramane in cutie ? Ce bun lucru este pentru un parfum sa stea mereu inchis intr-o sticluta ? Mirosul parfumat al florilor este placut si rostul lui este de a atrage, nu de a fi tainuit. Cand aprinzi o lumina, o faci ca sa vezi si sa fie vazuta.
Pentru multi aici se incheie fraza, dar sper io, ca macar pentru un segment din omenire, gandul merge mai departe si intr-o buna masura fiecare am prins cate ceva din idee.