duminică, 17 iulie 2011

“Imi ridic ochii spre munti… " (partea a doua)

Chiar daca mai stau si mesteresc, caut si urmaresc sa inteleg, totusi cand umblu, umblu. Pana nu se innopteaza (uneori si dupa ce se ... ) consider ca n-are rost sa ma opresc. Cu cat mai mare distanta parcursa cu atat mai multe sunt de vazut .
Dar ce atata cu vazutu asta ?
Pai e simplu. Sti si tu ca aproape tot ce facem in viata are de-a face cu ce vedem, o oarecare parte (mult mai mica) cu ce auzim si restul ocupa un spatiu infim in viata noatra (fie ca recunoastem, fie ca nu). Fie ca te referi la familie (sa-ti vezi copii crescand), fie ca vrei sa te vezi undeva reusind ceva, ori vrei sa vezi ceva ce n-ai vazut, etc, e treaba cu vazutul.
Ceea ce vezi (ceea alegi sau nu sa vezi) te ghideaza sau te manipuleaza.
Diferenta e majora intre a fi ghidat si a fi manipulat .
N-as vrea sa filosofez mult (ca stiu ca prin asta va pierd pe multi din voi, cititorii, ... pe de alta parte, nu-i pierd, ci ii cern), insa tine de viata. Iar viata e ceea ce traim.
A fi ghidat inseamna a fi calauzit si sprijinit (poate) intr-o directie potrivita (benefica , dorita, ... spun eu) fiind pe deplin constient de asta.
In vreme ce a fi manipulat inseamna mai degraba a fi influentat (determinat de multe ori) prin anumite mijloace sa faci ceva in folosul celor ce te manipuleaza. Si de cele mai multe ori o faci in inconstienta de cauza (tu nefiind altceva decat victima unei inselatorii bine impletite).
Nimic nu-i mai rau decat sa mergi pe o cale care nu duce niciunde si sa crezi ca umblii pe unde trebuie.
Revin cu ochii la munte si picioarele pe stanca.
Si nu ezit sa spun ca desi imi place foarte mult sa alerg distante , totusi fac distinctie intre a alerga si a admira, contampla. Nu le invalmasesc.
Si mai ales daca mergi rar la munte, iti recomand ca atunci cand esti acolo, sa iti deschizi mintea si sa nu treci cu vederea maretia clipei.
Nu mai discuta tot altele cu cei din grup, ca le distragi si lor atentia. Nu mai discutati de servici, stirile de la tv si alte narozii. Nu va mai plangeti ca-i greu dealu, ca-i cald si mai stiu tu si altele.
Cauta un ritm bun de deplasare.
Ai venit de buna voie la munte asa ca fa tot posibilul sa ai parte de o tura placuta. Stiu bine problemele ce apar in grupuri, asa ca nu le mai dezvolt. Cu cat mai mare grupul, cu atat coeficientul de inteligenta e mai scazut, ca fiecare lasa pe altu sa gandeasca si sa horatasca, ca lui sa-i ramana sa se planga.
Insa ca sfat , iti recomand sa fi tu acela care gandeste limpede, care i-a decizia corecta, care nu se cearta, care are rabdare, care ii asteapta pe ceilalti, dar si cel care daca merge incet, nu se enerveaza imediat pe altu care poate are o conditie fizica mai buna (ca-i normal asa, pentru ca atunci cand tu poate stateai la televizor sau la terasa la o bere el era cu bicicleta ori la tura pe munte).
Cine mere mai repede, sa mai astepte cand si cand, iar cine mere prea incet (si e totusi sanatos), sa nu uite ca daca nu va trage un pic, nu-si va imbunatati niciodata conditia, ci va amplifica frustrarea.
Insa ceea ce vezi poate de multe ori sa insemne mai mult decat ceea ce faci acolo.
In munte fiecare sezon are ceva deosebit, insa in mod clar vara si iarna e cel mai porivit de urcat. Tu le sti pe ale tale, io pe ale mele. Spre exemplu, iarna aproape integral urc in munti, vara mixt (bag si munte si paduri, chei, pestereala,cataraturi, alergaturi, ce prind), insa primavara si toamna parca mnere cel mai bine la padure. Fie ca esti mai sportiv de felul tau, poate esti cu mesteritul sau esti o fire contemplativa, in munte si pe langa el vei gasi ce sa faci.
Pe tren am observat ca unii au o dorinta excesiva de a vorbi (comunica ! ... cum se zice acuma, desi a comunica eu altceva numesc, in fine. Ba nu, stai ca nu scapi. Eu zic ca a comunica tre sa insemne ca ai ceva concret de spus,cand transmiti, informezi nu cand vorbesti doar ca sa nu taci) indiferent despre ce, doar ca sa nu, ... nu stiu ce, banuiesc ca sa nu-si piarda exercitiul.
Am inteles ca o dicutie constructiva este atat de rara pe cat de rara este o promisiune indeplinita a vreunui poltician.
Fapt ce-mi aminteste ca invatam sa vorbim in doar cativa ani, dar de multe ori nu ne ajunge toata viata sa invatam a tacea.
Am vazut sate cu oameni nu modesti ( cum am observat se mai foloseste in vorbire) ci saraci, dar faini asa la vorbit.
Ce am remarcat insa e ceva general valabil in mai toate zonelor tarii, anume ca in proportie majoritara ma intrebau cam acelasi lucru :
- Unde meri noaptea ?!
La munte, le raspundeam.
- Singur ?!
Da.
- Te manca lupii, ... si ursii.
Apai poate nu ma manca.
- Ba , ca si lu vecinu meu io mancat caprele. Is acolo 3 lupi care nu se tem de om.
Si multe de genul asta.
Evident cautam sa ma departez cat mai mult de sate, de oameni, pentru ca io stiu una si buna. Lupu e putin probabil sa ma mance (daca nu-i turbat), ursul mai da tarcoale, da poate-l gonesc cu vreo petarda, insa omul in mod sigur cauta sa-mi fure bocancii sau altceva. Asa ca de regula acolo unde dorm, noatea cel putin oamenii nu vor trece.
Desi umbland noaptea de multe ori pe forestiere lungi, am vazut satenii cu drujbe, cum taiat arborii evident nemarcati si fara permisiunea nimanui (ii furau). Totusi pe ei i-am inteles. Sunt saraci si tre sa se incalzeasca cu ceva. Acolo se face foc mai bine de 6 luni pe an, ca vaile alea tin aerul rece si umed. Insa treaba asta se face la scara macro si cu hartii si fara. Cara astia noaptea camioane integi cu lemn, zilnic. N-ai ce face decat sa mergi cat mai departe, sa nu-i vezi si sa nu le auzi drujbele.
Apoi tot pe sate vezi si treburi faine , cum sunt tot soiul de lucrari dinastea in lemn. Sa vezi numa cum or mesterit cu scule de mana.
E rar sa mai vezi casa facuta din lemn, imbinata fara profile metalice. Sa vezi garduri impletite din nuiele si porti decupate, ca pe vremuri.
Insa pe cat de frumos poate sa lucre omul, totusi in natura e mult mai frumos.
Cand ajungi acolo la verdeata si paraiele se scurg printre bolovani, creand acele repezisuri si cascade, ii fain ce mai.
Apropo de cascade. De cate ori am ocazia fac tot posibilul sa fiu acolo langa ele. Asa le simt suflul si racoarea.
Ape reci curate, ape care te revigoreaza instant si in care daca te scalzi o faci din scurt si fara sa poti trage aer. Ape bune de baut, curate, ape in care pastravul e la el acasa.
Urcarile in munte m-am abtinut sa le ma pun, ca iar erau increngate si intortochete, asa ca m-am teleportat direct in creasta.
Cum ziceai si tu, nu e Retezat daca nu e pietros. N-as vrea sa descriu in mod poetic prea des, ca nu cumva sa se ieftineasca (vorba).
Dar iti spuneam de lacuri. Pai aici iara gasesti caldari mari, dar astea au si ape. Ape ce-si schimba culoarea fetei in functie de vremea de afara. Albastre sunt doar cand e timp frumos si cerul e senin.
Urci pe o parte, cobori pe alta. Cu cortul dormi unde vrei. Refugiile le evit, cabanele ... nici nu le prea aduc in discutie.
Avantajul vailor impadurite este evident. Esti ferit de vant, e mai cald si ai apa de spalat si baut.
Apropo de spalat. Ma ce scaldare bag nopatea dupa cate-o zi doua de umblat.
Igienta corporala e importanta. Eviti astfel riscul rosaturilor, a ciupercilor (la picioare in special, ca stai mult timp incaltat) dar si dormi mult mai bine. Spaland sarurile (provenite din transpiratie) de pe piele si praful lipit, iti va fi mai cald seara si mai racoare ziua, deoarece te vei putea regla termic mult mai bine (iti respira pielea).
Uneori mai primesc musafiri, caine, cal, vaca, chiar si om o fost, dar pe rand.
Papucul scurt nu-i bun la ture lungi in munte. Cand cari rucsac incarcat, e buna o gheata (incaltaminte deasupra gleznei). Ofera mai mult sprijin sustinand glezna (nu zic teoretic, ci le-am incercat pe toate). Insa daca mai ai si niste sandale la tine sa traversezi paraie, la cort si in localitati, pe tren, autocar, etc, e si mai bine.
Sa vezi ce umbla caii liberi pacolo si pasc , zici ca-s la indieni. Nu-s dinaia legati de picior, cu capul aplecat sa pasca si atat, ca pe sate. Nu ma, astia poa sa alerge, sa se si certe intre ei daca vor.
Am vazut cum vremea la munte sfideaza prognozele pe mai multe zile. Am prins si furtuna cu grindina, de umblam cu mana pe cap ca ma izbea gheata cat bomboanele in cap. Ploaia ma uda, apoi ma imparosam un pic cand batea vantul, insa soarele iesea si ma usca.Dincolo de cat vede ochiul si pricepe mintea, dincolo mult de cat poate sa ma poarte piciorul, calatoreste gandul.
Raman cu un fragment , o frantura in minte :
"Imi ridic ochii spre munti ... "
Amu ce vede fiecare acolo, aia e ceea ce alege. Insa daca nici macar nu-i vei ridica (ochii), sansele sa vezi ceva acolo sunt nule.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Pe unde este magazia aceea îmbinată în coadă de rândunică.
Frumoasă plimbarea matale prin munții patriei.

micul mester spunea...

Catre plaiul Foii, intre Piatra Craiului si Fagaras.