sâmbătă, 17 februarie 2018

o zi reusita

 Ne suim in masina si pornim la drum.
Inainte de a intra in padure ne propunem sa vizitam satul.
Il traversam in lung si-n lat, observam si retraim amintirea lucrurilor care nu mai sunt sau sunt altfel in zilele noastre.
Apa e curata, salcia sta sa inmugureasca, iar de pe podul ala pescuiam cand eram mic.
 Urcam dealul pe o parte si-l coboram pe cealalta.
Dupa momentul rural ne indreptam catre salbaticie. Aici ne facem drum printre tufele de paducel si mur, apoi traversam perdeaua de arbusti pana ce intram in stancarie. Succesiune de rapeluri si boscherie, apoi ajungem la prima pestera.
 Multe urme de vulpe, oase si fecale. Zona e locuita in mod cert.
Luam o gustare scurt si incepem urcarea. Mai schimbam o leaca peisajul,
 dupa care iarasi coboram la alte pesteri din apropiere.

Nu splendoarea formatiunilor sau dezvoltarea impresionanta a galeriilor ne atrage, pentru ca astea nu au asa ceva. Locul cu salbaticia si aventura pe care o traim pentru putina vreme, sunt motivele pentru care ne aflam aici.

Deasupra poposim si luam pranzul copios. Nu e un teren plat si nici lipsit de noroi, insa pentru haiducii astia e tot ce au nevoie acum.
Miscarea de azi a fost cum trebuie. Sanatate buna si ne auzim curand.

Niciun comentariu: