Muntele - al2lea gand

Spun ganduri, pentru ca ele sunt un rod al mintii, al procesarii informatiilor provenite de peste tot, ele reprezinta motorul si acolo şade si motivatia si bucuria si dezamagirea si analiza si concluzia. Gandurile pot sa fie si inspirate/insuflate/descoperite.
Nu poti sa minimalizezi gandul, chiar de incerci sa o faci, in realitate nu faci decat sa subjugi alte ganduri cu un gand nou.Cand te gandesti sa nu gandesti nu faci altceva decat sa gandesti, ... dar gandesti rau.
Ca orice munte si orice ascensiune si asta are doar atata valoare si "greutate" cata cantitate de informatie si traire a reusit sa penetreze invelisul si a patruns in interior.
Voi repeta mereu vorba asta pana ce o vom intelege bine si io si tu - " Tot ce facem in trup rezoneaza in spirit, iar relevanta si semnificatia perceputa confera nuanta. Acelasi lucru se poate face in multe moduri si poate avea rezultat similar. Iar la aceeasi situatie exista foarte multe moduri de raportare. Modul in care te raportezi face diferenta si coloreaza peisajul din sufletul si din jurul tau in nuante potrivit alegerilor luate."
Binenteles asta pentru care crede ca omul are libertatea de a alege, macar si intr-un cadru prestabilit.
Aici stiu ca e posibil sa existe mai multe sabloane de gandire si inca cateva ce se abat mai mult sau mai putin de la ele.
Se prea poate si ca intreg cadrul sa fie asternut sub asa forma incat sa para ca faci alegerea cand in realitate situatia te constrange sa iei o singura optiune posibila , iar restul sa ramana doar o parere de-a ta ca ar fi existat mai multe variante. Daca e vorba de a sti sau nu, atunci nu stiu. Insa cand discutam despre ce cred, atunci cred intre ele, in sensul ca ti se ofera un anume context (sa fie clar, contextul nu-l alegi, nu alegi sa te nasti, unde, prin cine, nu alegi profesorul, prietenul, gripa, nu alegi cine sa te iubeasca, etc) iar tu alegi modul in care sa actionezi si variantele de ales se rezuma la doua, maxim trei optiuni, restul e miraj (analizeaza si tu in detaliu si vezi ca poate restu optiunilor secundare sunt tot copii sau reflexii ale uneia din cele 2-3).
Ne-am nascut cand ne-am nascut si vorbind de generatii, ori ca faci parte din "generatia de aur", ori din aia cu cheia la gat, ori cu golania, ori cu calculatoria si telefonia, e prea putin sa te identifici cu aspecte exterioare. Astea is aiurea si tin de cateva aspecte cat se poate de superficiale.
Uite, io zic ca suntem parte dintr-o generatie care decat sa gandeasca prefera sa se distreze. Si asa zis-a distractie calca in picioare absolut orice norma. De ce sa imi pun intrebari cand intrebarile forteaza barierele si necesita efort in a afla raspunsuri. De ce sa fiu sensibil la nevoile oricui cand imi sunt peste masura de multe ale mele si lista continua.
"Manancam si bem, ca maine vom muri." - se reia principiu mereu si mereu.Unul asemantor zice ca "fa ce-ti place si daca te simti bine e ok". "Daca tu te simti bine, inseamna ca e bine" , ... dar realitatea arata ca nu este asa. Binele nu este maleabil si nu se muleaza dupa preferintele nimanui, iar Adevarul nu este o aruncare de piatra a unui om legat la ochi.
Pana aici nota introductiva.
Relaxarea a avut loc in ziua aia de care ziceam ca e pregatita pentru spalat haine, umblat descult prin iarba, odihna, etc. Insa o data ce ne-am pus in miscare, tre sa dibuim transporturi si rute pentru a ajunge in noua locatie.

Rucsacul al mare si bun il caram in spate pe tot muntele. Am vrut independenta iar pretul ei se masoara in kilograme. In privinta alegerilor doresc sa ne responsabilizam si sa incetam sa mai cautam pachete care sa includa doar lucrurile (cele mai) preferate noua, daca nu din alt motiv, din simplu motiv ca deseori sfideaza legile fizicii (nu exista atotcuprinzator, foarte mic si usor, rapid, comod, moale nevoluminos, cald dar la nevoie si racoros si toate astea simultan).
E de bun simt. Vrei sa mergi rapid si sa dormi la hotel, platesti mai mult si degeaba de uiti cu jind la altii ca ei traiesc expeditia mai aproape de natura la cort, ca tu ai ales sa  mergi cu putine lucruri. Sau daca ai luat la tine tot, atunci inceteaza comparatia cu cei din jurul tau care urca lejer cu un rucsacel. Nu as fi vrut sa mentionez neaparat gandurile astea copilaresti, dar o fac pentru ca inevitabil te-au lovit si pe tine. Io stiu una si buna, accept ce am ales, iar daca vreau altfel, cand si daca am posibilitatea, voi ajusta printr-o alegere diferita.
Pe langa asta, am luat si noi vestitul trenulet pentru doua-trei statii (asta a acoperit maxim o treime din urcarea pana la tabara de baza si nu era nici pe portiunea de inceput si nici pe cea de final) sa nu cumva sa zicem ca n-am mers si cu el, ... nu-i ieftin. Coborarea insa a fost mai faina. Am facut-o pe picioare, pe langa peretele nordic si de nu era ceata, vedeam mai multe.

Muntele e aici si aici inseamna nu ca el a venit, ci ca noi am ajuns la baza lui.
Este ceata acum si am gasit un loc favorabil pentru tabara. Am amenajat ici-colo cate ceva si am facut din munte casa pentru o alta saptamana.
 O noapte de ploaie, alta de ninsoare si altele cu stele (mai rare astea cu stele). Dar noptile is bune pentru dormit.
La un moment dat aud din somn cum ceva fosneste si cum oala aia goala se rastoarna. Eh, o fi fost vantu.

Pasarelele se aduna dimineata pe langa noi cand luam micul dejun. Le pune pe piatra ceva amestec de cereale cu fructe si seminte exact cum mancam si noi. Apai sa le fac io poza daca tot is "platite" sa joace.
Si se da un mic spectacol.
Dimineata zice el, pasarile au luat punga cu gunoi si au manat-o. Si zic da ma ...
Dar in timpul zilei imi amintesc ca pasarile noaptea dorm si ca era o punga prea mare pentru pasari asa mici, iar oala era si ea cam voluminoasa.
Noaptea urmatoare deslusesc misterul. Era vulpea cea smechera , am prins-o cand se apropia. Ea a luat punga, a rasturnat oala si tot ea ti-a spart cortul (in 2009) si ti-a furat mancarea, ... nu vaca (cine a patit stie despre ce vorbesc daca cumva citeste paici).
Acu na, ea e localnic, noi vizitatori. Evident asta nu o investeste cu dreptul de a fura. Cand si daca o prinzi poti sa-i dai peste gura si sa o certi.
Aici curge apa proaspata. Ghetarul in topire naste parauri care macina permanent stanca si adanceste canioanele demult create. Ai succesiuni de cascade si cascaduţe. Aici ne scaldam si tot de aici luam si apa pentru gatit.
Miroase a munte, se simte ca si cum ar fi munte, ce daca nu se vede, cu siguranta tre sa fie muntele.
Urmeaza o dupa-amiaza in care consier ca e bine sa investesc timpul in prospectare pentru aflarea unei eventuale rute.
Informatii in zona n-am aflat, iar picior de alpinist n-am vazut de aproape o saptamana. Asa ca ne vom baza pe ce gasim cu piciorul si ochiul nostru.
Pentru scurta vreme se arata o portita tot asa in nori, dupa care se aduna buluc toti, se porneste un pic vantul si incepe sa ninga. E vremea sa ma retrag. 

O zi superba urmeaza si socotim ca in noaptea urmatoare putem urca. Stanca era uscata si curata doua treimi (nu complet cum o stii din anii trecuti) si mi se parea foarte primitoare. De la 2300 la cort aveam de urcat pana la aproape 4000 intruna si de coborat in aceeasi zi.
Apai facem bagajelu si ne culcam cu speranta ca pe la 4 ne trezim si pe la 5 plecam. Noaptea se pune ploaia iar apoi se raceste brusc si apa ingheata pe stanca si peste ea ninge. Strat alb acopera atat tabara cat si intreg muntele. La 4 suna ceasul ... degeaba .
Il pun la 6 . Apoi la 6 il opresc si zic ca asta e, macar dormim. Pe la 8 jumate e trezirea naturala.
Mancam ceva. Avea sa fie frumos cu cer mai mult senin in timpul zilei, variabil si partial noros seara. Baiul era ca soarele asta avea canini si nu a topit mare lucru de pe stanca. Apai pe la 10:40 incepem sa urcam. O ora care poate sa para cam tarzie pentru urcarea asta daca socotesti ca acum calcam pe gheata subtire de jos pana sus si ca aveam sa mai si coboram tot pe acolo.

Ce sa zic, primele portiuni de catarare mixta (stanca inghetata si ceva zapada) , apoi un pic de serpentine si inca o treime de cataraturi pe stancarie inghetata. Ultima treime am facut-o pe ceva limbi de zapada inghetata si niste valcele cu inclinatie pronuntata. Era si acolo un soi de catarare clasica. Pe ansamblu pot zice ca traseul nici macar cu gheata pe el nu a adus dificultati notabile.

In drum spre varf ne opream fie ca vroiam fie ca nu si mai admiram crestele. Trebuia sa ne mai tragem rasuflarea.

Un gand de ingrijorare se naste in echipa si e prea devreme sa-l audiez. Vremea e buna, muntele e aici, este ziua pentru varf si nu e greu.

Cam asa era pe portiunile cu inclinatie mai mica. Coltarii vor face tot ce nu poate face bocancul.

Inca 200 m diferenta de nivel, ... aia trec cat ai zice "plesiozaur" :)). Norii sunt sub noi si continua sa urce.

 Cand esti pe varf, nu mai vezi varful ci vezi doar celelalte varfuri si toti ceilalti munti. Nu mai vezi muntele pe care trageai sa urci, nu-l mai vezi pentru ca faci parte din el exact ca orice segment ce il compune.

Nici o urma din alte parti, nici picior de om. Cornisele sunt intacte. Vad ca nu le place la oameni muntele anul asta ...

Coborarea e cum iti ziceam, mai usoara decat urcarea.

Un pic mai incomod a fost cu zapada care la urcare era inghetata si acum s-a flescait. E clar ca nu mai oferea suportul necesar. Ii mai mult o alunecare controlata pana la o vreme cand zapada se imputineaza si pe stanca abrupta nu mai ofera deloc aderenta.
Din nou nu pot zice ca avem de-a face cu portiuni dificile. Inclinatia era de bun simt.

Dincolo de aspectele tehnice privind ascensiunea, m-am alimentat din plin cu tot ce a oferit muntele in materie de hrana pentru ochi.
La "ruptura" asta , gandesti ca privesti intr-un vulcan fumegand. De fapt nu e vulcan e o peretele nordic, nu e foc ci apa si nu e luminat de flacarile de jos ci de soarele de sus.

Culorile pe apus se schimba dupa cum soarele "se muta" , lumina se imputineaza iar nuantele devin mai pronuntate pentru putina vreme.

La coborare stanca era deja curata pe ultima treime. Aproape ca am ajuns inainte de lasarea intunericului pe o ceata ca abia am gasit cortul.
A fost o urcare buna care desi a inceput tarziu s-a desfasurat conform graficului. Daca vremea ar fi permis si de aveam mai multe zile cu soare legate, mai urcam cate ceva in zona, dar zic multam pentru cat am primit si trag linie in carnetel.

Tabara e formata dintr-un cort care are toate dotarile necesare sa asigure viata in bune conditii pentru o durata determinata de timp. O masuta ne-am amenajat din bolovani si scaune la fel. Un mic loc pentru gatit care sa fie ferit de vant si nu ne lipseste nimic.

N-as zice ca mi s-a facut deja dor de padure, mai cu seama ca as mai fi urcat vreo 2-3 munti. Dar pentru timpul pe care l-am avut alocat, la vremea care a fost, ii bun asa.
Am pastrat pentru incheiere vorba inteleptului Iorga, care vine sa-mi confirme ceea ce s-a nascut si in mintea mea :
"Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul".
Multi umbla si ratacesc, insa unii umbla fara sa rataceasca. Una e sa te duca piciorul si alta-i ca piciorul sa fie comandat de minte. Io nu stiu unde ma situez in planul asta insa stiu ca orice tura este obligatoriu sa aduca o invatatura noua ca sa merite investitia.

Si iarasi am adaugat un filmulet doar asa ca sa puna acoperis pe restul postarii. Cam aici inchei turele cu zapada din vara asta si ma indrept catre paduri pentru o vreme.