cu gust de munte

A nins destul, a scazut suficient temperatura, iar vantul continua sa sufle.

Zilele astea norii doar contribuie la decor, iar muntele parca ne cheama la el.

Soare cu dinti ? Mda, cam musca de nas daca nu-ti iei masurile necesare sa ti-l protejezi. Cristalele reci ridicate cu usurinta de vant, izbesc obrazul facandu-te sa uiti de faptul ca soarele arde pielea si cand nu-i simti caldura. Asa ca nu pleca fara crema, ochelari si cagula.

Probabil cea mai faina treaba la creste sunt ele , mai cu seama daca ai umblat ca mine prin paduri in ultimele luni. Acum vezi clar limita codrilor.
Sus e alta lume ?  metaforic da, altfel nu. E aceeasi lume in complexitatea ei , doar ca asta e inca un segment.

Ca de obicei, avem diferente mari de temperatura intre portiunile expuse la soare si cele umbroase.
Creasta este cam plesuva, iar nametile zac pe fetele muntelui si mai ales in caldari.
Acum e cu cortul, dar probabil mai incolo e doar cu lopata.

Toata ceata de acum 2 ore s-a rispit si uneori norii is ca niste ciuperci atomice, apoi ii vad ca se alcatuiesc in noi si noi forme. Ei poarta denumiri in functie de altitudine, iar aspectul este inca un element important. Dar in esenta au aceeasi compozitie.

Seara se lasa destul de repede, umbrele devin tot mai lungi pana la un moment dat cand dispar.
Umbra fara lumina nu-i si nici culoare. Nu-i sau nu le vezi ? (- din categoria - unde pleaca flacara cand se stinge luminarea?)
Depinde cat de mult si de tare sufla vantul, dar in principiu am constatat ca ma raceste pana la urma si este doar o chestiune de timp. A intra la adapost pentru a dormi este important, treaba de recuperare, ca sa ai randament la umblat si zilele urmatoare.
Ori ca mergi cu un sac gros si folosesti haine lejere pentru dormit, iar geaca, pantalonii se transforma in accesorii de gen perina si altele, ori mergi cu un sac o leaca mai subtire (in nici un caz de vara !) si te intolesti cu tot ce ai.
Amintesc deseori lucruri legate de echipament, pentru ca am observat ca lipsa unui minim de confort iti afecteaza "fericirea" in tura si nu merita sa pierzi splendoarea peisajului, detaliile ascensiunii si invatatura/experienta cu treburi ce se pot evita.

Punctez unele aspecte, dar pe ansamblu vreau sa ramanem intr-un cadru mai general cu imagini care cheama la umblat, vazut, simtit.

Urma si urma, ... de copite si palmate

Cerbi mari si sanatosi inca alearga paici , rasii si lupii, ursii si bursucii, vulpile si pisicile salbatice, mistreti, caprioare si mai is. Caprele negre par sa fie stapanii de drept daca socoti dupa numarul intalnirilor dintre ele si ochii nostrii. Dar crestele cu siguranta ele le alearga.

Pe cat de mult se incarca de zapada brazii si molizii, pe atat de repede se descarca cand da soarele.

Si pentru ca nu suntem in bransa magicienilor si nici a jongleriilor, a stirilor de la tv si barfelor, nu voi cauta sa satisfac curiozitati sau sete dupa senzatii, ci doar las cateva franturi de miscare care sa aduca un pic mai multa viata in imaginatie decat o pot face pozele.
Ca scurta lamurire la secventa cu baticul, ochelarii, briceagul, bricheta si bucata de cauciuc, mentionez ca sunt lucruri pe care este important sa le ai asupra ta si nu in rucsac. Daca ai sansa sa scapi dintr-o avalansa mai spre seara, dar ai ramas fara rucsac, iti ramane sa cobori in codru.
Acolo micile accesorii amintite vor face diferenta. Ochelari sunt indispensabili pentru deplasarea in bune conditii.
Un alt aspect instructiv este ca lanterna sa fie la indemana inainte de lasarea intunericului.
Inchei zicand ca : "un om informat este un om responsabil, iar un om responsabil are mai multe sanse"
Asa ca pana sa cazi in plasa senzatiilor si sa doresti ce nu cunosti, sa sari peste etape si sa te expui riscurilor pe care nu le distingi, incepe cu inceputul si nu confunda drumetia si alpinismul cu razboiul. Nu cu ambitie si inversunare se urca muntii, ci cu inima deschisa si bucurie.