Fiecare isi doreste sa abia in cutit caracteristicile care sa-l faca potrivit pentru ce are el voie. Io vreau sa fie nu doar rezistent si nu prea mare sa nu incomodeze la purtat si taiat (mai ales la munca fina), dar vreau si materiale decente si aici e mult de discutat, ca pentru multi "decenta" se ridica la oteluri foarte speciale, dar in realitate nu este asa daca vorbim de cutite pentru mesterit si de uz general ( ci vorbim de cateva proprietati anume pe care sa le indeplineasca, restul e marketing). Apoi vreau sa fie cat mai simplu, dar comod (sa permita multe prize pentru multe tipuri de taiere). Sa aiba in el otel, lemn, piele, os, alama, etc, nu plasticaturi nebunesti. Nu vreau sa coste cat un obiect de lux si nu vreau multe ornamente la el, ca am in plan sa-l folosesc nu sa ma uit la el. Desigur ca preferintele altuia difera .
Asta are un maner de buba dinaia de mesteacan luata acu vreo doi ani. Am taiat-o in "dreptunghiuri" (paralelipiped dreptunghic) si le-am bagat in sertaru ala in care tin lemnele si oasele.
L-am inchis cu o felie de corn de cerb carpatin ( manerul ... nu sertarul) si intre ele piele de bovina.
Teaca e din piele de ren, ca asta e usoara si tare si merge bine la cutitu nordic.
L-am intors si pe o parte si pe alta sa-l vezi mai bine.
Si pe final de postare, doresc sa mentionez posesorilor de cutite ca e mai usor sa intretii taisul decat sa-l ascuti dupa foarte multe luni (sau ani) de toceala.
Imi aduc aminte ca l-am intrebat pe Liviu intr-o zi de briceagu ala a lui. Mi-a zis ca nu-l mai are, ca nu mai taia deloc si nu a mai avut ce face cu el. Apoi stai linistit ca am vazut si cutitul tau si era tocit rau, iar impresia ta cand te-am intrebat de ce nu-l ascuti a fost ca el inca taie bine :)). Treaba e ca un cutit cu materiale bune, forma faina, dar fara tais e unul aproape inutilizabil. In plus e mai periculos sa fie tocit decat sa taie bine, ca imprimi mai multa forta la taiere, lucru care nu doar te oboseste, dar pregateste riscul de a devia din obiectul vizat in orice altceva (inclusiv in membre).
Ti se par scumpe pietrele de ascutit si/sau spui ca nu stii sa ascuti, dar pana aici nimic iesit din comun. Realitatea este ca la cei mai multi comoditatea si dezinteresul este singura piedica. Asa ca inarmeaza-te cu rabdare si vei capata pricepere prin exercitiu si studiu.
Nici io n-am stiut pana ce n-am invatat si cu siguranta ca dupa standardele unora nici acum nu stiu sa ascut. Dar io nu ma raportez la microscop ci la cat am nevoie sa tai. Batranu mester il ascutea cum stia, fara scule de maxima precizie si superlupe si lucra cu el mai mult decat 50 de oameni cu microscop, ... chiar daca nu avea tais "perfect".
Revin si zic ca pe langa caracteristica estetica, care nu doar ca n-ar trebui sa primeze, uneltele sunt facute sa fie folosite. Dar si aici exista doua extreme. Una a celor care in grija lor pentru unealta aproape ca uita sa le mai foloseasca. Mai mult il ascute decat taie cu el, apoi uitand ca nu l-a tocit, de plictiseala il mai ascute o data. Iar alta extrema este cea a omului dezinteresat total de intretinere si care se comporta cu cutitul ca si cu un bat de scormonit in pamant.
Nota: nu fii extremist, fii echilibrat.
O zi buna in continuare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu