Muntele- primul gand

 E a3a saptamana dupa ce doua am amanat pe motiv de vreme nefavorabila si acum consideram ca Trebuie sa mergem. Asa ca nu mai stam sa alegem. E un an cum se vede cu o vara doar calendaristica.
E placuta pentru plimbari in parcuri, alergari lungi, nu-i buna pentru inot si urcat munti mari.
Varfurile tehnice, stancoase in restul anilor, acum sunt albe si se aude ca n-au fost inca urcate.

Punem la punct cate un rucsac ca pentru o camila si pornim.
Exista cate o zi insorita printre mai multe cu ceata si precipitatii. Se face ca urcam undeva pe la 3700 si incepem sa pregatim locul pentru corturi.
In viziunea mea alpinism hotelier si cabanistic nu exista, dar na, n-ai decat sa ma contrazici, poate is io prea conservator.
Insa noi nu dorim doar varfurile, ci intreg pachetul care sa cuprinda atat invatatura, cat si  respiratia muntelui, vrem autogospodarire, independenta si peisaj de cum deschidem ochii.
Nu vreau sa-mi fie cald cand ies din sac, nu vreau sa am papuci de casa si nici toaleta cu dusuri. Nu vreau locuri prestabilite si mai rau - impuse,  unde sa dorm, ci vreau sa urc in stil alpin, sa trec un munte si inca unul si cand e vremea sa pun cortul sa innoptez , iar a2a zi sa merg mai departe.
Vreau viscolul sa loveasca in folia cortului si sa ma trezesc noaptea sa trebuiasca sa-l sprijin cu mainile ca sa nu-l rupa.
Vreau in zilele insorite sa fie asa cald inauntru incat sa nu pot sta nici in tricou imediat dupa orele diminetii.
Si mai vreau sa ma bucur cand il vad de la distanta (pe vreme buna) si abia astept sa-mi hodinesc cioantele ostenite dupa lung drum, iar in zilele cu vijelie sa ma bucur cand il aflu prin negura groasa.
Da , e cortul meu, am dat banii pe el si am in plan sa-l folosesc pana se descompune. Are deja aproape 10 ani si e in stare buna.

Dupa pledoaria de mai sus, despre cum anume iasa alpinistul la munte, vreau sa subliniez un pic si DE CE.
Poate ca unul din motive este sa vada cerul asa cum apare in poza asta. Cel putin asta e unul din motivele mele.
Altul e sa aflii ca poti urca acolo unde nu erai sigur ca vei incerca vreodata.Nu-ti stiu io motivatiile.
 Desigur ca exista motive ce au la baza si "impinsul de la spate" ce tin de protejarea unei imagini deja create, ambitii nu neaparat personale cat mai de graba sablonate (vezi cazul marilor alpinisti care inca n-au urcat asa zisele varfuri obligatorii ce trebuie sa existe in palmaresul lor )  si altele, dar nu e cazul nostru, ...
Acum nu-mi voi permite sa vorbesc despre noi ca grup cand voi expune cateva aspecte ce tin de caracterizare si s-ar putea ceilalti sa afirme ca altfel stau lucrurile. Tot ce zic amu e ca io n-am ambitii sablon si ca nici in postarea asta nu voi cauta sa promovez vreo persoana ci mai cu seama o activitate si un mod de raportare.
Urci muntele, dar sa o faci pregatit pentru ce ti-ai propus. Nu te intinde mai mult decat iti este patura si nu face greseala de a crede ca a avea bani sa ajungi undeva iti va fi suficient sa te si deplasezi in siguranta.

Platoul inalt cu varfuri si mai inalte pare atat de abordabil pe vreme buna, dar este atat de vitreg cand se porneste vantul.
Nota: lasa visul muntilor mari daca inca n-ai fost in ture de iarna in muntii nostrii ai mici. Invata sa folosesti echipamentul, exact cum inveti sa conduci masina inainte sa iti iei permisul. Nu e o pierdere de timp ci e o salvare de vieti. Nu spune ca stii prea bine astea, ca te-am vazut in masiv, nu doar ca nu le stii, dar iti lipseste si responsabilitatea necesara sa deslusesti pericolul in care te aflii. Iar pentru care crede ca stie, sa faca bine sa le spuna si prietenilor care nu stiu si sa-i indrume catre cursuri de initiere, pentru ca nu merita sa-ti pierzi viata sau sanatatea pentru pasiuni in faza incipienta.

 Intre timp norii se risipesc si soarele loveste zapada, dar nu cat sa incalzeasca ci doar cat sa-ti rupa ochiul daca stai fara ochelari.  E vremea sa urcam.

 Si urci si cobori si urci si cobori intr-o sinusosida ascendenta pana ce treci si de ultimul varf pe care il aveai in plan pentru ziua respectiva dupa care sinusoida devine descendenta.
Din şa vedem foarte bine "coarnele" elvetiene (ca la ei toate is coarne, ... vezi denumirile varfurilor).
Ne confirmam ca este un an zapados si dupa o cugetare de moment mergem mai departe.

Al nostru vizat e el. Atata zapada are vara asta 

si atata avea anul trecut pe vremea asta ...

 Pana atunci insa, azi e o zi reusita in care desi am avut doar portite de senin, in care dimineata mi-au inghetat toate 10 degete de la maini, s-a urcat mai mult decat se astepta.

Dapa amiaza, val dupa val ceata acopera total sau partial rutele si varfurile. Uneori vedem langa noi hauri de kilometrii si cornise lungi si inghetate , uneori le vedem doar cand suntem pe ele ...

Inapoi in tabara, dimineata vine cu sapatul si destupatul corturilor, ca ne ingroapa casa daca stam si ne uitam.
Sunt nopti in care ies si de trei ori sa eliberez cortul de sub povara stratului proaspat depus. Nu doar ca iti micsoreaza spatiul din el si iti blocheaza intrarea (sau ca il darama pe tine daca nu e solid) dar baiul al mare e ca ramai fara aer si te trezesti panicat.
In cazul de fata e lux. Cantitatea cazuta nu e mare, iar acum ca s-a crapat de ziua ninsoarea s-a domolit si avem sa ne facem de lucru cu capacele de la oala si pioletii.

Interesant lucru este ca lumea care a venit ( si mai ales care a platit ghid), urca pe orice vreme macar atat cat se poate, fie ca vede ceva fie ca nu.
O surpriza ne-a adus intalnirea cu alpinistul aradean, puternicul a carui specialitate sunt feţele nordice.

 Bun, ca nu stam nici noi in loc. La un moment dat nu astepti vremea ideala sa faci ceva si pornesti cu speranta, ... speranta este cea care intervine atunci cand nu stii ce va urma si care te ajuta sa pasesti in viitor chiar si asa inconstient sau partial constient.
Vantul rece si puternic arunca bucatele de gheata in obrazul care se dovedeste a fi mai subtire decat se zice.

 Au fost si varfuri de plimbare dar au fost si varfuri de catarare.

O prima intalnire neasteptata si o placuta surpriza s-a petrecut cand am dat nas in nas cu "controversatul personaj" (pentru unii) dar prieten pentru noi si alpinist ca toti alpinistii, poate doar o leaca mai pasionat decat cei mai multi.
Impreuna am impartit ceea ce am numit "tabara internationala" care la inceput a fost formata doar din cele doua corturi si carora li s-au alaturat inca cateva in urmatoarele zile. Tot impreuna am urcat si am avut destula vreme sa si povestim.

 Se crapa de ziua si pare sa fie portita pe care o asteptam. Cand vremea e cum o stim si cand timpul trece si resursele se imputineaza, nu stai sa alegi intre zile pe cea mai buna, ca risti sa treaca pe langa tine si sa ramai in tabara. Asa ca io prefer sa facem incercari.

 Trei plecam pe drumul asta pana la o vreme.
Insa echipa de varf e compusa doar din doi. Nu exista urme. Inca nu s-a urcat pe partea asta. Varful pana azi a fost doar de poza, dar nadajduim sa facem "poteca" pana sus.

 E genul clasic cu dificultate redusa, pe alocuri catarare mixta si multe traversari expuse.

Portiuni verticale nu ai, insa ai cateva foarte inclinate, dar cum ziceam, fara pretentii tehnice ridicate.Stiu ca aici e de discutat in privinta evaluarii, dar io nu vorbesc amatoriceste ci privit cu ochii de alpinist. Va fi usor pentru tine care te ocupi cu asta si va foarte greu sau imposibil pentru tine care n-ai luat contact cu alpinismul hivernal si catararile de iarna.

 Asigurarea o facem pe dupa ţancuri si ne deplasam continuu (mergem concomitent, nu cum se obisnuieste in pasaje, cap-secund - filati).

 Vederea in lateral expune haurile prin fereastra din nor . In jur de 2 mii si mai bine de metrii, ar fi un zbor memorabil .

 Seracuri imense pe coama inzapezita, iar faţa lui abrupta si lunga aproape ca-mi face pofta mai ales dupa ce i-am vazut pe rusii aia din filmare cum o urcau. Acum voi admira doar peisajul cu crestele si norii ce se ridica si care urmeaza sa ne invaluie.

 Nu mai e mult, inca ceva stancarie si cateva traversari. 

 Comunicarea in mare se face prin "io trag, tu simti si mergi" . Nu sunt multe de discutat in mers. Este o placere urcarea, dar exista mereu si un factor de contratimp. Vremea nu e calduta , iar cand se porneste vantul si se pune ceata vine si inghetul al mare. Si a trecut doar un pic de cand ne-au inghetat degetele.

 Si suntem sus.

 Clasicul gand si mareata bucurie ca am atins obiectivul propus in vremuri incerte.
Nu e mare lucru privit global, dar e ceva pentru cei care urca. Nu as putea sa spun motivele pentru care sa urci un munte pana sus. As vorbi "gratuit" daca as descrie senzatii si ambitii, ca ele sunt ca praful, se spulbera cand da o pala de vant si se muta de colo-colo cand acesta isi schimba directia.
As putea spune citand, ca sus acolo nu e nimic de gasit si nimic de cautat si ca mai de graba scotocesti in sufletul tau dupa ceva.
Dar prefer o exprimare personala potrivit careia alpinistul urca din acelasi motiv pentru care pictorul picteaza, alergatorul alearga, flamandul mananca si multumitorul multumit nu ezita sa multumeasca.
Nu trebuie sa fie neaparat ceva iesit din comun, ceva cu totul inedit si senzational, "ce-ai ba ?! " (e vorba alpinistului ce ne-a fost partener de tura in cateva zile) ci pur si simplu poate fi frumos si hranitor si fara sa-ti puste toate organele de simt.

 Inveti despte tine, inveti despre altii, inveti despre mediu, inveti despre Creator, inveti sa fii echilibrat si sa iei decizii mai bune, ... ori mai exista si varianta in care te sclintesti la minte si "o iei pe aratura". Nu e exclusa niciuna din variante. Dar io totusi sper sa-ti prinda bine.

Timpul alocat a fost utilizat corespunzator si acum s-a dus. Coboram din nou la verdeata.
Oceanul cel alb ramane in urna si din nou se deschide o imagine verde presarata cu nuante albastrii ajutate de oglinirea cerului in lacurile cu apa ghetarilor.

 O zi plina de pregatire, relaxare, refacere si spalarea hainelor ne alocam. Soarele si vanticelul evapora apa din fibrele vesmintelor si e o placere sa umblu descult toata ziua prin iarba dupa o saptamana de bocanci.
In consecinta, am gasit cu cale sa pun si un filmulet care sa expuna mai pe viu ceea ce n-am reusit sa exprim in litere sau care sa vina in completare cu cele mentionate.

Pana la umatoarea, sa fii sanataos si sa auzim de bine.