miercuri, 21 martie 2012

mai una cu munte, ca trece iarna si ai iesit cam rar

Intai intrii in padurile de conifere.
Pe masura ce urci arborii se micsoreaza si raman doar jnepenii si micutii molizi .
Dar sus inafara de "tufele" de piatra nu sari peste altceva.
E cald, prea cald pentru a spune iarna. Adevarul e ca asta si poate inca una doua ture vor incheia sezonul pe anu asta.

Am observat ca omul in goana dupa senzatii de tot felul trece prin munte fara sa observe cat este de frumos.
Fiecare apus sau rasarit de soare este un moment solemn,unic prin combinatia de culori, prin aranjarea varfurilor, poate a norilor, dar mai ales a gandurilor.
Eu stiu ca privind doar la poze, omul nu vede altceva decat poate cel mult vreun peisaj placut, insa pentru tine care ai fost acolo e mult mai mult.
Amintirea vantului de seara din saua muntelui, golurile dintre jnepeni si bolovani in care iti intra piciorul de credeai ca ti-l rupi, linistea aia caracteristica muntelui si tot ce aveai tu in minte in clipele alea iti revin din nou cand privesti poza.

Poteca e creasta muntelui iar urmele se bat in direct.
Urcarile si coborarile repetate sunt specifice traseelor de creasta.
Cand muntele se inclina tare incepi sa pui si mana.
Din varful muntelui n-ai decat sa vezi orase si sate ca niste mici ingramadiri de puncte.
De aici de sus incepi sa te intrebi ce rost au grijile alea mici pe care mintea noastra le amplifica si in scurta vreme uiti complet.
Macar si pentru putin te simti in munte ca acasa (sau ca si cum ar trebui sa te simti acasa), adica foarte bine, la locul si in momentul potrivit.
Fete inclinate cu zapada tasata si luciosa reflecata efemere raze.
Culoarea este doar atat de reala cat o poate percepe ochiul.
Umbrele se lungesc din ce in ce pana se contopesc .
In noptile fara nori stelele inegal aruncate pe bolta sclipesc ornand in cel mai frumos mod cerul.
Cand luna nu-i ele se vad mai bine.
Lumea isi face poze pe varfuri . Ma gandesc ca e ceva ca un trofeu de care are nevoie omul.
Oare ce faci cu varfurile fara placi ? dar cu placile fara varfuri ?
Probabil pe varfurile nemarcate urci , iar cu placile fara varf te dai la vale.
Io prefer schiurile.

Peste creste, iarasi creste, camp si apoi alt munte.
Stii cum ii cu muntii, is buni de urcat.
Dar in final am realizat ca-i totuna daca ii urc sa nu. Si mi-am zis ca daca ii totuna, atunci am sa urc.

4 comentarii:

Dan spunea...

faina tura, dar in final te-ai contrazis, "ca e totuna daca ii urc sau nu", dar mai devreme ai zis ca nui totuna daca stai si te uiti la poze sau chiar esti acolo :D iti dau dreptate, merita sa urci, sa te bucuri de natura, peisaj, calatorie, orice numa sa nu stai si sa nu faci nimic.

micul mester spunea...

Ba deloc.
Io cred ca te-ai pripit cand ai citit.
La una e vorba de cum vede ochiul omului care n-a urcat muntele fata de cel ce a fost acolo. In vreme ce in alta e vorba de faptul ca indiferent daca urci muntele sau nu tot mori si tot acolo ajungi...
Si daca e sa aleg intre a urca si a nu urca, aleg sa urc.
No, amu ii mai clar ?

Dan spunea...

Eh, nam prins partea cu muritu, dar am inteles ce vrei sa zici. Nas zice ca e totuna, cum multi zic ca nu conteaza destinatia, ci calatoria, experienta. Dar hai sa nu o dam pe filozofie si mai bine ne bucuram de natura cat putem :D sanatate

Mircea C. spunea...

Ooo faina tura, locuri cunoscute, oameni cunoscuti. Uite-o si pe L.M., uite-l si pe domnul C. :)