miercuri, 27 aprilie 2011

plimbare in zi de sarbatoare

Este o zi speciala azi.
Este duminica si e pastele.
E o zi deosebita pentru ca aduna foarte multe conditii atat de greu de indeplinit.
Suntem in viata, avem mintea si trupul relativ sanatoase, e timp frumos si suntem si aproape de munte.
A dat Domnul de ne-am reintalnit.
Si te gandesti, ce mare lucru ?!
Pai e mare lucru, ca daca ti seama de tot ce se intampla cu si fara stirea noastra, daca ai face un calcul, sansa sa faci ce-ti doresti e infima.
Nota: A nu fi constient de nenorocire nu inseamna nicidecum a fi imun la
ea.
Ca sa nu zici ca deviez prea mult, ma intorc la ideea de baza.
Dupa o alergare sanatoasa prin munceii Retezatului, urmeaza o zi cu plimbare relaxanta in racoarea vaii.
Aici ape repezi izbesc bolovanii si trunchiurile, ingrosand stratul de depunere si facilitand formarea muchiului.
Dacii , al mare si al mic , imi sunt calauze.
Valea e pe placul nostru. Poteca se termina si ramane doar malul abrupt.
Pe jos crengile si pietrele sunt camuflate cu un covor din frunze de fag. Ma si ce aluneca alea, ai ai.
Grija, ca altfel ajungi prea repede jos, ... si pe componente.
Si pesteri.
Unde pesteri, acolo si pietre faine.
No iacat-o . Cascada a mare.
De acolo urci pe langa perete si cu un pic de catarat dinasta batranesc ajungi pe o brana si la intrarea pesterii.
De aici toata valea se deschide ochiului. Loc bun de odihna si ferit de ploaie, ... poate nu si de fulgere.
Asa frageda cum ii, frunza de fag o poti manca amestecata in salate cu alte verdeturi.
Iar pe final de zi vreau sa raman cu imaginea locului. Cu muschiul ala fain si apa rece, buna de baut.
Apropo de apa.
Nici nu realizam ce binecuvantare avem sa traim intr-o tara in care apa este din abundenta.
Nu-i putin lucru sa ai izvorul aproape.
Sau sa dai doar drumul la robinet si minunata licoare sa umple ulceaua.
Sunt foarte multe zone pe glob, unde oamenii nu au apa de baut si nici de spalat, dar mai izvoare dinastea .
Una peste alta avem mult si apreciem putin.
Un proverb chinezesc zice ca :
"Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului".
Iar altu zice ca :
"Cine are cât îi trebuie, este un om bogat"
Traducere - (si totodata concluzie) descopera semnificatia "atat cat imi trebuie". Fi flexibil si nu uita ca cu cat de descurci cu mai putine, cu atat mai puternic esti. Cu cat ai nevoie de mai putine proteze cu atat mai multe cunostinte detii.
Asa ca te las cu ultimul :
"Profesorul deschide uşa, dar trebuie să intri singur".
(oricine si orice de la care poti si vrei sa inveti poate fi "profesorul")

6 comentarii:

Ronin spunea...

Am lasat ieri un comentariu pe care vad ca nu l-ai postat...nu iti cer socoteala ptr asta dar ma gandesc ca nu cumva sa iti imaginezi ca a fost indreptat impotriva ta, departe de mine acest gand,ce am scris era doar o cugetare, o revelatie daca vrei referitoare la directia in care cica evoluam. Eu personal sunt de acord de obicei cu parerile tale si sunt in asentiment cam cu tot ceea ce faci tu.Numai bine si tine-o tot asa...

Micul Mester spunea...

In ce priveste comentariul tau,
Nu am primit niciun alt comentariu decat cel pe care-l vezi deja.
Asa ca idee, public orice comentariu care nu contine injuraturi.
Deci poti fi sigur ca daca ai trimis un comentariu si nu a intrat aici, s-a pierdut pe drum sau nu l-ai trimis cum trebuie.
In rest, public in special comentariile impotriva mea (recunosc c-mi si plac :)) ), ca ofera psibilitatea de discutie , clarificare a unor detalii.

Micul Mester spunea...

Altfel zis te astept cu o noua incercare.

Ronin spunea...

In regula, inseamna ca sa pierdut cumva pe drum, ziceam ca sunt de acord cu concluzia ca devenim mai puternici pe masura ce avem nevoie de mai putine proteze. Halal evolutie de-a lungul a 2 milioane de ani...acum avem nevoie(cei initiati) de 20 kg de echipament ca sa supravietuim 3-4 zile in habitatul nostru natural adica ceea ce astazi numim salbaticie. Fara proteze practic in decurs de cateva ore suntem pierduti.Ma intreb ce surprize ne mai aduce viitorul apropiat ca de cel indepartat nu cred ca mai trebuie sa ne facem griji...

Micul Mester spunea...

Evolutia asta de care zici e tare relativa.
Aproape ca in fiecare generatie se castiga ceva si se pierde altceva (cu alte cuvinte se transforma).
Castigi pe o parte, pierzi pe alta.
E simplu, cand te folosesti de proteze iti pierzi din abiliati.
Fiecare poate sa aleaga.Asa ca uneori las protezele acasa si merg pe abilitati.
Cat despre a supravietui,asta inseamna pur si simplu sa nu mori.
Supravietuitor e cel care a cazut cu masina in sant,altii au murit si el a scapat. Nu totdeauna cand cineva supravietuieste inseamna ca o face pe meritul propriu.
Supravietuitor este acela care a scapat atunci cand ceilalti nu, dintr-un atac armat, epidemie, etc.
Dar de ce cele mai multe ori dincolo de abilitatile si atitudinea individului primeaza destinul omului. Unii trebuie sa ramana in viata mai multa vreme decat altii, poate ca mai cate ceva de facut, povestit. Stie Dumnezeu de ce, eu nu.
Subiectul asta e mult mai amplu.
In plus am fi uimiti cum oameni aparent neajutorati gasesc resurse si scapa cand altii aparent pregatiti fac o greseala de baza si pier.
In rest, dincolo de curentul de televiziune, supravietuirea nu are nimic de-a face cu joaca si cu cluburile, concursurile si cursurile de care auzim peste tot.
Este o experienta dureroasa, care lasa urme, oricine a trecut nu mai poate vorbi cu usurinta despre asta ca despre o excursie la munte.

Ronin spunea...

Numai un lup poate sa inteleaga cu adevarat un lup :)