nu-i iarna decat in calendar

Nu-i nici vara, dar asa un inceput de primavara parca ar fi. Zapada pe sus nu prea ii asa ca la padure is mai multe de facut.
E calm momentan si se arata bine pentru explorare. Dupa nu prea multa umblatura ajung pe valea asta unde urc pe un picior si gasesc cateva platouri dinastea numa bune de campat. Zic macar vreo 2 zile sa raman paici.

Arborii cazuti reprezinta resursa pentru incalzit, dar si pentru mobila. Iau cu mine tot un topor cu coada lunga ca iarna e mai eficient. E drept ca la cioplit e greoi, dar na, ne adaptam.

Aproape de pranz, soarele patrunde si lumineaza toata padurea. Asa se face ca urzica a iesit si paici pe sus. Ea nu stie de calendar ci doar de temperatura.

Daca e vale, cauti dupa apa. Asa se face ca dau frunzele la o parte si vad ceva noroios. Sap, arunc namolul si nisipul, dar pun de o parte pietrele Acum am o adancitura. Desfac "usita" la micul baraj si scot toata apa afara
Pavez cu pietre plate fundu "ligheanului" ca atunci cand ma spal si agit apa, sa nu mai aiba ce sa o tulbure. Fac din lemne o "podea" pe care sa stau, ca altfel as fi stat in noroi pana la glezne.

Inainte de masa ma spal, dau jos de mizeria pe maini dar si prafu si sudoarea de pe fata. Acum am focu facut, rezerva de lemne si apa curata .

Seara mai da inghetu, dar langa foc e omenie. Se lasa cu cioplit si citit. Bufnitele domina in ceea ce priveste muzica, iar in ce priveste miscarea , soarecii si parsii sunt stapani paici. Prima noate adorm greu din cauza ca tot imi sar pe gluga sacului si fosnesc paici. Si na, credeam ca n-am reusit sa adorm din caza fosnetelor.

Daca tot am dat kuksa cu care ieseam la padure si alta n-am apucat sa fac, atunci am improvizat una din nuca de cocos. Nu e nici asa stabila, nici as placuta, dar acu pe asta o am si cu ea am iesit.

Numa lingura si fundu asta de lemn le tot iau cu mine deja de cel putin 4 ani. Dupa ce atomii de carbon, oxigen si hidrogen s-au dus manati de aerul cald , din bustenii uscati a ramas doar un pic de cenusa.

Nu mai e seninul de ieri ci e variabilul de azi. Sa dam o raita prin imprejurimi dupa ceva lemn penttru cioplit.

Colosul fag ce cu mare tunet s-a izbit de sol si a carui aschii s-au despins, este acum foarte uscat si nu doar ca arde bine, dar din taria lui imi va oferi si o bucata pentru lingura.

Poc, poc, incet incet indepartez ce este neesential pentru a scoate la lumina lingura ascunsa.

Finisarea si ceva ornament, apoi o dau cu ulei si ii pun un snur. Ii fac o husa din piele si e gata de drum. Dar o sa o vezi mai bine in alta postare.

De fiecare data doresc sa conturez unul sau mai multe aspecte fie cu privire la padure, la munte, fie la omul care merge sa le vada.
Astazi revin cu o idee pe care am mai dezbatut-o . Nu voi zice nimic despre mancare, de locuri, de focuri, nici de ape. Copacii vor apare doar ca element secundar.
Revin la ideea despre miscare si mai exact miscarea in natura. As vrea sa priceapa fiecare ca la munte si la padure nu se merge doar pentru umblat si cel mai adesea pentru mancat si baut (mai ales baut ).
In munte, atat sus, cat si in zona impadurita, poti foarte bine sa imbini relaxarea activa si pasiva cu sportul. Nu vorbesc de un sport anume, pentru eu nu sunt sportiv si nu promovez un anume sport.
Dar stiu una si buna, ca trupul ca sa fie sanatos are nevoie de aer,apa,hrana, odihna si MISCARE ! Exact cum creierul functioneaza daca este antrenat asa si muschii. Nu se pune problema sa ai performante, pentru ca este irelevant acum, dar este limpede ca exersarea muschilor ii mentine activi si ajuta la o deplasare si munca mai usoara pe viitor.
Drumetia nu o consider ca fiind suficienta miscare indiferent ce etape de mers implica. Este incompleta.
Asa se face ca in turele in care ies mai multe zile si stau minim doua in acelasi loc, profit de mediu si improvizez cu ce am la indemana. O sa vezi cateva exercitii pe care le poate face oricine doreste, ... mai mult sau mai putin in forma asta.
Inafara de ele mai sunt o gramada. Cum ziceam, nu sunt sportiv si nu predau sport, ci doar iti ofer o perspectiva asupra lucrurilor, poate una noua fata de cele conventionale cu care erai obisnuit.
Daca alerg pe dealuri si ma intorc acasa, imi permit sa schimb hainele ude/transpirate si sa iau altele uscate. Aici nu am altele, asa ca atunci cand simt ca transpir, le dau jos indiferent cat de rece e afara. Nu ma iau dupa temperatura exterioara ci dupa temperatura corpului.
Pentru o mai buna respiratie a pielii, pentru igiena ta si pentru un echilibru termic mai bun, iti recomand sa te speli dupa exercitii, indiferent cat de rece ti se pare apa. Nu ai nici o treaba cu apa rece. Nu te lua dupa lenesi. Iarna ne spalam cu apa din lac dupa ce spargem gheata cu pioletul si daca nu stam in zona cu apa, ne spalam cu zapada. Nu doar ca nu ne-am imbolnavit niciodata, dar s-a imbunatatit si circulatia periferica.

In rest, am pus o mica filmare ca stiu cum ii cu cititu in generatia noastra. Putini or sa apuce sa desluseasca dincolo de imagini si sa vada si "furnicile astea " de le zice litere.
Ca si scurta descriere, in prima faza ai apropierea,iar in final drumu de intorcere.
Veverita aia era foarte aspra. Atata nerv n-am mai vazut la ceva asa mic. S-a infuriat si am auzit-o strigand si am vazut cum topaia. M-am apropiat si am urmarit cum in goana mare a urcat in copac si de acolo a sarit cel putin 2 m in altul, apoi pe o craca subtire dupa o pasare. Nu-i convenea ca aia ciripea pe zona lui probabil. Ori o fi fost de noapte si l-a trezit, nu stiu. Dar dupa ce s-a consumat evenimentul si pasarea a zburat, nastrusnica veverita nu s-a linistit. Asa ca am si filmat un pic ca sa mai imbogatesc imaginile cu copaci.
O alta noapte s-a lasat si acum ziceam sa ma culc devreme. Si asa a fost. Dar a te culca nu e sinonim cu a dormi si aveam sa-mi confirm asta inca o data. Era linsite. Neobisnuit de linistit. O acalmie ca inainte de furtuna si o caldura cam mare pentru noapte. Ma gandeam fie ca va incepe in cateva ore un vant naprasnic, fie vine ploaia si norii ai multi. Nu a fost sa fie nici vant nici ploaie, dar avea sa coboare o ceata groasa si sa scada mult temperatura.
 Insa acum e un cer senin si o vizibilitate rara. Luna lumineaza prea tare. Aveam sa aflu ca si noaptea trecuta am ramas treaz din acelasi motiv. Nu stiu care-i treaba, dar cand e asa clar de luna nu prea pot dormi pana ce nu trece dupa deal. Si ies afara sa ma plimb. Printre copacii ai mari, in linistea noptii, sa fi fost 1, 2 nu stiu cat o fost ceasu.
La un moment dat pornesc lanterna sa vad si departe pe picioarele de deal daca nu cumva afara de soareci mai e cineva. Scrutez zona si de o data la 19,8 m de cort, mai sus, doi ochi pe bustean. Sa fie bufnita, sa fie pisica salbatica, nu distingeam inca. No, ma duc sa vad ce ii. Era bursucu, care nici el nu avea somn si se uita la mine si io la el.
Dupa o vreme am zis, daca tot sta acolo si nu-i pasa ca vin aproape, ce-ar fi sa-i fac o poza. M-am dus dupa aparat si apoi catre el. L-am pornit. Cand o vazut asta aparatu, o si plecat in vizuina.
No, atunci am zis , nici lu astia nu le place sa fie pozati, foarte bine, nici nu traba.
Cateva din treburile pe langa tabara, un pic de mesterit si franturi dintr-un antrenament de taran, pe care poti sa-l faci si tu. Daca stii cat de cat cum sa soliciti grupele de muschi si ai habar de exercitii, iti va fi usor sa improvizezi cate ceva aproape oriunde ajungi.
Apoi ziua urmatoare am mers mai departe, am boschetarit o leaca pe sus, am dat pe la stancarie, mai o pestera, mai un valcel.
Daca asa continua vremea, tot la padure ies si in urmatoarea.