joi, 27 iunie 2013

montan

Prin frumusete si liniste muntele atrage omul. Din vremuri stravechi fiinta bipeda incepea sa urce fetele stancoase si abrupturile, uneori doar ca sa vada ce-i de vazut in speranta ca va intelege mai bine ceea ce este daca priveste de sus, decat atunci cand e doar o piesa in marele amestec.
Totusi chiar si in munte omul e tot parte din amestec, iar intreg ansamblul cuprinde si muntele cu toate elementele care-l compun.
Din coama vezi varfuri si vai, cerul cu norii, dar si lacuri ce stau ca niste ligheanuri cu apa limpede care imbogatesc nespurs masivul.
Daca iti place sa vezi oameni la munte, mergi pe sfarsit de saptamana, iar daca vrei sa vezi marmote si capre negre, mai bine cauta zilele din timpul saptamanii.
Desi e mai racoare decat jos, soarele arde mai repede si pe urcari ai suficient timp sa scoti apa din tine.
Perioada buna de drumetie si alpinism aflii chiar acum, cand apele curg bine , cand pete albe, reminescente ale unei ierni autentice se mai pot zari.
Cu papuc sau cu bocanc, stanca gasesti si cale iti poti croi dupa cum doresti si poti.
Sunt multe unghiuri din care poti privi aceeasi imagine. Sportivul vede poate din prisma gradului de dificultate, deseori bagatelizand activitatea care nu-l provoaca, in vreme ce omul de rand neobisnuit cu activitatea de genul asta, poate sa numeasca extrem si plimbarea pe poteci mai abrupte.
Cumva as zice ca omul desi se poate antrena fizic sa depaseasca anumite bariere si sa treaca usor peste obstacolele care in trecut ii puneau mari probleme, totusi muntele n-ar trebui privit ca un stadion, un perete artificial pentru catarare, un teren numa bun de exploatat sau ceva prea greu de ajuns (cazul lenesului cronic).
Indiferent cum il urci si pe unde, muntele e la fel, ce se schimba este doar perceptia noastra, care se compune din insumarea experientelor si cunostintelor ( sau din lipsa lor si atunci imaginatia i-a locul realitatii si apar tot felul de distorsiuni ).
Se intampla uneori, la inceput de drum, sa vezi muntele aproape ca pe ceva mistic, ca mai apoi dupa ce ai umblat munti mai mari si mai variati, sa vezi acelasi munte care la inceput era atat de special, acum doar un deal cu cate ceva pacolo.
Nu muntele s-a schimbat, ci imaginea noastra asupra lui. Muntele e la fel de frumos, la fel de bogat, dar mintea este cea care a pierdut ceva si trebuie recastigat.
Sunt dimesiuni diferite si "frumuseti" diferite. Daca esti crescator de bonsai si ai avut onoarea sa petreci timp langa maestru si ai vazut cum se formeaza exemplare deosebite si ai vazut chiar asemenea arbori pitici ce au mai mult de o jumate secol vechime, asta nu inseamna ca samanta si puietele isi pierde farmecul.
Mintea trebuie sa fie capabila sa cuprinda atat lucrurile simple cat si pe cele complexe, atat cat poate ea, dar macar sa nu fim ce-i care-i pun piedica.
Pe ploaie si pe ceata, pe soare si vant usor, in noapte si-n viscol muntele e frumos , difera doar perceptia noastra.
Dincolo de alergarea pe care omul o are cata vreme traieste in trupul asta, este ceea ce observa, aduna in cunostinte, concluziile ce le trage, informatia ce o dobandeste si o transmite, dar mai mult decat atat directia pe care aceastea i-o traseaza.
Alergarea, mersul, chiar si statul degeaba sunt calatorii care au un inceput, parcurg un traseu si apoi ajung la destinatie. Cata vreme traim ancorati in timp, calatorim si cand stam.
Norii se aduna si ceata umeda te acopera. Piatra se uda si stropi mari incep sa cada. E mai intuneric, e mai rece si piatra rugoasa acum e dusmana cu aderenta.
Muntele ca si aranjare si asezare a ramas la fel, insa factorul meteorologic schimba perceptia noastra asupra lui.
Cerul albastru si crestele, lacurile si petele cu zapada nu se mai zaresc. Albul a devenit gri. Acum te hranesti din rezerve (amintiri).

Iar acum din oala cu virsli ... :)) , meniu vegetariano-porcu-oaio- crenvurstio-lacto-branzo-ceapo- si ce-o mai fi pacolo. Daca eram mai la padure, merea si niste slanina vegana si un pic de chec si cozonac raw, dar in munte mai bagam un plic de paste, vreo mancare de orez cu legume. O supa calda, dinasta din plic prinde bine dupa ce vi ud la cort. Ceaiul de care deja am si uitat jos, aici e binevenit.
Dimineata aduce cu sine optimismul care in timpul zilei stii bine ca se consuma, iar seara daca nu ti-ai lasat un pic de-o parte ramai fara el (cazul turelor lungi, mari consumatoare de energie).  De "optimismul chimic" zic de data asta.
Discuntad la modul general, ma folosesc de anumite ilustratii din natura pentru a expune situatiile atat de frecvente prin care sau peste care trecem aproape zilnic. Pentru ca o calatorie e fiecare zi chiar daca nu avem deosebita placere de a privi "marea deschidere" atat de des. Totusi ce e prea des poate sa se "ieftineasca" si astfel sa nu mai observam splendoarea. Nu spun ca frumusetea dispare, spun doar ca ni se tabaceste ochiul si mintea pana intr-acolo incat nu le mai simte, asemenea palmei cu bataturi care e imuna la usoara atingere.
Un fir e de ajuns si uneori nu e nevoie de nici de el. Totusi sunt fire fara de care nu se poate inainta.
Legaturi care intretin viata sunt cele pe care deseori nu le pricepem, iar uneori chiar ne muncim a le taia.
Lucruri simple au la baza pe cele complexe iar cele complexe pe unele simple. Pare celula simpla cata vreme nu o iei cu amanuntul, apoi constati ca e complexa si la randul ei e compusa din elemente simple, dar cu program complex.
Totusi chiar si lucrurile simple in complexitatea lor, sunt frumoase pe mai multe planuri, atat privite cu amanuntul cat si in mare.
Ce-i simplu, e simplu ca asa ni se pare si pentru ca mintea noastra inca n-a reusit sa cuprinda detaliile.
Insa exista o frumuseste cand privesti fluturele asa cum il priveste un copil si exista o alta frumusete cand il privesti ca un asamblu foarte complex atat de armonios prelucrat din piese atat de mici, dar cu functii precise.
Cum are el capacitatea si informatia necesara sa zboare si sa-si faca treaba indiferent ce partid e la putere ori ce curent ne suceste noua mintile luna viitoare.
Practic treaba e atat de complexa incat nu e nevoie sa se schimbe ca sa fie diferita ci e de ajuns sa inveti ceva in plus si modul de percetie sa fie diferit.
Desi a reusi sa distingi frumusetea lucrurilor simple este de dorit si poate parea prea putin pentru omul cautator de amanunte, nu ezit sa spun ca este baza/fundamentul pentru a putea pasii in clipa urmatoare.
Daca omul de stiinta a pierdut capacitatea de a se bucura in simplitate si s-a pierdut in complex, dar nu a ajuns nici pana acolo incat sa gaseasca raspunsul in cele complexe, in mod cert e ratacit pe drum, fara directie, fara sens si fara raspuns la intrebari.
Pentru ca o bucurie are omul si cand porneste, alta bucurie cand umbla si alta cand ajunge. Dar a pierde una din ele inseamna a fi mai sarac. Iar a renunta cu buna stiinta la o bucurie pe care ai primit-o, inseamna nebunie.
Nu se naste omul pentru ca alege, nu traieste prin propria lui vointa si nu pleaca cand isi propune.
Cu toate astea ii ramane puterea alegerii si capacitatea de a distinge intre lucruri si de a le alege pe cele curate, placute si care sunt de folos vietii.
Nu accesoriile aduc satisfactia si nici intrebuintarea lor. Nu multele lucruri aduc bucuria si nici lipsa lor.
Modul in care omul se raporteaza la viata pe care o traieste schimba atat viata lui cat si a celor din jurul sau.
Una-i sa respecti orice forma de viata si alta-i sa minimalizezi orice
"Masura inainte de toate" spunea inteleptul, iar noi putem sa ne raportam la asta fie aproband si uitand, fie inscriptionandu-ne adanc in minte, fie batandu-ne joc de vorba, ca de oricare altele. Deja, in timp ce ai citit ai si ales cum sa te raportezi, dar daca inca mai licare ceva intelepciune in cugetul tau, asculta de ea si renunta la a minimaliza lucrurile care sunt de folos vietii.
Ii place omului sa fie liber, dar il deranjeaza uneori libertatea ca poate alege gresit, dar mai mult decat toate ne deranjeaza efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru a proceda corect si cu atat mai mult pretul ce trebuie platit pentru a umbla drept.
Dar exact cum in munte nu poti pasi oricum si cum nu poti calca unele reguli atat de stricte ce sunt menite sa-ti protejeze viata, exact asa in toate zilele omul are nevoie de disciplina, de fermitate si de intelepciune pentru a se educa in a pastra regulile si a umbla corect.
Nu exista omul perfect, dar exista omul care isi da silinta sa urce. Faptul ca altu urca mai repede sau mai usor ca tine nu ar trebui sa te descurajeze ci ar trebui sa-ti aduca noua invatatura si speranta. Iar faptul ca altii au abandonat din varii motive si se lasa victime la orice si oricand, nu ar trebui sa te influnteze altfel decat sa te incurajeze sa pastrezi drumul.
Nu-i despre natura ?
Ba este, este despre natura omului, despre natura inconjuratoare ,despre natura Creatorului. Si daca invatatura despre anumite aspecte tehnice privind un domeniu fara de care se poate trai sunt relevante pentru unii, cu cat mai mult amanuntele prinvind esenta vietii fiecaruia din noi.
Totusi un gand intelept este sa nu respingi ce nu intelegi, ci sa pui de-o parte, dar in nici un caz sa nu iti bati joc, ca nu cumva mai tarziu cand vei intelege sa trebuiasca sa faci fata la o mare rusine.
Altfel, muntele este acolo si ne asteapta. Exista borcanul in care omului ii place sa traiasca desi afirma  ca nu si exista tot ceea ce inconjoara borcanul. Singuri punem capacul si infiletam, apoi ne plangem ca ne asfixiem.
A gandi este un inceput bun pentru a face ceva.

marți, 18 iunie 2013

sa ne reamintim un pic

Unele poate nu le-ai observat, altele poate le-ai trecut cu vederea. Indiferent cum ii, obisnuiesc sa revin cu cateva.
Fie ca-i vorba de cutitu cu lama de la Puronvarsi
ori ca-i treaba cu lingura de stejar.
Apoi mai e si lingura-ciomag, lingura de carpen, pentru mestecat in ceaun dar si pentru "altoit" pe care incearca sa bage gheara pana ce nu-i gata fiertura.
 Amu cutitu o trebuit sa-l pun si pe partea astalalta, dar si in teaca ca sa vezi mai bine care-i treaba.
Apoi mai ii si lingura asta de cires. Ii lingura simetrica si incapatoare .

joi, 13 iunie 2013

pe unde am crescut si pe unde am vrea sa creasca si copiii nostri

O portita se deschide, pun mana pe cate ceva si am plecat. Mi s-a facut dor un pic de dealurile pline de stancaraie si verdeata.
Acum e un moment mai potrivit decat maine si ieri s-a sters deja. Nu poate omul trai (a se hrani) cu amintirea, dar se poate folosi de experienta ei.
Pe cat de gol era dealu la sfarsitul iernii, pe atat de groasa haina are acum.
Pe un picior pietros, printre crengi si fufe, arbusti si urzici, ma simt cu fiecare panza de paiajen pe care o iau in fata, ca si cum as trece numeroase linii de sosire :)) .
Urechelnita (din neamu Sempervivum ) ii buna sa o folosesti la tratamente pentru problemele de urechi, cica de acolo ii vine si numele. Amu are multi frati si ea. Dar ii faina ca-i asa carnoasa.
Creste printre pietre si ii acolo cre ca dinainte sa umblu io sa o vad.
Cum prinzi sa vezi un pic departarile si o oarecare imagine de ansamblu, poate ca te cuprinde si pe tine un sentiment de apartenenta. Pentru cei mai tineri poate si mai vigurosi, e si un sentiment de stapanire, stii tu cum zici uneori cand te entuziasmezi - ca astia is muntii si padurile tale :)) .
Iar pentru noi care stim si ce-i dupa ele si stim si ca mai e mult de vazut si de umblat, ne umple sentimentul ca suntem parte din ce vedem.
Parte din ce vezi si intalnesti este si vipera, cu corn sau fara, ca oricum nu te impunge cu el.
Departe de a fi o fiinta mistica cu puteri si simturi iesite din comun, departe de toate tampeniile pe care le auzi ca sare cativa metrii si te ataca, precum o bestie feroce care abia asteapta sa intalneasca bietul trecator dezorientat si obosit, ca sa-i faca de petrecanie, este doar un serpisor care traieste acolo unde l-a pus Creatorul sa traiasca si utilizeaza mijloacele ce le are la indemana pentru a putea supravietui.
Nu are absolut nicio treaba cu tine ca treci pe acolo si nu are nici un interes sa-si faca dusmani. Deseori trec peste ei si nici nu misca. Uneori dorm adanc, alteori is vigilente si se retrag anuntand prezenta lor prin niste sunete specifice.
Ceea ce e mai problematic, nu sunt serpii ci teama prosteasca care ti-a fost inoculata de mic. Stiu, ca toti in loc sa fim incurajati prin vorbe ca "uite, e doar intuneric, dar nu e nimic de care sa te sperii, e ca ziua doar ca lipseste lumina", ni s-au spus minciuni cu bau-bau si monstrii . Apoi mai aud si tampeniile care se zic la un copil sa nu se departeze prea mult de locul de joaca, in genul "vine tiganul si te ia". Fara sa realizezi, prostia ta va sadi in mintea viitorului om gandul ca tiganul este inferior si rau intentionat si ca sa scoti treaba asta din minte va dura mult si asta doar daca vei depune efort. Cand de fapt tiganul e ca rusu, coreanu, portughezu, etc, e om ca toti oamenii . La fel e si cu frica de intuneric, de serpi, de apa, etc.
Parintilor le recomand sa gandeasca si sa vorbeasca doar manati de intelepciune si sa cantareasca bine ce vor zice pentru ca impactul pe viitor poate fi major.
Dupa alte sarituri si inghesuieli, strecuraturi si lupte cu vegetatia atat de greu patrunzatoare si adaptata, mai scot o data capu ca mangusta. Ma opresc si privesc lung.
Soarele a fost invelit, vantul anunta ce norii arata. In scurt timp avea sa toarne si inca cateva ore bune nu doar asa 10 minute .
Incerc sa nu trec pe langa clopoteii care suna cu sunete surde pentru ureche, dar nu oarbe pentru ochi.
Teama de serpi ar trebui sa se rezume cumva la a nu calca pe ei ca sa nu-i mori, pentru ca viata nu tine de noi sa o dam si n-ar trebui sa tina de noi nici sa o luam. Ceea ce putem face noi cu viata pe langa faptul ca ar trebui sa o traim frumos, este sa o respectam indiferent de forma sub care se descopera.
M-as bucura sa renunti la ideile preconcepute si sa utilizezi tot mai frecvent ratiunea si bunul simt ca instrumente de baza in luarea deciziilor.
Stiu ca noi oamenii avem cateva sabloane clare dupa care lucram. Unul principal ar fi acesta prin care disecam orice in particele pe care mai apoi sa le putem rumega, digera, pricepe, percepe, memora, analiza, etc. Apoi facem combinatie cu tot ce am inteles. Pare bine nu ?
Poate pare bine, dar e rau ! pentru ca nu intelegem toate partile componente ale ansamblului, iar o data aceasta disecat pe particele si analizat si reasamblat , daca suntem sinceri vom constata ca pe jos am aruncat piesele pe care nu le-am putut intelege/digera/procesa, iar ansamblu reasamblat de noi nu mai este identic cu cel initial. Aici apare diferenta si perceptia gresita asupra realitatii .
Ca pana la urma analiza e buna si intelegerea la fel, cata vreme este corelata cu bunul simt si recunoasterea faptului ca nu putem cuprinde totul in toate domeniile .
Uneori frumosul se prezinta sub o forma mai simpla alteori mai complexa.
Bucuria de a calca sarpele cu masina, de ai rupe coloana cu batu, nu este diferita de bucuria de a omora un catel, de a bate un copil sau spanzura o pisica. Este tot lipsa de respect la adresa Creatorului, a Vietii in sine. Pentru ca manat de inconstineta, de ura, sadism, si proasta crestere iti gasesti satisfactii nebunesti.
Nu-i bai, se poate si mai bine. Cata vreme traim, putem sa facem mai bine decat faceam sau/si decat fac altii. Primu pas in a face ceva bun este sa ne oprim din a face ceva rau.
Imi cer scuze pentru pledoaria lunga de la cei ce sunt deja pe axa, dar este necesara pentru sensibilizarea celorlalti. Si spun asta in constienta de cauza, mai cu seama tinand cont de discutiile avute nu demult cu diverse persoane intelectuale si educate in multe privinte si sensibile pe multe planuri in ceea ce priveste bunul simt, dar cu mari lacune in ce privesc alte aspecte. Cu totii suntem astfel si fiecare avem nevoie atat de indreptar cat si de sustinere.
Uneori imi vine in minte discutia cu tine unde ziceam de modul in care o sa perceapa nepotii tai ceea ce le vei povestii :)) . Oricum nu te vor crede ca ai alergat toate dealurile alea si se vor plictisi uneori de povestile tale, pentru ca mirajul virtual le va robi mintea din ce in ce pana te trezesti ca se vor deschide inclusiv clinici pentru recuperarea unor astfel de cazuri grave.
Cert este ca ne este mai usor sa facem uz de context si sa aruncam povara alegerii si responsabilitatii pe umerii societatii si al obiceiurilor cotidiene, in loc sa cantarim situatia corect si sa actionam in conformitate cu ce ar fi bine si nu cu ce ar fi comod/rapid/la moda/ieftin/usor etc.
Daca e sa fi invatat ceva in timpul asta si perioada asta, este ca atata vreme cat nu urmaresti sa spui ce vrea sa se auda, cata vreme nu te lauzi, nu ponegresti, nu iti bati joc si nu cauti sa iesi in fata (mai ales calcand pe cat mai multi in picioare) prin orice mijloc, nu vei avea succes. Dar toate astea doar atata vreme cat notiunea de succes este sinonima cu a avea bani si a fi cunoscut.
"Ce ca val, ca valul trece ..."  . Te faci val si esti dus de curent. Aceeasi freza, aceleasi cuvinte, acelasi tip de vestimentatie, acelasi gen de comportament, aceleasi preocupari, aceleasi proaste obiceiuri ... si inca mai crezi ca esti original/autentic/ unic  ???!!!
Ne place natura si ne place sa fim relaxati, dar in acelasi timp ne place sa ne batem joc de orice si sa nu avem nicio bariera in ce priveste infranarea vreunor porniri nebunesti. Dar cand acelasi lucru se petrece la altul, parca brusc suntem deranjati si remarcam ce intorsatura urata au luat lucrurile, fara insa a realiza ca suntem parte din ele, parte din prezent, parte din vina.
Am puterea sa fac mai bine, poti face ce altu nu face si poti sa te opui atunci cand pare un compromis rezonabil, dar care pe viitor se dovedeste a avea efecte dezastroase.
Desigur ca ti-ai dat seama pana acum ca utilizez deseori aspecte legate de natura pentru a zugravi frumos (sau macar mai verde) unele caracteristici si abateri ale noastre si modul in care putem sa le indreptam sau macar sa constientizam.
Precum ploaia care spala tot si apoi toate lucesc si exact cum soarele e mai placut dupa o ploaie lunga, asa vreau sa ramai cu mintea dupa ce termini postarea si sa-ti doresti nu doar sa iesi in natura ci sa vezi ca intreg Pamantul este natura si ca acolo unde traim nu este alta planeta separat de aia care contine muntii si vaile, padurile si apele.
Omul decent nu poate fi decent doar in familie sau doar la servici. Costumul asta cu cravata care mascheaza atat de bine unele trasaturi sau/si lipsuri si aduce cumva un fel de egalitate comunista (macar in imagine  si macar din avion), nu va masca injuraturile pe care le arunci cand mergi cu masina si nu ti se acorda prioritate sau cand esti stropit ca pieton de masina care tocmai a trecut pe langa tine. N-as fi vrut (dar trebuie) mai amintesc de faptul ca sunt cativa, din pacate nu putini care vinovati fiind , ei primii te improasca cu cuvinte care nici nu stiai ca exista. Si nu stii care ar trebui sa fie reactia potrivita pe moment. Sa pui mainile pe urechile copiilor, sau sa iti tragi singur o ranga in cap sa uiti momentul.
No domnule, mai intai trebuie sa reinvatam sa fim oameni. Sa simtim ce-i in jurul nostru, sa avem perceptia asupra vietii . Altfel am trait ceva ce n-am cunoscut si am vazut ceva ce n-am stiut ce este.

luni, 10 iunie 2013

compacta si practica


Lingurile de genu constituie alegerea multora. Chiar si cel care prefera o lingura cu coada obisnuita sau lunga, tot nu se poate abtine sa nu zambeasca cand o tine in mana pe asta.
Este o lingura medie ca si dimensiune a cupei si grosime a cozii, dar scurta ca sa incapa usor si-n buzunarele rucsacilor, plasa de mancare, etc. Pentru cine iasa mult la munte si gateste la arzator, manca din oala lui a mica, o lingura de tipul asta completeaza setu.
Lemnul de stejar face din ea o lingura de cursa lunga. Ca sa ai o idee, toata are vreo 15,4 cm. Dar cupa e cel putin la fel de mare ca la oricare lingura medie, chiar mai incapatoare ca la unele.
Ii ergonomica si ai spor la mancat. Iar cand o scoti din sac si o pui pe masa, cu siguranta va atrage privirea celor din jur (vrei nu vrei), mai cu seama ca in realitate ii mai interesanta ca-n poza.
Are husa pe masura si se cere scoasa la munte.

cana de lemn nu tre sa lipseasca

Din stejar o iesit cana, o iesit dupa mai bine de-o luna. Discutam de o kuksa medie, incapatoare, cu maneru solid si comod.
 Ce are lemnu asta special afara de tarie, este fibra si modul in care apare . Uite si la asta cum is inserate in lemn "firele" (vizibile in sectiune axiala a trunchiului) alea mai deschise la culoare.
In rest nu am mai multe de zis decat am zis si alte dati.
O tura mai lunga la padure se cere in curand. Pana una alta bag cana in ochiul cel mai limpede, la izvorul ala de langa stanci si o scot plina. Dupa urcari aspre prin desis si stancarie, potolesti setea mintii cu deschiderea ce ti se descopera.
Cana ii buna sa bei din ea.

luni, 3 iunie 2013

roti

 Dupa alergare merge bine sa te relaxezi pedaland. Si pentru ca-i ploios merem pe acelasi deal (de fapt e cumva episodu doi), dar de data asta nu mai las parangu acasa.
Am zis ca-i bun sa curat drumu ala, ca spinii si tufele incep sa-l napadeasca. Si pentru ca biciclistii tre sa mance cirese , ce sa facem, ne conformam.
 Nu-i cerb, ii vaca. Este usor de distins. Cerbul are coarnele mai mari si ramificate, vaca nu.
Vaca da mai mult lapte si alearga mai incet. Ea este mai de folos sa o ai pe langa casa, in vreme ce la padure e mai de folos pentru ochi sa vezi cerbu.
Pe asta am sa o numesc Garofita de Ranchina, pentru ca e a 2a oara cand ma opresc in poaiana aia de unde se vad fain toate dealurile din imprejurimi si numa pe ea o gasesc.
 El zicea ca pe bicicleta cu parangu, taiand din miscare vegetatia, ar fi cumva ... nu stiu cum.
Dar el a uitat ca pe vremuri astia taiau direct de pe cal. O fi fost mic la vremea aia, nu mai tine minte.
 In departare se aud motoare nebunesti. Cand ne uitam din poaina, vedem nemtii prin jgheabu ala cum traversau incoace. Apai coboram la bazin sa facem inspectia , ca se renoveaza si na traba vazut sa se faca bine.
Printre multe cioburi de sticla pornim si noi pe canal. Abia cand dam de fier gasim curat.
 De sus e frumos sa privesti dealurile, dar pentru asta tre sa iesi din canal, ca aici afara de tabla groasa nu-i altceva.
 Traversand viaductul, treaba noastra este sa coboram in dreapta, dar pentru ca eram aproape de tunel, am zis sa luam o imagine cu noi.
Are mai bine de 110 ani de cand e facut . Daca anu asta se executa lucrari de reparatie , speram ca la anu bazinu ala ce l-am vazut sa fie cu apa si na, vara cand trecem pacolo poate sa si inotam in el .
In rest, daca e sa te iei dupa ploaia care te prinde inca din oras si te intorci acasa, nu mai faci nici o tura.
Ma cand cade apa, nu-i ca si cum ar fi meteoriti. Meri ma si te da si pe ploaie ca se mai opreste si aia. Iar noroiu ii bun, ca-i pamant si apa si amandoua is bune.

duminică, 2 iunie 2013

fiecare altfel

Aia ziceam, ca am pregatit doua semifabricate. No, asa ca am gatat si lingura cealalta din stejar.
Discutam de o lingura de marime obisnuita,ca sa manci cu ea. E relativ simpla ca forma, dar mai supla si placuta la folosit.
E incapatoare, iar cupa e rotunjoara.
Am lucrat un pic mai "invers" in fibra si as putea zice ca desi e mai subtirica, totusi e mai rezistenta decat multe din aceeasi esenta. Apoi dungile de diferite nuante iasa fain in evidenta .
Eh, dar pe ansamblu ii o lingura faina daca iti place.
Apoi ce sa mai zic, deja ii vremea de cules plante pentru ceaiuri. Si ciresele s-au facut.