duminică, 24 iulie 2011

Nu apar de la sine, ... la ele se munceste.

Am zis sa pun cand si cand si postari in care sa apara si franturi din munca depusa, nu doar produsul finit.
Lucrez la o cana, iar cand am ma relaxez finisez si linguri. Ca sa mai schimb un pic, iau pila si bag si la cutite. Cand e gata unu ma apuc si-i "torn" o teaca.
Duminica , daca tot am ramas pacasa, am zis sa ies un pic la padure.
Pe seara se anunta iarasi ploaie, dar momentan soarele isi face de cap. Poate te gandesti, pai bun dar ce sa faci la padure ?! Ei bine nu stiu tu ce faci, dar eu merg nu doar sa umblu si sa iau lemn, sa manc, etc, ci si sa vad.

Si daca vad frasinul asta incolacit peste stejar, imi place. Gasesc in asta ceva interesant. Stiu ca omul s-a obisnuit in ziua de azi (de la televizor probabil, dar nu numai) ca totul sa fie senzational. El cauta senzatii, adrenalina, contratimp, contraste exagerate, viteza, ... altfel n-are rost zice el ! Lucruri ce au de-a face mai mult cu drogurile decat cu sufletul (nu te mira, ca drogurile eu le impart in doua mari categorii : cele preparate in exterior si cele pe care le secreta organismul). Indiferent de care bagi, tot te droghezi. Si oridecare ai baga, mai devreme sau mai tarziu cel mai rau lucru e ca-ti omori spiritul, ... devi insensibil.

Apoi vad stejarul asta mare decojit complet, dar cu coroana infrunzita.
Cand ne apropiem, observam ca are trunchiul crapat de sus pana jos. Cadem de acord ca a fost traznit, mai ales ca pe primele crengi frunzele sunt uscate ca si cum ar fi fost parlite.
Am uitat sa mentionez, ca sus pe poteca ne-am intersectat si am mers mai departe impreuna. Plimbare de duminica dupa-masa la padure, din care nu lipsesc discutiile si planurile de alergare si ture.
Sambata seara am mers dupa lemn de nuc si spre seara la intoarcere, dansa (vipera) tocmai trecea strada. "Umbla " si ea saraca pacolo, fara sa fie constienta de pericolul traversarii pe locuri nesemnalizate. I-am facut poza , dar fara sa o stresez , sa o mana pe ea, sa o intorc pe toate partile, sa-i dau sa tina ceva in mana ori sa o asez langa vreun ursulet panda.
M-am asigurat ca a ajuns cu bine si am mers mai departe.
Revenind in atelier, ma uit la ce mai e de facut si ma apuc de treaba. Atat lingurile cat si cutitele trebuiesc gandite inainte. Le fac schita deseori ori in mai multe variante si abia dupaia incep in lemn.
Uneori lucrez exact dupa schita pe care am gandit-o, alteori inspiratia vine si deviez mai mult sau mai putin.
Imi aduc aminte cat de relaxant e sa privesti norii inainte si dupa ploile torentiale. Imbulzeala si si vantul, culorile. Cum isi schimba ei forma, cum se umfla si cum se despart.
In final lingura-i buna sa mananci cu ea, din cana sa bei si cu cutitul sa tai.

Un comentariu:

felix spunea...

Dumnezeu sa te binecuvanteze