fiecare trebuie sa aiba lingura lui

Sunt ani deja de cand iesi in natura. Ai cutitul tau, prosopelul si alte lucruri pe care le iei cu tine, dar inca nu ai lingura ta de lemn.
Nu stiu cum iti place tie, dar eu nu plec niciunde fara ea .
Nu-i mai frumoasa ca altele, nici mai mare sau mai mica. Nu-i nici cea mai rezistenta, nici cea mai slaba, este doar lingura mea.
Este din lemn de nuc, puteam alege orice alt lemn (inca pot), dar l-am ales pe asta, fara sa analizez prea mult sau dupa vreun anumit criteriu.
Lemnul este de la un nuc batran cazut, in Cheile Carasului. Am cioplit-o acolo, in cateva ore.
De atunci cu ea mananc, nu aloc prea mult timp intretinerii, ca nu are nevoie. Intretinerea inseamna sa o spal dupa ce o folosesc, dar nici aia nu fac tot timpul. Foarte rar, o data la cateva luni o mai dau cu ulei.
Este bucata de lemn care a primit forma si utilitate, iar acum imi serveste la fiecare masa.
Dupa cum vezi (in poza de sus - facuta azi) nu are nici un fel de uzura .
E momentul sa te gandesti si la lingura de lemn pe care o tot inlocuiesti cu cate-o fierotanie, plasticuri sau uneori uiti sa-ti mai iei vreuna.
Inca din vechime omul manca cu lingura de lemn. Cauta cu atentie, alege-o pe cea care simti ca-ti place, ca ti se potriveste si indrazneste.
Nu-ti mai face atat griji pentru ea, ca daca o ti in husa fara sa o folosesti, isi pierde toata valoarea.
Ea e facuta sa fie folosita asa ca te va tine multi ani, poate toata viata.
Gandeste-te ca pana la urmatoarea tura la padure, sa incluzi in "echipamentul de mancat " si lingura ta de lemn. In plus vei avea satisfactia ca este singura de acest gen.
In scurt timp dupa ce vei pune mana pe ea, vei intelege exact ce zic. Va deveni o parte de nelipsit, alaturi de cutit si cana.

tuia - arborele vietii

Tuia ( Thuja ) nu creste in padurile noastre. In Europa este un arbore ornamental.
Sunt vreo 5 specii de tuia, pe care le intalnim in America de Nord (Thuja Occidentalis) si Asia (Thuja Orientalis).
I se mai spune si Arborele Vietii datorita proprietatilor deosebite pe care le are (nu dezvolt acum).
Cea Occidentalis creste mare, atingand inaltimi de pana la 30 m, in timp ce aia asiatica doar 6-7 m.
Cand cioplesc in tuia, toata camera se umple cu un miros foarte placut.
Lemnul e destul de pretentios la cioplit.
Eu am primit lemnul cadou, de la baietii din Tara hategului, ... dacii.
Rezultatele sunt incantatoare. Fibrele cu nuante de rosu si galben fac din fiecare lingura ceva deosebit.
Toate sunt bine finisate.
Cea pe care o vezi singura in poza, este cea mai recenta.
Are forma ergonomica. Este lingura pe care o poti lua cu tine oriunde. E simpla si rezistenta, nu prea adanca, dar suficient ca sa poti manca supele care-ti plac. Intra bine si-n borcanele cu dulceata, zacusca, ...
Este lingura care cu siguranta iese in evidenta.
Am lasat formele simple, deoarece fibra si culorile au foarte multe de spus.
Este unica atat prin forma si dimensiuni , cat si prin nuantele si fibra lemnului.
Mai jos, vezi comparatie cu una din lemn de cires.
Eu cred ca fiecarui om i se potriveste o lingura.
Fiecare are o forma, culoare si esenta preferata. Poate ca asta este preferata ta.

Padurea in alb

Natura si-a luat din nou haina alba, ca sa ne aminteasca ca iarna inca are putere.
Dupa cateva zile insorite, un front rece transforma apa de jos si de sus in cristale de gheata.
A nins consistent doua zile. La munte stratul de zapada s-a ingrosat, iar mai jos, a ajuns putin peste glezne.
In padurile de la altitudine, rachetele de zapada fac treaba buna.
Cerul noros, ninsoarea slaba, aerul cetos si vantul slab, iti arata o alta latura a padurii.
Intalnesti din loc in loc urme de umblete ale locuitorilor cu blana. In copacii batrani si-n buturugi, gasesti gauri, din care pasari cu gatul tare si cioc ca de otel, reusesc sa extraga tot felul de larve.
Apa de izvor are exact gustul si temperatuta dorita. Daca o bei imediat cand iese, o sa simti ca acele 11 grade pe care o are, in comparatie cu cele -8 de afara, o fac placuta.
Crengutele golase au primit teci din ace de gheata.
La un fag, observ husele goale (fara jir) refuzand parca sa cada. Copacul si-a impartit roadele ( jirul) animelelor si pasarilor din preajma. Iar din ce ramane pe jos, copii de fag vor creste, luand locul batranilor la vremea
hotarata.
In natura, pauza de masa inseamna mai mult decat sa te opresti, sa bagi ceva in gura si sa pleci mai departe.
Scopul calatoriei e altul decat umblatul dintr-un loc intr-altul.
Gasirea si pregatirea locului de popas, adunarea materialelor necesare, prepararea mancarii si mesteritul fac totul mai interesant.
Costita si slanita bine afumata si sarata, merge bine cu branza si ceapa. Inainte de a praji orice, topesti zapada, sa obtii apa pentru supa. Sarea din mancare consumata cu bun simt (in cantitate potrivita) , completeaza sarea pierduta prin transpiratie. Alimentele dulci sunt de asemenea binevenite, pentru a reface rezerva de energie.
Apa fierbe, carnea se prajeste, iar tu ai vreme sa asculti pasarile si trosnetul crengilor ingetate.
O prajitura facuta acasa completeaza meniul.
Iarna, cand lemnul trebuie sa treaca prin doua procese ca sa arda, intai dezghetarea si apoi evaporarea apei din fibre, un fierastrau pliant si un cutit bun fac diferenta.
Tai lemn uscat cat de gros poti (cat permite lungimea lamei fierastraului) si-l despici cu cutitul (folosind un alt lemn pe post de ciocan) in surcele, pe care le vei aprinde usor, folosind rasina coniferelor sau coaja mesteacanului.
Ai pregatit, te-ai hranit, ai adunat, ai curatat si ai plecat mai departe.
Iarna, calatoriile de obicei continua mult dupa ce marele luminator s-a culcat.

Pinul, poate cel mai expresiv

Sunt foarte multe specii de pin, amintesc doar cateva :Pinul de munte; Pinul negru; Pinul galben; Pinul de padure; Pin neted .
In functie de specie, unii cresc mai mult altii mai putin. Au o durata de viata de cateva sute de ani (500-600).
Sunt foarte rezistenti si se adapteaza usor.
Ei sunt cei pe care ai sa-i gasesti si in pereti de stanca, in paduri de amestec, parcuri, coamele dealurilor si in munti.
Unele specii sunt foarte rezistente la temperatiri scazute, altele la locuri aride.
Este arborele preferat al multor crescatori de bonsai.
Are lemnul usor si elastic. Numa bun pentru constructii.
Daca esti incepator sau iti plac esentele moi, atunci poti sa si cioplesti in el.
Pe vremuri rumegusul si talajul din lemn de pin era foarte cautat, deoarece avea o anumita utilizare practica. Din el se confectionau facliile. Rumegusul imbibat in rasina ardea timp indelungat.
Scoarta, rasina si acele au servit la fumigatii, frectii, bai si prepararea unor alifii.
Rasina se poate recolta tot anul. Are proprietati antiseptice si cicatrizante.

La rani infectate - se aplica plamadeala de pin in alcool cu un tampon de vata. Cicatrizarea si vindecarea sunt rapide si nu lasa urme.

Tot cu ea poti aprinde focul usor si poti obtine clei.
Prin distilarea ei, se obtine terebentina. Cu ea, omul si in zilele noastre mai da pe lemn, pentru al proteja de umezeala (mai ales in tarile nordice).
Esenta de terebentina se obtine din rasina care se scurge cind se fac crestaturi in scoarta coniferelor. Prin distilarea ei cu vapori de apa se obtine

uleiul de terebentina, care este un lichid incolor sau slab galbui cu miros

de brad, iar in vasul de distilare ramine o masa solida de culoare galbena, numita colofoniu sau sacaz.

Mugurii si cetina de pin contin o cantitate apreciabila de acid ascorbic -vitamina C(pana la 300 mg %).
Se recolteaza in lunile februarie-martie.
Din ei poti face sirop si ceai.
Siropul e bun in tratarea bronsitei, favorizeaza expectoratia, are actiune antitusiva si antigripala. Este indicat in: bronsite acute si cronice, laringite, traheite acute si cronice. Avand un gust placut, aromatic, dulce-acrisor.
Ceaiul este bun la tuse, bronsita, traheita, gripa. Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
Cetina e buna la bai si ajuta in cazuri de astenie, convalescenta, dureri musculare, reumatism. O baie cu extract de cetini de pin dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, astfel incit sa fie absorbite cit mai multe substante active.
Cetina o poti folosi ca material izolator, o indesi intre straturile de haine de pe tine sau in cizme, bocanci, manusi, pentru a obtine o mai buna izolare termica.
Poti sa-ti faci saltea si perna.
Ai vazut, e bun si pinul la multe, bine ar fi insa sa mai tii minte detaliile astea atunci cand vei avea nevoie de ele, ...
Noteaza-ti si reciteste din cand in cand. Mai iesi la padure si incerca practic. Invata exersand, nu doar citind.
Daca tratezi toate informatiile ca pe cele din ziare, adica azi citesti, il arunci si maine ai mintea libera, ... goala, atunci nu-ti va folosi la nimic.

nu astepta sa faca altu ce poti face tu

Ati iesit la o plimbare, la padure.
Afara miroase a inceput de primavara. Uite, salcia a dat deja matisorii.
Cauti lemn pentru cioplit, iti faci planuri de-o gustare in natura, un ceai, o discutie si o ciopleala la foc.
Si tot umbland dai peste o groapa de gunoi care nu are alt amplasament decat pe firul unui parau ce ar fi trebuit sa furnizeze apa de baut a oricarui drumet ce strabate locul. Nu mai zic ca este apa din care se adapa caprioarele si toate vietuitoarele din zona.
In mult iubita noastra patrie, cu cat te apropii mai mult de civilizatie, cu atat mai rau incepe sa arate si sa miroase, nu-i nimic. Suntem antrenati.
Dar antrenamentul adecvat trebuie sa aduca rezultate pozitive.
Acu, nu zic ca de cate ori vezi gunoi, lasi totul de-o parte si te apuci de treaba, dar macar sa ai in vedere si sa-ti faci timp o data si pentru curatenie.
Desi din imagini poate sa reiasa ca ar fi cateva peturi, totusi a fost vorba de o munca de 5-6 ore ca sa curatam paraul, pe portiunea aia. N-au fost doar peturi, ci si sticle, borcane, conserve, putregaiuri, zdrente, resturi de tot felul, tuburi goale, doze de bere, cutii de alimente, ambalaje, etc, ... toate imbibate bine cu mal urat mirositor.
Da, te inoroiezi, te uzi, poate ai impresia ca pierzi vremea si te gandesti ca si asa in cateva luni (cel mult) mizeria va fi la loc.
Dar toate astea sunt scuze pe care le cauti ca sa nu faci nimic.
Noi am invatat ca romanul discuta foarte mult, face planuri elaborate, intra in tot felul de detalii, despica firul, dar cu aplicarea schioapata rau de tot.
Pur si simplu omul in loc sa-si adune zapada cu lopata de pe trotuarul din fata casei, prefera sa dea vina pe autoritati, ca nu-si fac datoria.
Daca fiecare si-ar face numai putinul ala de langa el, am trai in locuri mai curate. Si atunci cand faci cu mana ta, inveti si sa apreciezi curatenia, ca sti ca este rezultata in urma unei munci. E mai usor sa mentii.
Ah, ce m-am plictisit, inca unu care vine cu lucruri ieftine, pai pe astea le stiu de mult.
Le stii ? Degeaba, ca nu le aplici.
N-ai vreme de prostii, esti om serios si ai prioritati, ... este, nu zic. Dar pentru ca acum faci prioritate din orice altceva, copilul tau se va juca intre gunoie.
Cel mai usor este ca deseurile sa nu-ti "cada" din mana decat in locurile special amenajate.
Educa-ti constiinta.
Revin, tu si baietii de la clubul tau puteti face mult mai mult de atat.
Esti familist si-ti place sa iesi in natura cu copii, foarte bine.
O data pe luna sau chiar mai rar, in iesirile voastre la padure, puneti-va si adunati intr-un sac hartiile, conservele, peturile pe care le gasiti in locul in care ati fost la picnic sau v-ati plimbat.
Nu strica nici pentru copii. Cine se invata sa adune, ala sigur nu va arunca.
Cat despre exemplu, unii vor face la fel, altii macar vor incerca sa pastreze. Acelasi lucru si-n oras. Gandirea si reflexele sunt atat de pervertite, incat unii se simt de-a dreptul fraieri sa mearga pana la cos sa arunce punga de cipsuri sau doza de bere. Asa ca ori o scapa din mers, ori o lasa pe-o bordura.
Coboara din tramvai si da drumul la bilet pe jos, cu aceeasi lejeritate cu care respira.
Dar tu nu esti asa, stiu si tocmai pentru asta, educa cat de des ai ocazia, pe cat mai multi in jurul tau.
Daca il arunca pe jos, ridica-l tu, nu trebuie sa-i zici nimic, doar arunci la cos, atat. Are ochi si vede, poate data viitoare macar si de rusine o sa faca corect.
Sa nu-ti fie rusine niciodata sa faci un lucru corect si aici din nou observam ca perceptia e pervertita.
Decide daca vrei sa contribui cu ceva in acest sens sau preferi in continuare sa te ocupi de orice altceva.
Acum,paraul nostru este curat, ... macar si pentru o vreme.

lingura, lama si luciul

Pentru maner am zis ca-i potrivit caisul. E ala de s-a uscat acu cativa ani si l-am taiat . Nu-l mai am in curte, acu il am in camera. Tare lemnul si frumoasa fibra are.
Manerul e comod si iti umple palma. Lama este triplulaminata.
Nu-i cutit de cioplit, e de padure, de excursii, dar linistit poti sa faci si cate-o lingura cu el. Are lungimea lamei de 10 cm, latimea maxima de 2,4 cm si grosimea de 2,5 mm.
Lingura este din lemn de meranti.
Finisajul in unele parti este dus la limita.
Are marime medie si este o lingura de nadejde.
Coada lingurii are aspect de rupturi si arata ca si cum ar fi neterminata. Dar e facuta in asa fel incat sa nu te agate, sa nu icomodeze in nici un fel ci din contra, iti vine foarte bine in mana.
E pentru cine are indazneala sa treaca dincolo de tiparele clasice.
Aia mai deschisa la culoare e din creanga de pin.
E usoara si simpla, tot de marime medie.
Ambele au forma ergonomica si fac treaba buna atat la supe, gemuri, zacusca, miere, ... tot ce vrei si poti manaca cu lingura.

cani si canute

Forme, nuante, fibre si marimi diferite, ca sa o gasesti pe cea care ti se potriveste.

Una-i din lemn de nuc, restul de cires.

Aia cu inelul de corn e cea mai recenta.

Astea mai putin adanci, cu maner mai lung sunt speciale pentru baut apa de la tot felul de izvoare, fantani, lacuri. Si ceaiul il poti bea imediat cum il torni. Nefiind atat de adanci, lichidul fierbinte va putea fi baut mai repede decat din celelalte, el racindu-se intr-un timp mult mai scurt.

Alt avantaj - sunt comode de purtat la centura si usor de scos din rucsac, nu agata si alte lucruri.

Manerul lung si comod te fereste sa nu te uzi pe mana, mai ales iarna cand ai manusi si pot sa inghete.

Teiul, cu mireasma lui placuta

Pe asta iar nu-l incurci. E teiul pe care-l sti de cand erai mic.

Arborele are in jur de 30 pana la 40 de metri cu o coroana deasa. Frunzele sint in forma de inima iar florile sint alb-galbui cu miros placut.

Il intalnim atat in paduri cat si in toate orasele.

Are lemnul moale si usor.
Cu cat este mai galbui, cu atat e mai moale si mai usor , iar cu cat devine mai maroniu, cu atat este mai dens. Are o granulatie uniform repartizata.Este utilizat si de mesterii populari si in confectionarea mobilierului.

Cărbunele de tei este un remediu extraordinar de folositor : în afecţiuni digestive , în intoxicaţii acute cu medicamente sau diverse substanţe chimice sau ciuperci,în afecţiuni cardiace – hipertensiune arterială, arterite, palpitaţii,în astm bronşic, alergie şi azotemie , în cazuri de gută, în hipercolesterolemie.

Se ia intern, cu apă, cărbune de tei pisat.

În uz extern, pulberea de cărbune se foloseşte în plăgi, înţepături de insecte, muşcături de şarpe, celulită, ulcer aton, dureri abdominale sau cu altă localizare, inflamaţii ale ochiului sau cu altă localizare, traumatisme ale articulaţiilor şi exeme. (daca vrei sa aprundezi, cauti si vei afla mai multe detalii).

Coaja de tei, e foarte buna si ea. Se fac funii, impletituri, cosuri, etc.

Tot la tara, din scoarta se extrag fibre pentru legat in viticultura si pomicultura dar si pentru fabricarea de fringhii si rogojini.

Partea internă albă a scoarţei este întrebuinţată cu succes în medicina tradiţională pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare şi în migrene.

Un somn usor se poate obtine cu o ceasca de ceai de tei indulcit cu miere de albine. Cu mierea de tei, nu mai insist, ca o sti cat e de buna.
Chiar si inhalarea mirosului de flori sub coronamentul unui tei poate induce stari de calm si provoaca un somn odihnitor.

Se recomanda in caz de raceala, gripa, guturai si bronsite, deoarece stimuleaza transpiratia si ajuta la scaderea febrei. De asemenea, florile de tei (datorita mucilagiilor) reduc inflamatia la nivelul cailor respiratorii si ajuta la eliminarea secretiilor bronhice.

Pe timp de furtuna teiul este foarte bun ca adapost. Umbra acestui copac este cea mai placuta si racoroasa dintre toti copacii si nu provoaca raceli sau alte incoveniente.
Cum spuneam, il ai si-n paduri si langa blocul unde stai.

Asa ca de acum si in el il vei vedea mai mult decat un simplu copac, care tine umbra si miroase frumos la sfarsitul primaverii.

probabil iti place asa, ... altfel ai face ceva ca sa schimbi

Ca tot iti plac peisajele, ia daici.
Vrei plimbare in natura, foarte bine. Ai liber azi si ti-ai propus sa faci o tura la padure.
Cele mai multe intrari sunt "primitoare" , desi esti calit, ca te-a inasprit timpul care a trecut si ochiul care s-a obisnuit cat de cat sa ignore, totusi parca iti amintesti ca nu-i locul lor acolo.
Padurea, parca n-ar trebui sa fie atat de colorata, nu ?
A pai na, zici tu, las ca no fi asa peste tot. Nu-i peste tot, dar pe unde mergi tu, in putinul timp pe care-l ai, sigur te impiedici de resturi de materiale de constructie, pe care omul gospodar le-a deversat din portbagaj.
Mai finut si mai des gasesti doze de bere, pungi, peturi, ...
Ai inceput sa percepi, misca ceva acolo si la tine, ii bun. Primul pas e ca te deranjeaza, dar nu ajunge.
Mucul ala de tigara pe care-l arunci oriunde ai fi, .... oriunde, si la el in curte cand mergi in vizita, cu atat mai mult in padure si ala e tot mizerie. E mic?! Da, dar mic cu mic se face mare. Si dupa gandirea constructiv romaneasca, unde e gunoi tre sa arunc si eu, ca gunoi la gunoi trage .
Si nu-i de mirare ca toate gropile de gunoi sunt de fapt niste dealuri.
La padure, noi ne simtim ca acasa, intelegi, cand tu lasi ambalajul si tot felul de resturi, tu faci mizerie la noi acasa.
Bunul simt romanesc este si el pervertit, in sensul ca omul are bun simt si nu-ti zice, ca sa nu te supere, ... ala nu-i bun simt, e lipsa implicarii, iar consecintele le traim.
- dupa principiul : ambalajul gol cantareste mai putin decat ala plin , ... asa ca n-ai motiv sa-l arunci in natura.
Nu zice nimeni sa aduni dupa alti, ci doar sa nu contribui la ceea ce s-a facut deja (mizeria).
De adunat, aia-i etapa urmatoare, e pentru avansati, tre sa mai treaca cativa ani, sa-ti mai antrenezi constiinta si apoi poate o sa simti ca esti in stare, si ca nu-i rusine sa faci curat acolo unde altii au murdarit.
Degeaba te chinui sa promovezi o Romanie curata, arati doar imagini cu verdeata , creste si lacuri frumoase, iar strainul intra si se impiedica in table, plasticuri, uleiuri si toate mizeriile.
Atitudinea pe care ne-am obisnuit s-o adoptam , de a ignora , nu va rezolva problema, din contra.
Trebuie ca mizeria toata sa iasa la iveala, la lumina, ca s-o vezi si sa poti face curat.