vineri, 30 octombrie 2015

cu paduri

S-au dus caldurile si in scurta vreme se duce si frunza. A fost o vara ... care a trecut, cum trece fiecare. Nu e de neglijat bucuria de moment, dar sa nu constituie singurul element ce "trebuie" urmarit. Frumusetea peisajului cere si ochiul care sa o admire. Acu revin la intrebarea ta care suna ceva in genul "oare floarea asta e frumoasa ea sau doar eu o percep ca fiind frumoasa?" .
Oare fata si baiatul sunt frumosi ca asa sunt ei sau esteticul tine de ochiul privitorului ? Banuiesc ca in oaresce sens tine si de educatia pe care privitorul a primit-o si nu e nevoie sa intru in "excentricitati" pentru exemplificare.
Daca pana nu demult razele soarelui se strecurau ca fasciculul lanternei printre ramuri, in vreo doua saptamani o sa se asterne mai uniform si nefiltrat.
Insa lumea subterana va ramane neschimbata. Mediul asta va contrasta mereu cu suprafata oricum ai gandi.
In majoritatea noptilor am dormit fara nevoia unui acoperis deasupra capului. Au fost zone in care mistretii ne-au dat tarcoale si capriorii nu se jenau sa pasca la cativa metrii.
Cand si cand s-a mai cioplit. Este o activitate demult integrata in turele astea. Cand o sa vi si tu la padure o sa vezi ca pe langa drumetie si explorari, dimineata si seara la foc merge si ciopleala.
Am mai zis si o mai repet sa-ti fie spre invatatura. Uneori calatoria noua nu este cand schimbi locatia cat mai de graba sa vezi "cu alti ochi" locurile prin care ai mai umblat. Poate in ideea de a descoperi noi elemente, de a percepe noi directii, dar mai mult decat atat, de a-ti deschide inima fata de Dumnezeul cu care peste putina vreme te vei intalni.
Nu poti sa-ti faci scop din a trai pentru tine, ... ala nu-i scop, e dezamagire finalizata cu un gol imens. Nici macar un arbore nu rodeste pentru sine, dar mai un om. Treaba se intampla pe multiple planuri.
De cand cu obisnuinta de a te uita doar la poze , nu am mare nadejde ca sta careva sa citeasca si textul, asa ca uneori imi da senzatia ca as putea scrie orice doar sa umplu randurile ca nu e mare diferenta, ...
Dar pentru ca totusi esti parte din micro-minoritatea care mai stie a citi, iti voi impartasi gandurile si invataurile mele asa limitate cum sunt, atat cat le-a permis sfera perceptiei sa le proeicteze.
Berbeci cu statura impunatoare si lana multa, coarne incovoiate si privire tainica, copita despicata si miros specific.Ciobani cu oi , magari si caini, anima peisajul si asa frumos.
Pare simplu cand face altu ...
O scanteie unde trebuie si gata. Dar pentru asta mai intai aduni materialul si il asezi pe categorii, de la mic la mare ca atunci cand s-a aprins fuculetul sa ai cu ce-l alimenta.
Iar cand s-a pornit ai la ce sa te incalzesti. Da, e si asta o satisfactie. Vara e mai mult de "atmosfera", dar iarna va fi o necesitate.
Povestea la lumina calda poate sa cuprinda lucruri mai simple sau mai complexe. Experiente sau evenimente, crezuri sau perceptii, diverse intamplari sau chiar treburi marunte. Uneori simpla cugetare in tacere este cea mai potrivita, iar uneori caldura celui de langa tine este mult mai mare decat caldura focului.
Sunt multe motive sa iesi in natura asa ca nu le mai alege pe acele maxim doua-trei ca sa nu o faci.
Poate ca in timp o sa punem o treaba la punct in asa fel incat sa poti veni si tu intr-un cadru discret dar bine pregatit, in care sa-ti pot impartasi din tainele umblarilor de pana acum. Toata treaba tine de deschiderea si interesul tau. Nu pot merge mai departe decat e capacitatea ta de absortie.
Din specia rozatoarelor tupeiste dar foarte simpatice e si individul din imagine care avea o creanga preferata si mereu gasea cate ceva de facut pe ea.
Alta zona , alt context , alt echipament, alte activitati.
Daca esti aici, atunci diversificam. Ai stanca, ai echipamentul, ai capacitatea, dar ai si dorinta.
Nu urci doar sa cobori, ci urci ca sa misti intr-un mod diferit, urci ca sa simti stanca, sa inveti o alta dimensiune a increderii si uneori urci ca sa vezi lucrurile de sus.
Desigur ca dupa o vreme urmeaza sa cobori, dar niciodata nu vei mai fi ca inainte sa urci. Fiecare calatorie aduce ceva nou, schimba in fiinta ta, chiar daca unele doar la nivel micronic.
Caprioara nu are haine, nu are alte accesorii inafara de cele care fac parte din trupul ei, totusi nici cei mai isteti vanzatori nu o vor putea convinge ca ii lipseste un papuc mai lejer pentru fuga, o rochie de seara, o crema hidratanta, o masina de spalat vase care sa-i ofere mai mult timp de petrecut cu ... cu cine ? Aiurea !!! ,  de regula mai mult timp de petrecut cu un alt accesoriu prostesc, ca de oameni nu mai poate sa fie vorba.
S-a stricat treaba. Lucrezi pana tarziu, apoi urmeaza rutina schimbatului, spalatului, mancatului, apoi activitati auxiliare ce presupun de multe ori alt soi de lucru. Uneori este "timpul meu" in care ma ingrijesc de unele aspecte personale, de regula ceva ce tine de suprafata. E noapte, cadem de oboseala si daca apucam a zice un "somn usor" e mare lucru. Ro-bo-ti-za-re.
Am ajuns sa inteleg ca egoistul nu e cel mai prost om. Dramatic, dar se poate mai rau decat sa faci toate pentru tine.Cum ar fi de exemplu sa faci toate pentru ceva ce se cheama intreprindere, firma, corporatie sau alti "roboti" ori elemente abstracte. Nu se mai poate pune problema de faptul ca lucrezi pentru patron. Nici macar patronul nu se simte mai lejer ca tine ci din contra. El lucreaza poate si mai mult, iar mintea ii sta la ecuatii si variante, ... linistea ? - poti s-o uiti.
Ei bine poate ca sunt conservator, poate ca sunt un neadaptat sau chiar un nebun , dar inca mai cred ca mediul in care vietuim permite si constientizarea faptului ca nu trebuie sa traiesti pana mori ca un fraier care crede toate balivernele ce se cheama "idealuri" legate de dezvoltarea profesionala si persoanala, de marketing, de afaceri, de fel de fel de sabloane ce vizeaza nimicurile monotone.
Prietenii incep sa dispara din ecuatie, de familie nici nu mai incape in discutie. Apoi "dumnezeul" tau este cel caruia ii oferi timpul si energia, adica o abstractizare ireala si seaca, ca pe Cel Prea Inalt il mai chemam doar cel mult cand ne loveste un pericol iminent sau un faliment major.
Un alt soi de realitate virtuala este realitatea artificializata. Cand te inconjori de "minunile tehnologiei" si de tot soiul de accesorii si "proteze" care sa-ti faca viata mai usoara, aminteste-ti ce-ti spun acum, ca nu ai o viata mai usoara decat avea bunicul bunicului meu. El muncea real, manca real, se bucura de roade la modul real, avea familie pe care o iubea si care tinea la el, nu avea nimic computerizat care sa gandeasca in locul lui si totusi desi avea un vocabular mult mai putin sofisticat, avea intelepciunea care astazi extrem de rar o mai aflii. Era intelepciunea cladita pe bunul simt si cumpatare, unde lacomia nu ocupa loc fruntas si unde timpul inca mai avea rabdare cu omul.
Nu era mai destept decat Creatorul si nu a murit ca si cum n-ar fi trait. El a invatat a iubi, a avut indrazneala sa intrebe ce-i adevarul si nu sub forma retorica dupa care sa intoarca spatele .
Nu te pot scoate de acolo, dar voi trage un semnal de alarma. Poate ca vreodata printr-o alta conjunctura si vorba asta sa contibuie macar cat o caramida plasata bine, ... in peretele casei, nu la ceafa.
Nu-mi permit luxul de a aminti de nevoile spirituale cata vreme omul a pierdut dorinta pentru simplele nevoi sufletesti. Totusi ordinea buna a fost sucita.
Nu de senzatii duci lipsa asa ca nu senzatii vreau sa-ti ofer. Ceea ce se rareste pana aproape de extinctie este exact finetea aia subtila dar atat de frumoasa, gingasia, tandretea, mireasma, atingerea. Acum  se promoveaza "animalismul" brutal, provocatorul, abundenta de culori, explozia de gusturi, erosul, droguri cat mai tari, scuturatura din toate incheieturile. Apoi ramai tot mai gol ... si mai gol. Sufletul iti seaca de la atata uscaciune si frustrariele se inmultesc din zi in zi. Nervii au devenit ca guma veche si pe alocuri ciupita. Si-au pierdut elasticitatea, s-a dus rabdarea si intelegerea.
Eu am fost invatat sa expun lucrurile profunde prin intermediul cadrului natural si de acolo sa patrundem tot mai adanc, asa ca pana primesc altceva voi lucra in felul asta.
Daca in cele materiale este de dorit a te multumi cu putin, sa nu uiti ca in cele mentale si mai ales in cele spirituale, plafonarea este moartea fiintei. Spiritual, ... hmm cat de denaturat a ajuns si termenul asta. Clarific zicand ca atunci cand amintesc de spiritual spun doar !!! despre legatura dintre om si Dumnezeu real (nu vreunu din ai multi inchipuiti sau cei pe care ii fabrici dupa bunul plac)  al de te-a facut si pe care nu-L placi ca nu-L cunosti inca., dar care crede El in tine si te cauta.
In contrast cu ceea ce se promoveaza a fi valori astazi, ordinea fireasca este asta pe care o mentinam. Nu uita ca nimic din ce construiesti nu are relevanta daca nu e pentru cineva. Omul este mai important decat lucrurile. De aia spun ca e mai bine sa gresesti fata de sarcini si lucruri decat fata de oameni. Apoi mai mult decat atat, daca pornesti cu gand bun si inima curata, atunci ti se va descoperi ca nu poti sa te raportezi corect la altcineva pana ce nu te raportezi corect la Creatorul.
Nu reasez lucrurile, ca n-am nici putere si nici autoritate, insa voi aminti de faptul ca a ajunge om nu este un lucru simplu , iar alternativa de a fi ne-om nu ar trebui sa fie una atractiva.
Asa ca hai sa vedem cum facem sa ne intalnim in scoala re-umanizarii, cum facem sa redescoperim lucrurile cu adevarat importante, frumusetea in plinatatea ei, dragostea care intrece orice intelepciune si pacea care depaseste orice pricepere.

Un comentariu:

Silviu Pantea spunea...

Frumos zis...m-a uns la suflet:) Foarte adevarat...si trist, ma regasesc din pacate:(