kuksa de frasin

Am inceput-o in ianuarie, din lemnu batranului frasin din care lucrez deja de cel putin doi ani si care inca se mai mentine bine pe coama dealului. Uscaciunea de acolo si distanta fata de sol face ca lemnul sa ramana "in forma" multa vreme. Doar larvele penetreaza treptat, facand in cele din urma lemnul inutilizabil pentru cani. Procesul este natural si ii bun asa cum se petrece.
Pana atunci insa discutam de o cana medie , incapatoare, comoda si robusta. 

Este stabila acum, desi la prima proba lemnul s-a dilatat si s-a crapat in partea de susi, in stanga de toarta. O saptamana am fost plecat si o data cu uscarea s-a inchis complet. Cu adeziv am "sigilat" si la urmatoarea proba cu apa clocotita a trecut cu brio. Oricum nu se recomanda si nu se obisnuieste sa se toarne apa clocotita care sa mai si stea pana se raceste, dar io socot ca daca tine la mine cand ii dau test, va tine si la tine. In plus si io torn ceaiul fierbinte in cana ca imi place sa-l beau cald, mai ales iarna.

Este croita sa o tii fain in mana , iar suprafata mare de asezare o face foarte stabila. Culoarea e mai inchisa decat apare in poze unde batea soarele in ea insa mi-a placut mult cum aparea asa sidefata.
No, pentru treaba cu fisura care in prezent este cat se poate de discreta si a ramas doar la nivel estetic, o sa o dau o leaca mai ieftin decat imi propusesem. Pe ansamblu este o kuksa de dorit si mai ales de utilizat.