Sa te trezeasca soarele cu calde raze, in dimineti senine , ... poezie ? nu, e doar o alta tura la padure.

Verde si albastru, culorile noastre preferate, le intalnesti vara din abundenta. In orice zi senina te bucuri de un cer curat, albastru , a carei nuante variaza in functie de momentul zilei . Uneori mai sunt si norii aia mari albi, ma ce faini is si aia.
Verde , pai tot in jur e verde.
Dimineata devreme, in zilele de vara, soarele prinde imediat putere. Desi ne culcam tarziu, ne trezim devreme.
Cu fete somnoroase fiecare face ce poate. Unul incearca sa fie sobru, altul vorbeste narozii (incoerent).
Recunosc ca-mi place sa provoc omul la discutie , imediat ce casca ochii. Eii si cate mai poti sa auzi.
No Vlade amu te zic.
Intr-o dimineata devreme, dupa doar cateva ore de dormit (vreo 4), desi eram deja treaz de vreo ora aproape, am facut focul, am pus de-un ceai si ce mai era pe acolo, el inca dormea.
Na, la un moment dat, ridica doar capul, dar nu deschide ochii, cel putin nu cum trebuie, si zice : "in padure erau patru indivizi : laptarul, vacarul, indigenul si burghiul ", apoi capul ii cade si mai doarme o jumate de ora.
Liviu, are alt stil, el tot "lemne" vorbeste, intretine monologuri scurte, fara legatura intre ele si degeaba incerci sa comunici cu el, ca nu percepe absolut nimic.
Betele de umblat servesc si ca bete (stalpi) pentru tende, atat cele de fibra cat si cele de alun.
Foc, mic dejun energetic (cereale cu fructe, ceaiuri din plante de la fata locului), apoi adunam si plecam, ca-s multe de vazut.

Am zis sa mai fac o tura paici, sa vada si ei locurile astea.

Apa e scazuta si cat se poate de limpede.

Am o traditie de ani. De fiecare data ma spal si beau apa de la baza cascadei mari. Excelent loc, te incarca cu energie, e special.

O sa vezi, acu na, depinde cum se raporteaza fiecare la el, dar tie sunt sigur ca o sa-ti placa.

Dupa ce trecem pe la toate caderile de apa, pe la frumosul izvor de la Ochiul Beiului, pornim pe valea aia seaca in sus.

S-a terminat cu poteca turistica. Aici se merge pe si pe langa albie. Urme de poteca mai sunt doar.


Peisajul e junglatic tare de tot.

Aer umed, caldura mare, tantarime, verdeata din plin , poteci ingropate si si tainuite.

Exact cum ne dorim.

Ore de umblat trec, simtim apropierea pranzului.

Aici in linistea galagioasa de zumzete neincetate de la multimea feluritelor insecte,dar si ceva pasarele, hotaram sa facem popas.

Focul, oala, ceaiul, supa, carnatii, o branza buna si legumele si tot ce trebuie acolo. Nu-i vorba de mancare, ca nu mergi in natura doar sa mananci, dar nici nu poti spune ca-i putin lucru, ca nu-i la fel sa mananci acasa, la orice restaurant vrei sau afara, la padure.

Ma, aici tot ce mananci are gust bun (acu na, daca ti-ai luat la tine ce trebuie si-l prepari corect, ... sau daca nu esti pretentios).

Cateva tunete, vantul ce se starneste si doi-trei stropi ce cad, ne spun ca ar trebui sa montam tenda.

O data departati de foc, apar si "vampirii" deloc putini.

Amu eu n-am mare bai cu ei, mai ales daca mai sunt si altii cu mine (ii musca pe ei). Ei musca din noi, noi muscam din paine.

Plecam mai departe. Incepem scoala de invatare a arborilor. Si adevarul este ca e o bucurie pentru cine stie sau e deschis la asa ceva. Aici ai diversitate.

Printre cele comune , ne atrag atentia cativa frasini mai zdraveni, apoi cativa pini batrani.
Intalnim si tuia.

Dar cei ce inobileaza intreaga padure sunt acei arbori (ii vezi in imagine, aia mai grosi) , care stateau ascunsi printre ceilalti. Cu toate astea daca si din greseala ti-ai intors privirea in dreapta, vei simti ceva neobisnuit. Sunt mari, sunt conifere, si

da, sunt dintre cei mai mari - e vorba de arborele mamut.
A fost o mare bucuie pentru noi sa-i intalnim.

Am zabovit o vreme langa ei, dupa care am plecat mai departe.

Si multe alte treburi faine am mai vazut si facut , pe care nu le mai despic, ca nu sunt povestitor, nu ca n-as vrea, dar nu ma pricep.

Te las pe tine sa iesi, sa vezi si sa simti.

Indiferent daca esti manat de dorinta de a umbla prin locuri noi, de a cunoaste si a observa sau poate doar de a schimba peisajul, fa tot posibilul sa-ti aloci timp (sa faci prioritar) macar din cand in cand sa iesi.

Poate ca uneori te scoate din ceea ce numesti confortul tau.

Nu uita ca perimetru ala mic pe care-l numesti confort, il poti extinde, prin antrenament, invatare de noi lucruri, poate cateva accesorii utile in plus, si nu in ultmul rand parteneri de nadejde.

Pai iti spun , ca nu-i totuna sa petreci noaptea in padure , acolo unde nu trece nimeni si la ore,uneori chiar zile distanta de localitati. Nu-i ca si cum ai campa cu cortul la marginea unui sat, localitate, zona turistica, cabane, etc.

Aici chiar ai posibilitatea sa fi in natura, sa te integrezi.

Nu auzi muzici nebunesti, tramvaie, cmioane, strigate, si alte lucruri ce nu-si au locul in natura.

Si la noi in tara inca avem mai multe astfel de locuri in care poti umbla si poti petrece zile intregi fara sa vezi pe nimeni.

Acu ce sa zic, am pus doar cateva imagini, din locurile mai aerisite, ca unde era desis nu distingi mare lucru.

Asa ca in functie de timpul pe care-l ai la dispozitie, cauta sa te mai departezi un pic de localitti, de cabane.

Ca daca tot stai lipit de ele, n-ai sa vezi ( sau sa intelegi) mare lucru.

Pune mana pe tort si taie-ti o felie zdravana, nu te mai multumi doar sa stergi frisca de pe el cu degetul.