cugetari

"Esti ceea ce mananci " sau "Esti ceea ce gandesti" ?

"Esti ceea ce asimilezi" sau "Esti ceea ce redai" ?

"Ma indoiesc deci gandesc.Gandesc deci exist" ?

Nu dureaza mult pana ce afirmatiile astea se dovedesc a reflecta o gandire reductionista, incapabila nu doar sa cuprinda complexitatea (ca pentru aia nu este nici o gandire omeneasca) ci baiul este ca dupa ce reduce uita (sau prefera sa uite) ca sistemul real este complex .
N-as zice ca la cei ce au afirmat sta neputinta priceperii, cat la cei ce imbratiseaza doar asa cate o vorba/proverb/maxima si uita de context, uita sa citeasca intreaga scriere si nu doresc sa inteleaga ce a vrut autorul sa transmita. Nu domle, auzi o vorba care-ti suna bine si o lipesti cand si unde iti vine.
Totusi si in randul autorilor intalnim deseori adancirea in unele detalii (pana se ajunge in pragul inecului) cu consecinta ignorarii altora.
Practic asta e defectul major cu abordarile simpliste. L-am mai mentionat si o voi mai face inca o data. Nu-i ca le simplifici si le despici ca sa le intelegi, baiul e ca uiti sa le mai asezi in forma initiala si uiti sa pui la loc toate piesele (inclusiv pe cele pe care n-ai reusit sa le deslusesti) si atunci evident rezultatul final este ca in loc de structura initiala ai una noua si inca una defecta (pervertita).
Daca incerci sa descrii natura dupa ceea ce ai in fata cand arunci o privire, te trezesti vorbind despre simplu un tablou in loc de o realitate. Imaginea ce apare este una in plan care nu difera prea mult de o poza si parca uitam ca pentru o redare cat mai fidela trebuie sa facem uz de toate simturile din dotare nu doar de vaz si toate ce le avem nu sunt capabile sa descrie cu acuratete ce se afla in fata noastra.

Nu esti ceea ce mananci, ci din ceea ce mananci o parte este procesata si contribuie la hranirea ta, iar o alta parte va fi eliminata ca reziduu.

Nu esti ceea ce gandesti. Esti om, indiferent ce gandesti. Ceea ce gandesti are de-a face cu caracterul, dar nu cu ceea ce esti ca fiinta/existenta.

In oarecare sens esti cate ceva din ce asimilezi, dar la un alt nivel esti doar ceea ce redai.
" Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“
Tot asa informatia buna sau rea ce intra si e asimilata nu este in mod obligatoriu redata similar, pentru ca omul nu e doar un simplu robot.
Iar acum gandesc cantitativ. Spun ca nu sunt ceea ce asimilez, pentru ca este o afirmatie incompleta. Esti ceea ce asimilezi cand ? , ca mereu asimilezi noi si noi cunostinte , care din ele esti ? totalitatea lor ? si cand ele intra in contradictie care din ele esti ? suma contradictiilor ?
O afirmatie corecta ar putea sa fie "Asimilezi ceea ce asimilezi pentru ca deja ai o structura prestabilita". La asta poti aduce imbunatatiri sau stricaciuni prin ceea ce asimilezi, insa fiinta omeneasca sunt deja indiferent ca ma manifest ca un tolomac,ca un om abil, ca un nebun sau ca un intelept. Nu as vrea sa confundam caracterul cu forma, desi dupa o vreme se prea poate sa ni se para ca se intrepatrund.

Nu de aia exist pentru ca pot cugeta. Din contra, doar existand am posibilitatea sa cuget, iar daca n-as cugeta tot as exista, singura diferenta fiind in faptul ca nu m-ar preocupa gandul propriei existente.

Ma indoiesc deci gandesc ? pai indoiala nu este singura dovada a faptului ca exista gandire .
Indoiala desi poate sa porneasca mecanismul gandirii, poate la fel de bine sa-l si inchida (blocaj).
Indoiala reprezinta doar lipsa de informatii, din care rezulta incertitudinea si nesiguranta.
Indoaiala apare atunci cand nu stii, deci nu ai incredere. Pentru ca cine stie sau macar este convins , nu va avea indoiala in ceva/cineva ci va avea incredere.
Astea sunt doar mici cugetari pentru ziua de 29 si daca n-am oferit noi perspective sper macar ca te-am zgandarit cat sa te trezesti din atipire, daca nu din alt motiv macar sa ma contrazici sau sa gandesti cat sunt de incult, nu conteaza.
Mai rau este sa treci nepasator pe langa curcubeu decat sa afirmi ca nu esti multumit de ordinea in care sunt aranjate culorile.