miercuri, 30 iunie 2010

Din cires, pentru ca-i lemn frumos.


Ti-am spus ca am fost in Muntii Cernei.
Na, in tura asta am trecut si pe la padure si am luat fiecare cate-o bucata din ciresul ala cazut pe stanga.
Butucul ala l-am despicat si am scos doua canute din el.
Sunt simpatice, usoare si au dimensiuni reduse.
Cu ele bei apa de la izvoare, asa la cate-un popas sau chiar in trecere.
La prima privire o sa-ti para foarte asemanatoare. Dar ele au elemente distincte. Spre exemplu manerele difera complet.
Ambele au cate-un snur din piele cu o felie de corn la capat, ca sa-ti stea bine in mana.De snur le poti atarna la uscat sau le poti purta la centura.
Le poti pune in buzunarele laterale, capacul sau buzunarul frontal al rucsacului sdau la curea in asa fel incat sa o poti scoate cu cat mai putin efort cand ai nevoie.
In majoritatea turelor la munte si la padure, folosesc o astfel de canuta,cu care beau apa de la izvoare, iar bidonul cu apa il pastrez pentru portiunile de drum in care nu am izvoare sau pentru seara, daca trebuie sa campez intr-un loc fara apa.
Ele sunt rezistente si stau fain in mana.
Avantajul e ca sunt mici si usoare.
Si asa apa izvoarelor e rece si nu poti bea multa o data, nici nu-i sanatos sa te grabesti, mai ales dupa ce-ai urcat un deal. In plus, daca doresti , o mai poti umple o data, ...
Daca tu ai cana ta din lemn, poate copilul tau nu are.
In principiu , daca le dau pe astea, stai linistit ca-ti fac si tie (si doua linguri).
Si cana si lingura de lemn, pe care le iau cu mine peste tot, reprezinta un bun mijloc de a tine legatura cu locurile pe care le indragesc. Sa stiu ca am acolo un lucru pe care-l iau oriunde, oricand si-l folosesc cu placere.



marți, 29 iunie 2010

Poate ca e al tau

Poate il sti poate nu. Este cutitul fabricat de mesterul Soimosan.
La care i-am facut o teaca ca sa tina cat tine si cutitul.
Uite, in tura, in Muntii Tarcului, i-am adus lu Vlad sa vada cutitul ala cu manerul din buba de nuc, ala nordic si a inceput sa-l simta, sa-l inteleaga.
A vazut in el "cutitul ". Banuiesc ca s-a legat si emotional de el. Oricum el e un pic ca mine, ii place sa incerce cat mai multe.
Na bun. Targul el il propusese. Am acceptat.
Eu am cutitul meu de padure, fabricat tot de acelasi mester.
Asa ca acum e o ocazie buna pentru tine sa iti iei un cutit zdravan, cu care sa faci toate muncile la padure, in excursii si unde vrei tu
Este asa cum il vezi in poze, in stare foarte buna, intra si sta fix in teaca.
Otelul, scrie si pe el, e D2.
Taie brici si ... ii cutit fain ce mai. Il dau la pret bun, ... pentru tine care-l iei.
Ca sa-ti dau detalii, scrie o scrisoare aici : moisavasile82@yahoo.com
Cum spuneam, si la asta ca si la orice iti dau, e valabil acelasi lucru, daca atunci cand il vezi , il ti in mana, constati ca-i altfel decat ai crezut, ai vazut in imagini, il trimiti inapoi, nu-i nici un bai, deci fara stres.

Fara nici o legatura cu cutitul, ... dar chiar nici o legatura, tin sa precizez ca nu haina face pe om, ci omul face haina. Dovada e clara, hainele sunt fabricate de oameni , nu invers.
Iar ca sa intaresc, oamenii se nasc si acum, inca, desi sunt goi si parintii lor la fel.
Sunt triburi in care nu exista nici macar conceptul de imbracaminte si totusi ei se nasc . Oare cum o fi asta ? Cum e posibil ?!!
La care el imi zice : " Dar hei , stai putin ca e metaforic spus, ..."
Aiurea metaforic, idei preconcepute.
Haina-i buna sa te protejeze (de intemperii, de vizibilitate, insecte, factori externi, etc), ... si atat.
Toate celelate nu sunt decat dorinta de afirmare,discriminare, prostie si disconfort.
Sa fi sanatos, sa nu uiti de ce traiesti si sa faci ce poti sa faci acum, sa nu ignori ce-i frumos spunand ca acu n-ai vreme, ... in felul asta no sa ai vreme nicicand.

vineri, 25 iunie 2010

uite, incearca-l si pe asta

Ca sa fie diferit si sa fie si bun in acelasi timp, am ales sa-i pun maner din "buba" de nuc, ca de mesteacan ai tot vazut..
Am pus si doua felii de corn, ca sa se incadreze in traditie, si ca sa-ti placa cand il privesti.
Intre corn, alama si lemn ai cate-o felie de piele sanatoasa.
Asta face tranzitia intre cutitul simplu, elementar si unul mai "boieresc".
E un cutit robust, cu lama de 10,5 cm, (finlandeza - Lauri), cu o latime de 2 cm, si o grosime de 3 mm.
Sta excelent in mana, .. si-n teaca.
Teaca e dintr-o piele mai tare, usoara, protejeaza bine de taisul si varful ascutit si sta fain la curea.
Cutitul intra la fix in teaca, nu balangane si nici nu cade (cand il intorci , nici macar daca il scuturi), dar nici nu te chinui sa-l scoti.
Cu asta faci treaba buna la excursii si mai si cioplesti.
Ii cutit bun.







marți, 22 iunie 2010

Una lunga si ingusta, care incape unde altele nu


De la padure am luat carpen, de sus de pe dealurile pe unde alerg, intro zi ploiasa. Peisaj de jungla, umezeala, caldura si multa multa verdeata. De la carpenul cazut. Tu sti cand am facut lingura asta, ca ne-am intalnit sus, veneai de la alergare. Te-ai oprit si am vorbit un pic.
Na, lingura e diferita in primul rand pentru ca e mai ingusta ca cele mai multe. Este supla, comoda si aduna si ultimii taietei de pe farfurile.
Are culoare placuta, fibra se distinge clar. Nu-mi dau seama cat vezi din imagini, ca eu cand iti scriu is cu ea in fata.
E usoara, lunguta si foarte comoda.
E bine finisata , asa cum poti finisa un lemn tare, cum e carpenul.
Din nou, e genul de lingura care poate unora le place mult, in vreme ce altora nu.
Dar ca-i eficienta la mancat, aia-i sigur.
Marii mancai pot sa afirme ca are cupa prea mica, ridica prea putin la gura, dintr-o miscare. Dar na, aia-i pentru ei.
Lemnul tare mi-a permis sa o fac supla fara insa ai slabi rezistenta.
Asa ca sa iti dai seama de dimensiuni , cupa pe interior (concavitatea) are lungimea de 5,2 cm si latimea de 3 cm. Asa ca faci treaba buna cu ea.

luni, 21 iunie 2010

la Arjana

Sunt mai multe vai pe care poti urca in Muntii Cernei. Indiferent pe care urci, vei avea ce sa vezi.
Majoritatea formeaza chei, in care ape repezi si reci navalesc peste praguri si stramtori de stanca. Canioanele nu sunt rare, dar accesul in ele se face de sus in jos si de preferabil cu echipament adecvat.
Predomina fagul si mai intalnesti ici colo cate-un carpen.
Serpi si soparle din abundenta.
Pantele inclinate, pe calcarul impadurit, fac greu accesul in multe zone, iar spinii, crengile cazute si urzicile nu ajuta nici ele.
Dar este exact cum trebuie, natura salbatica. Nu ajungi acolo ? Nici nu trebuie, las ca ajunge iepuru.
Cald vara, cald si bine. Nu sunt toti de acord. Ca-i cald aia da, dar ca-i bine, ... Pai ma gandeam ca daca tot scoatem toate sarurile din noi, macar sa fie bine nu ? Ca si daca spui ca-ti place si daca nu, tot nu se schimba nimic.
Trei suntem, Vlad, Ciobi si eu.
De mers, am mers.Prima zi am urcat, a doua, am mers si a doua.
Ordinea e relativa, ca un lucru se poate prezenta din mai multe unghiuri. Daca schimbi sistemul de raportare , se schimba multe.
In padure, langa parau, se doarme fain, care cu ce si-a adus, unul pe jos altu in hamac.Ce mai e unu ? Lasa, ca o dormit si ala.
Misuna insectele, tantariii si ei deranjeaza pe cine pot.
Urcam cat e soare si frumos. Arjana ne asteapta. Stanca ce rasare din marea de verdeata.
Frumos tare aici sus. Se vede fain si vantul parca ajuta un pic, amplifica si el bucuria, mai racoreste.
Sus nu-i apa, dar pe vai, intalnesti frecvent jgheaburi, cioplite cu toporul, de catre sateni.
Intr-o zi chiar am vazut o tanti care cioplea de zori. Alta data un batran isi facea ceva valau.
Altu cioplea scanduri pentru gard. Aici rar vezi pe careva fara topor.
Apropo de topor, am trecut pe la mester pacasa.
El era plecat, insa familia era acolo, si cei mici.
Uite, aia-i forja si ala-i barosul cu care mesterul face topoare la vreo 3-4 sate paici. Si mie mi-a facut unul.
Imi aduc aminte ca l-am intrebat intr-o zi de un topor.Il intrebam cam ce greutate are , el zicea ca nu se pricepe sa aproximeze. Dar am insistat , la care el - " a pai io cred ca are pe putin 250 de grame". Ii spun, domle, dar asta are putin peste un kg. Da el zice - " a pai domnu meu, io nu stiu, ca io bat cu ciocanul de 10 kg pe-o mana toata ziua". In fine, mai tarziu, cantaresc toporul. Avea putin peste un kg, cum am aproximat (1050), insa mesterul e om zdravan.
Merem mai departe ca mai era de umblat.
In alte sate, intalnim oameni care stateau la povesti, la umbra unui pom, numa ce or terminat de mancat.
Suntem invitati si noi, dar refuzam , ca ne grabeam.
Nu facem decat cativa pasi ca ne si intalnim cu un altul, care facea acolo o treaba faina. Si ne-a invitat si pe noi. Era vorba de niste pesti dinastia tavaliti in faina de malai si prajiti acolo afara.
Uitam de graba si gustarea se transforma in pranz.
Is oameni fain paici, nu ca ne dau sa mancam, ... na bine si de aia.
Dar sunt oameni simpli ma. De cand nu ai mai vazut oameni simplii ?
Aici accesul la unele sate nu e deloc usor. Iar pentru persoanele in varsta, e treaba serioasa.

Coboram si noi scarile solide, bine legate, de oamenii locului.
Trecem puntea peste Cerna, cand un microbuz opreste si din el coboara o batrana.
Intram invorba. In ce priveste tinuta era autentica, avea camasa ornata , opinci, traista tot ce trebuie.
Nu parea prea in forma, dar cand o ia la deal pe o poteca pe care nici nu am observat-o, am realizat ceva.
Ca la omul lenes greu este sa se intoarca pe partea cealalta in pat, pe cand la omul sanatos la minte, greul este ceva legat de suflet, poate o traire, o amintire ...

Nu strica sa iesi din mediul in care iti petreci cel mai mult timp, sa cunosti diversitatea, sa vezi locuri si oameni.
Te ajuta poate sa accepti, sa intelegi mai mult, poate nu.
Uiti de ignoranta, poate inveti ca cel puternic reuseste fara "proteze" in vreme ce omul slab la minte se impiedica cu tot cu dispozitivele cele mai sofisticate.
Cu alte cuvinte ii fain in Valea Cernei, du-te si tu cand ai vreme, ... daca vrei sa-ti faci vreme, o sa ai, daca nu,nu.









duminică, 20 iunie 2010

inca un cutit

Un puukko cu maner din lemn de cires nu vezi toata ziua. Spuneam ca sunt doua esente preferate, ciresul si nucul.
Asta-i o lama tot finlandeza (Polar). Are alta forma, dar aceeasi lungime ca si cealalta. Asta-i mai specializata pe cioplit. Tot vreo 3 mm grosime are.
Lucrii fain cu el si sta bine si-n teaca.
Uite, si lingura din lemn de cires . Cred ca fac un set fain impreuna. Si cutitul si lingura sunt lucrate de mana. Nu vei gasi unul la fel si nici lingura.
Manerul cutitului e simetric si are in jur de 11 cm.
Cutit bun de dus la padure, faci toata treba cu el.

sâmbătă, 19 iunie 2010

revin la subiect

Marul are un lemn fain, tare , de o culoare ... no, are culoare faina.
Ai mai vazut poza asta, mai de mult, dar n-ai ce face, ca lingura asta este sora celeilalte. Este cealalta jumatate a butucului pe care-l aveam in mana.
Si mirosul, da, fiecare esenta miroase diferit.
Asa cum ciresul este inconfundabil, caisul la fel, tot asa si artarul si fagul si marul, toti.
Lingura este ... , mie imi place. Nu mai vreau sa descriu, ca uneori simt ca ma repet, chiar daca la cioplit reusesc sa scot diferit, totusi verbal se pare ca-i mai dificil.
In plus, cei mai multi dintre voi nu cititi descrierea (amu nu zi ca tu citesti, ca aia stiu, ziceam de ceilalti).
Lingura asta inspira incredere, se mananca bine cu ea si fibra, cu nuantele ei, ... ii faina.
Usor asimetrica, de marime medie, nu-i nici prea adanca si nici prea plata.
Dar una-i poza si cuvintele si alta-i cand o iei in mana si o vezi real.


vineri, 18 iunie 2010

Uite, cutite nordice cu lemn de soi, ... de la noi.

Cutitul e bun sa taie, si asta stie sa faca bine. La o lama dinasta finlandeza (Lauri), i-am pregatit un maner simplu si comod, dintrunul din lemnele mele preferate - nucul (celalat e ciresul).
In capat i-am pus capac din corn, sa aiba si el.
E un cutit usor si comod, dar in acelasi timp rezistent si extrem de eficient.
Fie ca cioplesti sau il folosesti la excursii, preparat hrana, etc, face treaba cum nu se poate mai bine.
Are lama de vreo 9,5 cm lungime si vreo 3 mm (cel putin) grosime.
Intre corn si lemn ce vezi acolo este o fasie de piele.
Am zis sa-ti pun si cutite, ca daca vezi numa linguri, zici - ma iar asta cu lingurile lui, ... (oricum urmatoarele probabil ca vor fi cu linguri).
In rest nu mai intru in detalii , cutitul e bun cand il folosesti.
Totusi cutitul cu maner si teaca de plastic, e ca si lingura de plastic, ... fara personalitate. Poti spune, foarte bine, nici nu-i trebuie. Si poate ai dreptate, ... dar asta se aplica doar in cazul tau. Aici, omul care lucra cu cutitul, are o legatura mai stransa cu el, ... dar deja sti lucrurile astea.
Si lingura , pe asta ai mai vazut-o, e tot din lemn de nuc, alt nuc.
Poate ca merg impreuna.

joi, 17 iunie 2010

Inca o tura, inca o lingura

La hateg am fost ca sa alerg. Am raspuns invitatiei de a alerga in Sureanu.
Faina tura o fost si aia, scurta dar buna.
Legatura dintre
campul cu flori de la iesirea din padure , lacul de la Hateg, soparla cataratoare si toporelul din vechiul conac darapanat e clara, asa ca nu stau sa mai dezvolt.
Acasa la om ne punem sa cioplim. Din cires, ca-i rosiatic , frumos.
Asta-i o lingura de lungime obisnuita dar un pic mai supla decat altele.
Usoara, comoda, ergonomica, sta bine in mana dreapta, ... am altele pentru mana stanga.
Bine finisata, fara ornamente, este buna la mancat, cum sunt majoritatea. Ce are asta si n-au altele ? Poate imi spui tu (ma refer la tine care iti place mai mult asta decat celelalte).
Si binenteles si ea e unica atat prin dimensiuni, curbe,nuanta, cat si dispunerea fibrelor.