Padurea in alb

Natura si-a luat din nou haina alba, ca sa ne aminteasca ca iarna inca are putere.
Dupa cateva zile insorite, un front rece transforma apa de jos si de sus in cristale de gheata.
A nins consistent doua zile. La munte stratul de zapada s-a ingrosat, iar mai jos, a ajuns putin peste glezne.
In padurile de la altitudine, rachetele de zapada fac treaba buna.
Cerul noros, ninsoarea slaba, aerul cetos si vantul slab, iti arata o alta latura a padurii.
Intalnesti din loc in loc urme de umblete ale locuitorilor cu blana. In copacii batrani si-n buturugi, gasesti gauri, din care pasari cu gatul tare si cioc ca de otel, reusesc sa extraga tot felul de larve.
Apa de izvor are exact gustul si temperatuta dorita. Daca o bei imediat cand iese, o sa simti ca acele 11 grade pe care o are, in comparatie cu cele -8 de afara, o fac placuta.
Crengutele golase au primit teci din ace de gheata.
La un fag, observ husele goale (fara jir) refuzand parca sa cada. Copacul si-a impartit roadele ( jirul) animelelor si pasarilor din preajma. Iar din ce ramane pe jos, copii de fag vor creste, luand locul batranilor la vremea
hotarata.
In natura, pauza de masa inseamna mai mult decat sa te opresti, sa bagi ceva in gura si sa pleci mai departe.
Scopul calatoriei e altul decat umblatul dintr-un loc intr-altul.
Gasirea si pregatirea locului de popas, adunarea materialelor necesare, prepararea mancarii si mesteritul fac totul mai interesant.
Costita si slanita bine afumata si sarata, merge bine cu branza si ceapa. Inainte de a praji orice, topesti zapada, sa obtii apa pentru supa. Sarea din mancare consumata cu bun simt (in cantitate potrivita) , completeaza sarea pierduta prin transpiratie. Alimentele dulci sunt de asemenea binevenite, pentru a reface rezerva de energie.
Apa fierbe, carnea se prajeste, iar tu ai vreme sa asculti pasarile si trosnetul crengilor ingetate.
O prajitura facuta acasa completeaza meniul.
Iarna, cand lemnul trebuie sa treaca prin doua procese ca sa arda, intai dezghetarea si apoi evaporarea apei din fibre, un fierastrau pliant si un cutit bun fac diferenta.
Tai lemn uscat cat de gros poti (cat permite lungimea lamei fierastraului) si-l despici cu cutitul (folosind un alt lemn pe post de ciocan) in surcele, pe care le vei aprinde usor, folosind rasina coniferelor sau coaja mesteacanului.
Ai pregatit, te-ai hranit, ai adunat, ai curatat si ai plecat mai departe.
Iarna, calatoriile de obicei continua mult dupa ce marele luminator s-a culcat.