miercuri, 20 aprilie 2016

educatie pentru suflet

 Fiecare din noi suntem atat elevi cat si dascali. Irelevant daca ai apucat sa te certifici pe undeva sau nu, sa stii ca tot porti responsabilitatea de a transmite/imparti mai departe ceea ce ai invatat, cunoscut, primit.
Si incepem tura cu ape si miscare.
Vegetatia a luat-o inainte cu aproape doua saptamani. Apele nu sunt asa  mari ca in alti ani, dar au debit suficient cat sa imprastie farmecul si racoarea in jur.
Prinde momentul, deschide inima si ochii se "descetoseaza".
Nu vreau discriminari intre om si cerb. Daca e echilibru, atunci si noi avem cel putin aceleasi drepturi in a calca cu talpa goala iarba, in a sorbi apa curata si a te bucura de cantarile corurilor mixte (pasari si insecte, vant si ape) .
 Atat de gingas si efemer, este purtat de vant si raspandit "cine stie unde" , zicem noi. Micuta parasuta ce o poarta aceasta samanta isi face bine treaba.
Diversitatea miresmelor si varietatea temperaturii, rugozitatea si consistenta solului nu o pot reda, dar vizual te voi atrage un pic, macar cat sa trezim "uriasul" adormit din fiinta ta.
Sunt locuri in care poti umbla si singur o data ce te-ai informat cu privire la traseu (obiective, marcaje, durata, echipament necesar, conditia fizica minima necesara, etc), apoi mai sunt ture in care nu e bine sa mergi fara cunostinte si pregatire mai avansata, iar aici iti venim in ajutor. Mentionez si turele in care obiectivul principal este sa parcurgi relaxat si sa te bucuri de calatorie si moment, iar grija orientarii , camparii si asigurarii zonei sa o lasi ghidului.
Sunt cel putin doua moduri de a privi flora. Unul in care deja cunosti speciile si urmaresti aspectele practice si studiul diverselor fenomene, iar altul in care efectiv iti permiti sa te lasi placut impresionat de diversitatea culorilor, formelor, parfumului floral si activitatea insectelor. Insa uneori merg mana-n mana.
Recomand pentru vizitare, cateva zone care mi-au ramas in suflet. De asemenea recomand sa nu va abateti de la potecile turistice, iar daca totusi doriti sa vedeti salbaticia codrilor, cautati calauza potrivita si nu alegeti metoda empirica. Nu merita sa va asumati ratacirea si potentialele accidentari pentru ca discutam de timpul vostru liber destinat agrementului.
Probabil ca albastru este culoarea preferata, dar verdele vine tare din urma si este specific pentru blogul asta.
Iar tu sa papi tot ca sa cresti mare, ... sa aiba ce papa din tine si ceilalti.
Nu e niciun secret ca greierii,lacustele, dar si alte insecte constituie hrana pentru pasari, mici mamifere, pesti, reptile.
Cunoaste natura din mijlocul ei. Acum privesti prin ecran, dar maine ai ocazia sa o vezi la modul real, sa o simti atat cat iti poate permite limitarea simturilor cu care ai fost inzestrat.
Pentru largirea sferei de perceptie, imbogatirea cu noi cunostinte si perspective, iti vom oferi ture organizate, dar intr-un cadru cat se poate de lejer si adaptat la dorintele si nevoile tale.
Izvoarele carstice au apa cea mai buna. E rece si dulce. Stiu, am mai zis asta, dar nu ma plictisesc sa reamintesc ori de cate ori am ocazia.
Orice masa luata in padure este deosebita si toate bucatele sunt gustoase pentru ca sunt inghitite cu aer proapat.
Uite, daca nu ma crezi, intreaba salamandra care tocmai inghite cu nesat un limax.
Focalizarea se schimba in functie de cat cunoastem. De la cele mari , putem trece deseori la cele marunte, iar impreuna compun intreg ansamblul.
                             Taxus baccata, nu brad. E rar si deosebit ..,. sau deosebit de rar.
In principiu orice vreme e potrivita in cele trei sezoane cu frunze, dar depinde ce alegi sa faci si pe unde vrei sa umblii. Exceptie facand doar cateva ore de ploi torentiale cand te poti adaposti undeva.
Paduri de amestec , cu mare diversitate de specii si dimensiuni.
Incanta privirea, vindeca stresul, panseaza inima si intareste mintea.
Unicitatea clipei as putea sa o definesc si ca apa unui rau ce se avanta in cascade si a carui curgere este complet distincta de la o secunda la alta.
Unele ganduri cresc si se dezvolta ca ciupercile si plantele dupa ploaie, dar mai important este ce soi de "seminte" aduc ele si care va fi impactul asupra fiintei.
Nu inchei invitatia aici, ci doar gandul.
Invitatia abia acum se contureaza si cunoastem deja ca oricat de mult am detalia sau oricat de succint ai exprima o idee, mereu va ramane neterminata. Cred ii bun, ca doar ii sade bine calatoriei sa continue.

miercuri, 13 aprilie 2016

arcuri traditionale pentru cei mari si pentru cei mici

 Cel mic este pentru copii, e din lemn de sanger si o sa-l vezi in urmatoarea postare.
 Asta in schimb, este un arc plat din lemn de ulm. Are vreo 65 inch lungime si nu am avut cu ce sa-l masor acum, dar aproximez pe la 45 lbs la o intindere de 28 inch.
Trage bine. Adica na , mie mi-a placut.
In mijlocul arborelui lemnul avea culoare maronie, iar o parte din el o regasesti in manerul arcului, sub si pe langa pielea infasurata.
 Latimea lui scade progresiv de la portiunea de langa maner si pana la punctele de fixare a corzii.
 Am la el si un set de sageti potrivite si o tolba din piele.
 Arcul vine cu tot cu coarda si cam asa e setul complet.
Tot ce mai trebuie este sa pui mana pe el si sa iti aloci timp pentru tragere.

joi, 7 aprilie 2016

pasii catre alpinism

O echipa bine inchegata este mai puternica decat cel mai puternic individ din echipa.
 Puntea dintre sezoane
Atractia
 Planificare, informare, orientare
 Iarasi atractia
Hidratare, alimentare, odihna 
Contemplare
Progresiv
Voi incepe cu inceputul. Vreau sa inveti a umbla cu incredere pe picioarele tale, sa bati singur urmele, dar sa stii cum sa pasesti si pe ale altora. Apoi exersam urcarea, coborarea si traversarea pe pante cu inclinatie medie si pronuntata, pe diverse tipuri de zapada, ca sa cunosti ca tu umblii si la tine este echilibrilul, nu in coltari si piolet ... ele ofera aderenta pe suprafetele inghetate, dar tu trebuie sa le asezi in pozitia corecta.
 Asa ca treptat ajungem sa incaltam si coltarii si sa umblam doar cu ei. Apoi urmeaza prizele de piolet si diverse moduri in care sa il folosesti pentru a-ti crea calea chiar si pe unde inainte sa inveti a pasi parea prea expus.
Cand e cald, ai doua perioade optime (in zi) pentru ascensiune: dimineata devreme si seara dupa apusul soarelui.
E de folos a umbla si in ture dinastea pentru ca mai toate varfurile din muntii mari iti cer sa te trezesti cu noaptea in cap si sa pornesti la lumina frontalei.
 Cu rucsac mare sau mic, in urcare si coborare, alpinistul trebuie sa abordeze cu bun simt traseul si sa aleaga ruta optima, potrivit cu nivelul sau  de pregatire (si al celor din grup, cand se merge in echipa).
 Dupa o vreme nu te vei mai teme de greutatea mare in spate si nici de zapezile prin care trebuie sa strapungi poteca. Vei prinde pasul si vei capata rabdarea. Conditia fizica se face si ea treptat.
 Dupa ce ai facut cunostinta cu echipamentul tehnic, e vremea sa inveti si conexiunile. Coarda va fi pentru voi cordonul/centura de siguranta, dar si statia de emisie-receptie. Tot cu ea vei reusi sa te retragi in siguranta din locurile in care nu ai posibilitatea (sau timpul necesar) sa descateri.
 Ai invatat noduri, acum inveti amaraje. 
 La piolet, ancore, para de zapada, dupa tancuri de stanca si alte cele, trebuie sa cunosti cum sa-ti pregatesti amarajul pentru a regrupa si pentru a te retrage in siguranta.
Asa se face ca printre cele mai mai importante tehnici de retragere in rapel "peste sau pe sub" care nu trebuie sa treci, sunt cele cu recuperare de piolet, piton de gheata, ancora, etc. Invata sa faci multe cu putin (echipament), sa te misti eficient, sigur si rapid, cu minim de risc. Nu uita ca urci de placere, pasiunile nu trebuie sa fie periculoase.
 Invatam sa PARCURGEM asigurati inclusiv portiunile in care turistul doar face poze si se intoarce.
Vei cunoaste cand si cum sa te legi de partener ... si cand nu. Iti vei cultiva bunul simt sa intelegi ca fara puncte intermediare (intre cap si secund), nu exista asigurare reala ci doar inconstienta si riscul de a face inca o victima in plus inafara de cel care cade. Si multe altele care iti vor prinde bine in a cladi o baza solida pentru urmatorea etapa - ECHIPAREA.
 Nu toata zapada este stabila si iti permite mersul in bune conditii (aia in care infigi doar "frontalii" coltarilor si un pic din ciocul pioletului), ci vei vedea ca poate sa fie asa instabila ca ai nevoie si de genunchi si toata palma (chiar si o parte din antebrat) ca sa treci.
 Apoi e stanca acoperita de un strat proaspat de zapada pe care trebuie sa o dai la o parte pentru a distinge prizele si fisurile.
  Invatam pe rand care este datoria capului de coarda dar si a secundului.
 Cel putin la fel de frumos ca si calatoria este cand ajungi sus, dar mai ales cand ai cu cine impartasi sentimentul.
 In munte "sus" poate sa insemne doar primul varf dintr-o serie de mai multe. Urci, cobori si chiar traversezi. Deseori e o sinusoida ascendenta pana la cel mai inalt punct, ... varful cel mare.
Inveti sa abordezi corect inclusiv portiunile care in general se cer ocolite/evitate, dar uneori nu ai alte optiuni decat sa iei in piept piciorul abrupt sau sa iti faci loc prin cornisa inghetata. Sunt si aici multe moduri "cum sa nu" dar si cateva cum ai putea sa faci cu minim de risc.
Exercitiile nu-ti vor fura frumusetea peisajului.
 In realitate foarte multe pasaje va trebui sa le abordezi cu rucsacul la tine  pentru ca ascensiunea unui varf in stil alpin sau parcurgerea unei creste nu se face doar cu aparatul foto la gat si un bidonas cu apa in geaca.
 Pauza de reclama: inegalabilele chiftelute mestesugite cu maini iscusite, testate in cele mai aspre conditii de catre cei mai ilustrii experti in domeniu :)

Din categoria "nu hraniti animalele salbatice". Dar vom face o exceptie cu ea, pentru ca este cam slabita acum si e ranita la piciorul stang din fata.
 Alta zi , alte urcari. 
 Acum ai ocazia sa exersezi in mediu pre-gatit si controlat, ca sa iti faci reflexele pentru atunci cand nu vei primi sansa sa fi avertizat, ci se va intampla brusc. Memoreaza miscarile, exerseaza-le si vei creste sansele tale si ale celorlalti membrii ai echipei.
 Aduna coarda , adun-o cat de repede ! , iar cand a trecut pregateste-te de soc, nu uita de asigurarea dinamica. Tine cont ca a audia si chiar a face o data, nu e sinonim cu a cunoaste si a putea. Exerseaza.
Stiu ca e putin o saptamana pentru a invata parcurgerea, ... dar sper ca pe masura ce pricepem, sa fim capabili sa alocam macar 10 zile pentru un astfel de curs.In final este o investitie pe care o faci in tine. Apoi bineinteles ca va fi nevoie de cel putin inca atat sa inveti echiparea, iar aia intra la categoria "avansati" pentru ca acolo nu mai este vreme sa parcurgi nesigur si cu bajbaiala.
Ori ca iti arat eu, ori ca te invata altii, ceea ce vreau de la tine este sa ramai constient si sa nu mai cobori standardele cand vine vorba sa inveti ceva o data si bine si care iti poate folosi toata viata. Poti merge fara probleme si dupa reclamele luminoase , dar nu uita sa verifici dincolo de cunostintele si palmaresul lor, mai mult si mai mult ceea ce ti se va preda, pentru ca in final tu cu aia te alegi, nu cu imaginea lor.
Datoria profesorului nu este sa se scoata pe sine in evidenta, ci sa se dedice elevilor si sa predea cu responsabilitate , iar dorinta elevilor nu trebuie sa fie aceea de a sari peste etape pentru a ajunge cat mai rapid ( unde ?! ), ci de a asimila cat mai bine cunostintele si de a face cat mai trainic lucrurile.
Pana la urmatoarea va doresc calatorie placuta, mintea deschisa, inima vie si dorinta pentru lucrurile ce nu trec.