kuksa ta din lemn de fag

Lemn tare si stabil, fagul este materialul pentru kuksa asta. Batranul arbore, uscat bine si cu lemnu invechit si inchis la culoare, are fibra aia marunta si compacta.

Facuta din topor si cutit,e adancita de mana cu dalta si nu la strung. Impanez butucul intr-un loc "sapat" in arborele cazut, unde improvizez o menghina. Acolo trasez rotundu canii fie cu o bucata de carbune ce a ramas de la focul unde ne-am facut ceaiul, fie am la mine un creion, uneori si un compas. Forma nu trebuie sa fie perfecta si aici nu exista sabloane. Nu sunt doua cani la fel si nu exista o forma determinata. Totusi caracteristicile pun limitele pentru o kuksa. Dimensiunile au de-a face mai de graba cu utilitatea. Pentru ca atunci cand e prea mica s-au prea mare, ea isi va pierde scopul initial. Forma de asemenea este oarecum incadrata in anumite limite, ca sa nu devieze de la ideea de cana in asa hal , incat atunci cand o vezi sa trebuiasca sa te intrebi "oare la ce se foloseste sculptura asta ?"
Tocmai de aia, ca sa poata purta denumirea, trebuie sa fie cuprinsa in niste granite, la fel si pentru a putea fi utilizata.
Voi incerca sa nu incarc prea mult canile cu ornamente ca nu cumva sa le schimb intrebuintarea .

Asa ca este o kuksa de marime medie zic eu si e una singura ca ea. Nici nu a fost una inainte de ea si nici nu va fi una ca ea. De aia se cheama unicate. Au partea buna si partea rea. Partea buna este ca ce ai tu nu mai are nimeni, partea rea este ca daca ti-a placut si a luat-o altul inaintea ta, nu ai ce face. Trebuie sa respecti unicatul. Dar vor fi si altele si probabil se gaseste cate una pentru fiecare persoana care doreste.