luni, 12 septembrie 2011

poti sa traiesti sau poti sa TRAIESTI

Nu intru in termeni filosofici, ca nu stiu cum is aia. Dar zic ca poti sa stai la sfarsit de saptamana pe pat ca omul bolnav (desi esti sanatos ! ) si sa te uiti prin ecranul de sticla ce fac altii sau poti sa iesi si sa faci tu ceva.
Deosebit este oricum, ca fiecare iesire e deosebita de celelalte. In rest ajuta mult sa ai si un mic plan in care sa cuprinzi si cateva activitati prestabilite. Dar e destul de nasol sa planifici absolut tot in detaliu. Ii bun un echilibru si-n astea.
Fara mari ambitii iesim la padure. E inca vara (de cateva zile termometrul de la faculta indica 37 grade, ... deci e caldut).
Sacul de dormit de trei sezoane e un pic cam calduros.
Spre seara ajungem si hotaram locul de campare. Constatam ca lipsa ploii a avut ca rezultat secarea izvoarelor din apropiere. Dar facem o tara de plimbare si gasim mai incolo.
Cand focul incepe sa se vada bine poti sti ca seara se lasa.
Nu trece mult si e intuneric. Ziua e mai scurta. Ce mi s-a parut ciudat era linistea exagerata din locul ala. Teoretic ziua si pana noaptea la o anumita ora ciripesc tot soiul de pasari si pe langa poieni e plin de greiri. Aici inafara de vreo ciocanitoare si ceva ciori, rar cate-un fluierat. Or fi de vina multele pasari de prada pentru lipsa celorlalte ?! Nu stiu. Dar se doarme excelent.



Imaginea cu razele albicioase de luna si lumina calda a focului doar, lumineaza toata tabara. Amu drept e ca aparatu a vazut mult mai mult decat au vazut ochii nostrii.


N-avem interes sa ne trezim inainte sa rasara soarele, ca nu avem traseu zilele astea. Prin tenda groasa si verde inchis soarele nici nu deranjeaza ochiul, asa ca recuperam toate orele nedormite din timpul saptamanii. Te odihnesti bine la padure.
Dar cand ii gata ii gata. Nu zaci toata ziua pe spate. Avem de mesterit.
Taiem si despicam mesteacanul si scoatem scanduri.

E simplu. Cu un carbune trasez. Cu fierastrau pliant tai, iar cu cutitul scot afara ce tre sa iasa.


Toporul face cea mai mare parte a muncii. Cu el indrept scandura si pregatesc picioarele.


Nu se masoara mai nimic aici. Nu-i mobila la comanda, toate-s dupa ochi si mana.

Iar aici ti-am pus sa vezi cam cum arata valea cu izvorul. E destul de adanca si pe masura ce coboara e tot mai mare. Inainte sa vezi apa tre sa faci curat. Trunchiuri cazute si crengi peste tot. Apoi peste ele creste zmeura.


Dar fiecare zi trebuie sa cuprinda si o etapa de mers, macar si una scurta, macar o plimbare prin imprejurimi. In prima faza dau de tufe si arbusti, dar se "deschide" si ma trezesc intr-o padure foarte faina ce pare a fi virgina (pare, ... nu este). Aici lemn uscat din abundenta si nu zaresti nici un rest de butuc taiat de drujba. Am gasit si poteca caprioarelor. Doline adanci si tot soiul de forme in calcar. Tocmai am gasit loc bun pentru vreo tura urmatoare .
La radacina carpenului cazut e si cuibul de viespii, la care m-am furisat in cea mai mare liniste.


Ma uitam la arborii astia care au cazut exact in felul in care o floare isi deschide petalele. Vezi tu, chiar si copacii pot sa cada frumos ! :))


Si pentru ca am avut de lucru la cana de nuc, am luat-o cu mine la padure.


E placut dupa cina sa mai cioplesc un pic. E o activitate ce unora le aduce linistea, ... altora se pare ca le aduce stres si nerabdare :)) . Stiu ca munca asta e mai batraneasca si nesesita rabdare. Dar daca te gandesti ca placerea e in a ciopli si nu neaparat in obtinerea produsului finit, ai sanse mai multe sa faci treaba buna.

O alta treaba care merita traita e povestea de la caldura focului. Iar cand esti singur , ii fain sa asculti glasul focului. Trosnetele lemnului si lumina variabila, modul in care se mistuie lemnul si felul in care isi schimba focul culoarea, toate merita privite.


Padurile de amestec is cele mai faine. Pe langa toate resursele ce le ofera, mai e si diversitatea nuantelor ce le va expune nu peste multa vreme.
Ce va fi maine nu stiu, dar sper ca va fi. Ieri ?, ... nu ne putem hrani din amintiri. Astazi, e deja seara si tot ce mai ramane e sa speram la un somn mai odihnitor, decat noaptea trecuta.
Dimineata mintea e mai limpede si gandurile mai clare.
Nu lua niciodata decizii importante seara decat daca chiar nu ai incotro. Nu fa lucruri de precizie, ce necesita concentrare, daca ti-e sete si /sau foame (din nou, decat daca n-ai incotro).
Ma gandesc cateodata ca vorbesc ca batranul, ca fiecare poveste ori discutie trebuie sa aiba ca si concluzie vreo invatatura, chiar daca de multe ori nici nu se leaga cu cele de mai sus. Sau cel putin aparent nu se leaga :)) .
Da las ca-i bine, nici tre sa se lege. Nici frunza care cade nu tranmite in mod obligatoriu un mesaj clar. Clar devine in momentul in care il asociem cu altele. Asa ca fiecare alege cum sa faca asocierile.
Sanatate buna.

3 comentarii:

toctomerius spunea...

Fain. Toporul ala de tamplar e grozav. Si eu il folosesc pe post de rindea :-) Referitor la sculptat, sincer pe mine ma deconecteza (si destreseaza) tare de tot lucratul in lemn. De asemenea imi dezvolta imaginatia si ma educa in ce priveste rabdarea. Cred ca de acum inainte cand voi lucra in lemn imi voi lua cu mine un caiet in care sa notez toate ideile care imi invadeaza mintea in acele momente.
Dar ca sa ai timp pentru activitatea asta trebuie sa renunti la altele: ca de exemplu hoinaritu pe internet sau holbatul la tembelizor ... lucru care nu-i chiar rau.
Lucratul, sau cum ai zic eu "crosetatul in lemn" :-) este o activitate placuta si constructiva care as vrea sa fie cunoascuta de cat mai multa lume. Prefer WOODAGE in schimbul PLASTICAGE :-)

Mircea C. spunea...

Mie-mi place partea mai sfatoasa a blogului. Pentru ca fara, ar fi asa doar un blog de calatorii/iesiri la padure. Si apoi pe masura ce inaintezi in varsta si ai mai multa experienta, e normal sa castigi un pic in intelepciune si sa impartasesti si altora, nu ? Keep going !
Referitor la linistea din padure - n-ati auzit nici un boncaluit de cerb ? Ca pe la noi pe langa Petrosani o inceput deja.

micul mester spunea...

Ai de capu meu urla cerbii ca narozii :)).
Dar stai sa vezi ca mai un pic si vine perioada lor de imperechere, sa-i auzi atunci.