cam asa se incheie un an si incepe altul

Soarele din ultimele doua saptamani a redus simtitor stratul de zapada. Astfel ca la sub 800 m nici nu o mai vezi.
Am gasit cu cale sa ies cateva zile la padure. Evit sa aleg un anume traseu, asa ca vizez doar zona prin care sa trec,dincolo de asta voi vedea ce va fi.
Insa padurile aerisite cu arbori rari si mari este ceea ce doresc sa vad. Desi am fost singur, acum ca am revenit te iau si pe tine, sa calatoresti macar cu gandul prin imaginile si cuvintele astea.

E partial noros si vantul se intensifica pe masura ce se lasa seara. Am lasat in urma potecile pentru ca am vrut sa intru mai adanc in padure. Dupa stancarii, suisuri si coborasuri, vai si doline, fiind deja intuneric, am decis ca merita sa caut loc de campare pe valea asta.

Ca pe majoritatea vailor si aici sunt o multime de arbori smulsi din radacini, dar si rupti ca niste bete de chibrit.
Locul era relativ plat si avand in vedere ca eram pe vale si platoasele astea sunt extrem de rare aici, n-am emis prea mari pretentii. Am maruntit cu toporu trunchiurile cazute, am facut locul destul de primitor. Ceea ce nu m-a mirat, dar mi-a dat de lucru suplimentar, a fost ca sub plapuma groasa de frunze inca era zapada flescaita si mult noroi. A trebuit sa pavez cu crengi, ca sa pot avea sub talpi un suport solid.

Io am niste reguli clare, scrise sau nescrise , in ce priveste alegerea locurilor si stabilirea prioritatilor, reguli bazate pe experientele anterioare. Constient fiind ca ma repet, tot constient o fac pentru ca sa retii mai usor aspectele astea.
Spre exemplu, daca vremea este sau pare a fi stabila momentan, atunci primul pe lista prioritatilor este focul (mai ales iarna! ). La caldura lui pot pregati cina, cat locul pentru dormit..
Daca ploua de ceva vreme s-au acum incepe si ii da cu stropi mari, atunci in mod cert primul lucru inteligent este sa pui cortul /montezi tenda. Sub ea vei putea mesteri si pregati inclusiv lemnele pentru foc. Asta daca nu ploua chiar torential. Daca ii da tare, atunci oricum le ai pregatite pentru cand se opreste.
Vant aspru se porneste si daca n-ai dormit in padure intre copacii astia ai mari si daca nu ai auzit pana acum cu vajaie vantu in crengile lor, atunci fac apel la imaginatia ta.
Stai intins si e relativ liniste. In departare auzi un vajait ce pare ca se intensifica. In prima faza zici ca adormi . Dar de o data vajaitul ala se materializeaza si din simplu sunet devine forta teribila care face ca batranii fagi sa isi ciocneasca coroanele unii de altii si sa azvarle cu crengi enorme.
Evident ca oricat sange rece ai avea, nu iti este totuna cand pe drum ai vazut nu doar multimea de fagi dezradacinati, dar si unii rupti de la jumatate. Alteori crengi mari infipte si cate 50 cm in sol. Si stii bine ca una dinaia trece prin trupul plapand. Ala e momentul in care lucrurile in viata sa-ti fie in ordine, ca alta ocazie s-ar putea sa nu prinzi.
Esti deja aici. Noaptea e deja la jumatate. Toate sunt montate si pregatite. A pleca acum in alta parte este exclus, mai cu seama ca ar dura mult sa strangi si ca mai departe probabil tot asa sufla. Ai dormit 2 ore si ai vrea sa mai dormi. Insa uneori ritmul cardiac nu te lasa nici sa stai intins, dar mai sa atipesti :)) . Nu o data ieseam afara si priveam la lumina lanternei cum se leagana arborii, cum scartaie si incercam sa vanez crengile rigide (ale moarte), care constituie potentiale sulite. Cu speranta ca si daca cade nu da exact in mine, adorm si de data asta. 
Si acum intru un pic in detaliu. Din nou, daca vremea e stabila, poti sa te adapostesti si in padurile cu arbori dinastia mari. Cu conditia sa verifici bine coroanele lor, sa nu aiba crengi detasate si daca e posibil nici uscaturi.
Insa pe vijelie, iti recomand padurile tinere cu arbori subtiri si arbusti. Aici nu-ti cade nimic in cap , insa intampini alte probleme. Cu greu gasesti loc suficient de larg ca sa te desfasori, ca fiind mici sunt mai ingramaditi. Lemnul consistent pentru foc e greu de gasit aici. Si multe alte detalii sunt cu privire la astea si la altele , dar pe care le mai dezbatem pe parcurs.

O data ce tabara e pregatita, focul isi ofera generos caldura, tu ai cinat si ceaiul e pregatit. Inafara de a privi focul (lucru pe care foarte des il facem si este chiar placut) , iti recomand sa privesti si cerul.
Sunt nopti in care vizibilitatea este foarte buna si cand nu se vede luna se vad stelele mult mai clar. Printre coroanele golase, zaresc deseori tot felul de corpuri ceresti in cadere. Unele lasa o coada in urma lor, altele parca nu. Dar si cele care nu cad constituie o priveliste frumoasa.

Uneori dimineata vine mai devreme alteori mai tarziu. La padure prin "dimineata" se intelege momentul in care deschizi ochii si te ridici. Vara razele din rasarit iti strapung pleoapele si lumina cu intensitate crescuta iti provoaca desteptarea, ajutata fiind si de multimea pasarilor. Iarna e alta treaba. Cand razele sunt pe tine, nu mai e dimineata de ceva vreme. Dar in functie de ora la care te-ai culcat si de ceea ce ai in plan pe ziua in curs, vei decide daca sa te ridici mai devreme sau mai tarziu.
Afara de aer, apa e prima pe care o introduc in organism. Un jgheab din trunchiul carpenului uscat si apa curge ca la robinet. Rece si revigoranta ma umple de energie si-mi spala fata si mainile. Pune sangele sa circule si te trezeste complet.
Recomand ca dupa etapele de umblat omul sa se spele pe maini, pe fata si picioare si chiar pe corp. Contrar ideii preconcepute ca e rece si iti face rau, vei dormi mult mai bine daca te speli seara si vei fi mult mai energic si incalzit daca te speli dimineata. De asemenea nu recomand spalarea cu sapun in apele astea !  Nu doar pentru ca nu ai nevoie, dar si pentru ca parfumul ala nu are cauta pe tine cat esti in padure si mai ales pentru ca sapunul nu are ce cauta in apa. Acasa te speli cu ce vrei.

Micul dejun pune lucrurile la punct, asigurand combustibilul pentru urmatoarea etapa de umblat. In cazul meu e o amestecatura de cereale cu seminte, fructe uscate hidratate in ce am , poate merge si un gem de casa  pe langa si niste ciocolata.  Manc pe lemn, din lemn si cu lemnu. Si daca stau sa ma gandesc mananc ce creste din pamant stau pe ce creste din pamant si manc tot cu ce creste din pamant. Ce alte legaturi cu natura mai vrei ? Omul natural din mine se hraneste ca ce ofera natura, ca sa poata sustine manifestarea si exprimarea omului supranatural care sta in fiecare din noi. Stii tu partea aia ce nu este palpabila si nu poate fi masurata si care consuma alt tip de hrana decat creste in natura.

Indiferent cat de grabit vrei sa pari, nu uita sa faci curat. Locul pe care il lasi in urma trebuie sa fie cat mai asemanator cu locul pe care l-ai gasit cand ai venit.

Si incepe urcarea. Pe fetele abrupte, peste frunze si crengi, care toate fosnesc si trosnesc sub talpi, imi fac drum. Nu am o directie precisa si nici nu caut una. Vreau doar sa vad urmatorul deal, urmatoarea vale, inca un petec de padure, locuri prin care nu am mai fost sau pe care le-am uitat.

Aproape de coama dealului zapada apare si patura devine tot mai compacta. Dar dupa nici doua ore, un picior de deal ma coboara iarasi.

 Intalnesc culcusuri sau locuri de odihna pentru animale, chiar de ele amenajate. Acolo vei gasi si urme de hrana, scurmat, par, etc.
De la fag trec la amestec cu conifere si carpen, mesteacan, salcie, plop, dar si alun urias. Practic aici am ocazia sa vad alunul ca arbore !

Inca o data intunericul vine si ma gaseste umbland. Prind un picior mai inclinat pe stanga. Intuiesc ca valea va oferi apa mai jos. Asa a si fost (poate ti se pare logic, dar nu e, ca aici sunt foarte multe vai seci).

Un platoas curat si uscat, cu lemnul langa, cu apa aproape. De data asta e liniste si afara. E mai rece si vantul s-a stins.

Fac ce fac paici si cand dau sa iau ceva de jos , constat ca asta micu a revendicat manusile de lucru. Nu stiu ce gand avea, dar nu-i primu din specia lui care se comporta in felul asta. Ii urez bun venit si stau o vreme cu el de vorba , dupa care il transfer pe alta parcela, cu nu cumva sa calc pe el cand umblu.

Si uite asa se incheie un an si incepe altul. Recunosc ca nu prea pun sentiment in treburile calendaristice si imi este cam totuna daca e marti sau miercuri, daca e 2013 sau 2014 ...
Ce trebuie facut mi se pare mai important decat cifrele astea. Acu na, pentru altu o fi altfel.

Noaptea mai linistita a adus un somn mai odihnitor. O gramada de fosnete in jur. Soricimea e mereu activa ziua si noaptea, dar parca mai mult noaptea sau poate atunci o remarci mai bine ca nu ai altceva de facut.

Merem mai departe. Cobor doar ca sa urc iarasi. Trec dintr-o padure in alta si se schimba atat rocile cat si vegetatia. Fagii se amesteca din nou si apare iarasi calcarul.

O parcela despuiata cu ceva ani in urma, in prezent impenetrabila, plina cu tineret.
Nu pot sa nu ma gandesc cum ai mici de azi (copii) si ai de vin dupa ei, nu vor mai avea ocazia sa vada arborii batrani, de mai mult de o suta si chiar doua sute ani. Sa nu uitam ca pentru mintea lacoma, padurea e ca o gradina de zarzavaturi si ca in concepul $$$$ tot ce se vede constituie o posibilitate de a obtine mai multi $$$$. Practic Dumnezeu (mama Natura cum spun oamenii carora le este frica de Dumnezeu in mod nefiresc si care cred ca prin a-l exclude din mintea lor in pot exclude si din realitate) a facut arborii ca astia sa faca bani din ei.
Ma ce fraier is, mi-a luat atata vreme sa pricep ... Io credeam ca tantalaul, ca arborii au rol mai complex si ca sunt parte din ecosistem, cand de fapt sunt doar niste legume crescute intr-o sera spre a fi vandute. Cineva aici are ochii incetosati. Nu-i bai sa mai si tai, dar cand crezi ca toti arborii sunt destinati sa-ti umple buzunarele, atunci ceva bai e la tine domnule.
Ori io n-am priceput nimic din toata lumea asta si m-am trezit brusc intr-un mediu in care tot ce conteaza este sa faci bani indiferent cati ai, si stii bine ca oricum e nevoie de mai multi, ori mai sunt si altele chiar mai bune de facut si inca nu le-ai descoperit.
Cultura banilor, sa ai bani ma, bani,ca sa cumperi ce vrei cu ei, nu conteaza ca iti traba sau nu, nu conteaza nici ca apuci sa folosesti sau nu. Nu mai conteaza decat sa fii dupa val si sa treci o data cu el.
Cu riscul ca apar ca o pata pe o haina uniform colorata, risc si afirm ca mai sunt si altele si zic io, chiar mai importante.
Nu spun ca mersul la padure e important sau ca a manca  sau a face nu stiu ce treaba este mai importanta sau nu decat alta, spun altceva. Ca avem minte ca sa o folosim si sa putem discerne, nu doar sa ne lasam manipulati de imagini colorate si luminoase si texte repetate la nesfarsit sub forma de reclame si propaganda.
Io utilizez imaginile astea din cadrul natural atat pentru mine cat si pentru tine ca sa aerisesc mintea si daca nu altceva, macar sa aduc informatie noua inafara de cea care imi este introdusa fortat. Si chiar daca nu reusesc sa scot nebuniile care is deja in cap, macar sa am cu ce compara si sa am la ce raporta pentru a avea o varianta in plus din care sa aleg.
O plimbare de inceput, una la aer curat si linistea padurii iti recomand. Apoi  de ce nu, chiar o drumetie de cateva zile. Ce nu-ti recomand insa, este sa mergi cum ai vazut pe blogul asta. Spuneam ca omul are minte si nu doar ochi. Cu mintea si citesti si pricepi si ce am scris nu doar te uiti la poze. Vei constata ca a umbla prin locuri pe care nu le stii si a merge de unul singur, poate fi o activitate riscanta. Nu uita ca de cele mai multe ori ca sa ajungi in locurile de care iti vorbeam si pe care ti le arat, necesita o zi de mers sau chiar mai bine. Iar cand ai ajuns, este doar intrarea. Nu uita ca omul e firav si ca orice accident chiar daca in prima faza nu este unul grav, poate sa devina. Sunt foarte multe locuri fara semnal la telefon si nu vei putea suna dupa ajutor.
Ce se poate intampla ? O multime, de la entorse, la infectii pulmonare sau digestive, crize de rinichi, o creanga infipta in ochi, in picior, in burta, etc. O piatra in cap, o haita de lupi, un mistret turbat. Nu trebuie sa fi indiferent la pericole ci sa le iei in calcul si sa nu te aventurezi. Vei iesi progresiv si in timp cunostinta si conditia fizica se vor mari.
O alta modalitate buna sa patrunzi in locuri dinastea este sa mergi cu cineva cu experienta. In timp poate voi face treaba asta, sa merg cu cine doreste sa vada locuri in care singur nu ajunge sau sa invete sa distinga ce cu ochii neinitiati nu reuseste. Aici ai doua modalitati sa faci treaba cat mai in siguranta. Fie aloci timp si te pregatesti, fie iti iei un ghid. Eu ti le recomand pe ambele sau pe oricare din ele doresti.
Dar nu-ti recomand sa sari peste trepte si sa o faci ca incepator si mai ales de unul singur. Totusi sa nu crezi ca in grup esti mai in siguranta. Intr-un grup in care lipseste experienta, toti sunt in pericol cam in mod egal.
Incepe sa faci drumetie si sa-ti alegi locurile pe care le cunosti sau le poti invata usor. Sa iesi cu prietenii si familia. Sa incluzi asta in activitatile tale saptamanale sau macar lunare. Chiar de va trebui sa renunti la a privi televizorul sau filmele pe calculator, merita. Renunti la virtual pentru real. Renunti la a privi ce fac altii, pentru a fi tu cel care face.
Ti-am pus un filmulet in care nu vei vedea nimic senzational, ci doar niste franturi din drumetia asta si cam cum arata padurea in anotimpul asta.

Pan' la urmatoarea, numa bine.