Amnarul de padure

Tija e bine sa fie mai groasa si mai lunga sa te tina mult.
La asta i-am facut maner din capatul unui corn de cerb si un snur din piele impletita. Simplu si eficient, cu el aprinzi focul oriunde si oricand. Zic ca te tine mult, ca eu il am pe al meu de ceva vreme si la cum il vad, zic ca ma mai tine vreo 3 ani. Si asta tinand cont ca ies cat de des am ocazia si aprind focul numa cu el.Asta n-are teaca din piele, cum au majoritatea pe care le fac, e simplu, are snurul cu care-l asiguri. Il ti la centura, in buzunar, trusa sau rucsac. Evident ca daca vrei si teaca iti fac.

A pai unu vrea cu maner de corn, altu poate lemn. Important e sa-ti placa. In rest oricare e zdravan si te tine pana se consuma tija. Am constatat ca manerul lung si subtire e mai comod la folosit decat cele scurte si groase de tip "cheie". Dar na, aici e si treaba de gusturi, ca de multe ori fain e ce-ti place, nu ce se spune.

In forma finala

Asta de care-ti ziceam mai de mult, l-am regandit si refacut. De data asta am ales manerul de gorun.

Nu intru prea mult in detalii, ca are aceleasi dimensiuni. De lemnul de gorun n-am ce sa mai zic, decat ca-i lemn cu densitate foarte mare, e inchis la culoare si i se vad foarte fain fibrele.

In teaca intra la fix. De regula fac teaca dupa maner, amu am facut invers. Eu zic ca amu ii un cutit mai bun decat o fost.

D'ale padurii

Recunosc ca sunt cu adevarat pasionat de ea. Oriunde merg si aproape orice fac, imi amintec cat de fain e la padure.

Indiferent de sezon, de anotimp si vreme, ziua si noaptea, padurea ma fascineaza. Diversitatea arborilor si a faunei ma atrage pur si simplu.

S-a anuntat vreme ploiasa asa ca am si pornit. E un aer foarte fain, racoros, umed, ... foarte umed.

Arborii sunt atat de mari paici incat degeaba ma uit in sus ca nu vad mai sus de jumatea lor.

Avantajul cand sunt singur e evident. Pot merge pe unde vreau fara sa trebuiasca sa dau socoteala nimanui ce si cum, unde si cat.

Sunt deseori intrebat : " paici e drumul ? ", ... auzi tu, drumul, cand vede bine ca de ore umblam fara poteci si directie : )) .

No, si cand sunt singur intru si mai adanc. Merg pana intra-colo incat uneori ma mir si io pe unde sunt si unde ajung.

A pai ii aspra padurea fara poteci. Sa nu-ti inchipui ca inaintezi ca-n parc.

Pe jos sunt numai pietre si lapiezuri, crengi si buturugi camuflate de ierburi si spini. Cand te agata, cand te impiedica. Numa sa nu calci stramb paici ori sa te infigi in ceva, ca nici semnal la telefon nu ai. Si sa nu te astepti sa treaca cineva. Asa ca e bine sa fi prudent.

Nu urc mult asa lejer, ca arborii scad in marime si cresc la numar. Spatiul dintre ei scade pana cand nu am loc cu rucsacul sa ma strecor. Nu te astepta sa fi facut vreo poza pe zona aia.

In rest, urzica si zmeur pana la piept, iar sub ele crengi , gauri, mal si pietre ascutite. Inaintare greoaie. Evident e si in deal.

Ud fleasca, umblu prin ceata.

Mi se pare mie ca urzica "musca" mai tare cand e uda , tu ce zici ?

Pe masura ce dealul scade inclinatia si ceata devine tot mai deasa imi dau seama ca ma apropiu de varf. Inainte insa trec printr-o portiune cu mesteceni dinastia tinerei. Pe jos feriga si zmer, pana la piept.

Sus nu zic ca o fost "lapte", dar cel putin ca un fum dens tot o fost. Vizibilitatea era la vreo 10 m. Asa ca am intrat iar in padure.

Aici e taramul lupului. Si interesant e ca simteam de multa vreme treaba asta. Cu ani in urma cand nu stiam de haita asta de aici, totusi de fiecare data simteam o prezenta deosebita de oricare alta din alte paduri.

Incet incet, pe fond de ceata se lasa si seara.

Acum vad clar urmele proaspete si fecalele de lup. Nu le-am mai pus poza (la fecale, nu am vrut, iar urmele au iesit in ceata).

De fiecare data cand trec pe zone dinastea unde e lup si urs, ma trec doua ganduri ce se bat cap in cap.

Parca as vrea mult sa-i vad, desi parca n-as vrea sa-i vad (ca-s la plural) acu seara si singur, ca am impresia ca nu vor sta la poza.

De unde sti care-i locul potrivit pentru campare ?

Pai am observat de-a lungu vremii ca daca esti prea pretentios , o sa te plimbi toata noaptea si n-ai sa-l gasesti (Vlad stie :) , ca intr-o seara am umblat pana dupa 2 ,pana ce am gasit un loc) .

Asa ca am invatat sa nu mai fiu atat de pretentios.

Cu toate astea acu chiar am dat de o zona cum imi place. Apa nu-i, ca o suge calcarul pe toata. Am umplut totusi bidoanele cand am avut ocazia.

La tabara focul e lumina si caldura pentru trup si suflet (moral).

Totdeauna in excursii dinastea imi vin ganduri, mi se reveleaza cate ceva. No fi mare lucru pentru altu, poate ca voi le stiti de mult. Lucruri simple ce credem toti ca le stim. Sau cele care par atat de simple incat evitam sa ne si gandim la ele.

Si ma gandesc daca lingura de lemn, intrebata de cineva, ar zice ca s-a cioplit singura sau ca ar fi aparut de la sine printr-o intamplare anume, eu ce-as zice ? Mai ales stiind cate ore stau s-o cioplesc , sa aleg materialul, sa o finisez. Si ma caut sa o fac diferita de celelalte.

Si ce bucurie la sfarsit sa o termin, sa o dau cu ulei si sa vad ca nu are nici o fisura.

Daca lingura de lemn care e atat de simpla ca structura si forma e facuta de mana, cu atat mai mult lucrurile complexe, cu atat mai mult tu, esti facut de o mana priceputa.

Fiecare e unicat, pentru ca Marele Mester are grija sa puna in codul genetic al fiecaruia ceva ce altu n-are.

Noaptea pasarile tac deodata. Nu stiu exact la ce ora, dar stiu ca toate ciripesc si dupa ce s-a lasat intunericul, dar deodata nu le mai auzi. Atunci incep alea de noapte.

Inainte sa adorm, aud la mare departare puscaturi. Braconierii, is pe undeva pe sus, destul de departe.Ma gendeam totusi, ca daca nu zboara si incoa ceva plumbi rataciti, is bucuros.

Si adorm.
Da ce vorbesti, catre dimineata, inainte cu vreo ora sa se crape de ziua, aud pasi. Io nu dorm adanc.

Asa ca sa sti ca nu te poti fusisa fara sa te aud. Se apropie, vede locul ocupat si o ia la fuga.

Inainte sa pun tabara, am uitat sa-ti zic, am ales locul asta ca era intre 2 mari doline. Si era plin de urme de cerb si mistret, caprioare. Cerbii obisnuiau sa umble noaptea paici.

In fine, inchid ochii la loc si nu apuc sa "calatoresc" ca incepe al narod sa zbiere. Amu pe aparatu foto sa nu-ti inchipui ca am prins sunetul prea bine. In realitate striga mai tare.

Na bun, si-o facut mendrele, l-am ascultata si dupaia am inchis ochii. Se facea ca eram pe marginea unui lac. Ce cautam acolo habar n-am. Hei, dar stai ca nu ma pun amu sa-ti povestesc ce-am visat.

Aici am carpen, fag,frasin, artar si ulm. Cativa stropi incearca sa cada, se screme sa ploua. Apoi parca simuleaza a raze filtrate. Ii clar, e vreme instabila. Stai pe langa tenda.

Dimineata aprind focu imediat, fara nevoie de scanteie.

Scormonesc carbunii ramasi, dau de jar si suflu. Apropiu capetii nearsi, ramasi din focul de seara si ii gata.

Uneltele de baza is pregatite. Sa incepem distractia.

Important e sa nu stai direct pe jos. Vad unii ca stau direct pe piatra sau pamant. E rece, nu stiu, mie nu-mi place.

Un scaun, bancuta, faci imediat fara mare arta. Cateva lemne una peste alta si gata.

Eu la foc stau descult, ca papuci is uzi si sosetele iara.

Mic dejunez si potrivit traditiei, ma apuc de cioplit. Amu lucru la o cana din lemn de nuc.

Cand ii vremea sa pornesc, pornesc numaidecat.

Imi place ca la fiecare tura descopar cate-o cale pe care nu o stiam. Is mari padurile astea (inca) si cred ca daca ani de zile de acum incolo as umbla si tot nu as cunoaste cu amanuntul toata zona.

Ma opresc la tufele de soc. Foarte fain miros raspandesc. Am prins floarea la limita chiar cu putin inainte sa se scuture.

De proprietatile socului parca ti-am mai zis, dar iti mai zic o data, doar doar se fixeaza mai bine.

Socul creste la marginea padurilor. Florile de soc au proprietati antinevral­gice.

Ceaiul de flori de soc se ia contra tusei in afectiu­nile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in con-stipatie. Se recomanda in reumatism, boli ale aparatului urinar.
Ceaiul de flori de soc mareste cantitatea de lapte ia femeile care alapteaza, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat in constipatiile de natura nervoasa.

Extern, sub forma de bai sau cataplasme (pasta medicinala, cu actiune emolienta si revulsiva, care se aplica), este indicat in abcese, arsuri, avand proprietatea de a calma durerile, avand efect decongestiv. Antiseptic (care previne sau înlatura infectiile microbiene).

Hai ca detaliez un pic si aici :

Intern - infuzie: 3 lingurite de flori la 300 ml apa clocotita; se beau 4 ceaiuri caldute pe zi. ^!
Laxativ - infuzie: 2-3 lingurite la 250 ml apa clocotita; se ia seara inainte de culcare.
Extern - infuzie: cantitatea de flori se dubleaza.

Fructele de soc (apar mai tarziu, amu ii vremea florii, dar nu strica sa sti) se folosesc la prepararea marmeladelor si siropului. Siropul se poate prepara din 1000 g suc de fructe ia 800 g zahar. Pentru aroma se poate adauga in timpul fier­berii 50 g flori uscate apoi se filtreaza.

La gem e asa : 1 kg de fructe de soc coapte (curatate si spalate), o ceasca de apa, 500 g zahar, 1 varf de cutit vanilie macinata, coaja rasa a unei lamai.

La sucul de soc desi poate sti iti mai zic totusi ingredientele : 10 flori mari soc, 500-600 gr zahar, 1-2 lamai mari, astea vin la 5 l de apa.Bagi la borcan, Acoperi cu tifon si pui afara.

Apropo, cu temperaturile astea tomnatice (vreo 8-9 grade) , vreau sa zic ca no fost nici apripa de tantar.

Aa, ca mi-am amintit. Mircea, vezi ca ai zis ca te bagi la o tura, amu nu te sustrage ca avem de lucru.

Dorintele sunt cele care te motiveaza dar si cele care aduc nefericire

(Depinde doar de tine cum te raportezi la ele)


Cugeta un pic la asta :

"Inima este ca un copil: tot ce vede doreşte."

cel mai bine te relaxezi la o plimbare

E bine sa ai si cate-o zi in care sa te relaxezi.

Ma auzi vorbind de relaxare atat de des incat poate crezi ca asta mi-e ocupatia de baza. Ei bine nu este, dar n-ar fi rau.
Se munceste mult, pe langa astea mai sunt si altele, insa prefer sa pun accentul pe clipele libere in care sa (nu spun de data asta "deconectezi ") iesi , nu sa-ti golesti mintea, ci sa o umplii cu puritate (pur = neviciat,nealterat,veritabil, etc).

Vorba lu Iorga - " Natura nu este curata, e pura".
Asa ca ies cat de des am ocazia.

Ratuste pufoase si albe se plimba de colo-colo. Soarele o prins putere, asa ca dau tricoul jos, sa ma expun un pic. Sa se mai formeze si el, D-ul, cum altfel sa fixezi calciul ?!

Apropo de soare, nu mai cauta sa te feresti atata. E limpede ca nu-i sanatos sa stai ca soparla ore intregi la soare, dar nici sa nu treci in extrema aia in care nu te mai arati de loc.
Cand lucrii afara sau umblii, alergi, joci vreun joc cu mingea, etc, mai stai si fara tricou. Pentru ca vitamina D sa se formeze este nevoie de expunere . D-ul este esential in asimilarea calciului, asa ca de aici nu mai detaliez.

In plus intreg organismul raspunde pozitiv la caldura placuta. Nu uita insa ca trebuie s-o faci progresiv. Si nu pleca fara apa la tine.

Cand te bucuri de racoarea padurii e semn ca s-a incalzit suficient afara.

Ti-am mai zis cred ca paici e ca-n jungla, ploua cam in fiecare zi de-o vreme incoace.

Si daca ploua si baga si soare, cresc mari ierburile si verdeata de tot felul. Asa ca la plimbare iau si maceta cu mine. O poteca neintretinuta tinde sa dispara. Si nu-i mare lucru cand umblu sa retez si cate-o crenguta ce-ti impiedica pasul. Apoi or mai crescut ferigi si urzici, dar cele mai agatatoare raman tufele de mure.

Dar nu uita ca relaxarea vine dupa munca,efort, ... ceva, nu dupa stat, te mai si relaxezi, tot stand.
Insa dupa munca merge si o tolaneala in hamac, sa te legeni un pic , sa privesti coroana arborilor .

De cativa ani merg cel putin o dataa ori pe saptamana prin padurea asta si niciodata nu m-am gandit ca n-as avea ce face. De fiecare data apare ceva nou.

A pai sa vad cand si cum fac, ca ar mai destule treburi incepute ce trebuie duse la bun sfarsit.

Acusi merem la cirese, apoi sa vedem cu astealalte, de-s pentru ceai, ca s-a umplut poiana.

Incep sa cred ca te simti bine asa

Altfel n-ai mai face din locul in care respiri groapa de gunoi.
Iti place tie sa-ti vezi copii jucandu-se langa mizerii in putrefactie, cioburi, caini vagabonzi, pungi ???
Poate spui ca n-ai nici o treaba cu asta.
Dar cu riscul sa te simti responsabil te intreb.
Daca spui ca n-ai ce face, ia zi tu, cand ai vazut asa ceva langa sau in orasul tau ai depus vreodata o sesizare ?
Sti pasii pe care trebuie sa-i urmam sa nu ne ingropam in gunoi ?
Nu sti? Nu-i bai, nici eu. Nu ne-au invatat la scoala.
Nici la locul de munca, e clar o mare problema in ce priveste educatia.
Si poate pe unii nici parintii.
Insa e o treaba de bun simt. Se dezvolta incet incet.
In prima faza nu arunca unde n-ai cos sau daca e cosul plin, nu arunca pe jos doar pe motivul ca
- " asta e, n-am unde, trebuiau sa-si faca datoria sa-l goleasca". Fa un mic efort si mergi la urmatorul.
Nu incuraja si nu ignora cand altu in vazul tau arunca pe jos. Fi cetatean responsabil si atrage-i atentia politicos. Si daca te ignora, i-a atitudine.
Nu ma refer sa-i tragi una, ci sa dai exemplu pozitiv. Poti luat tu ambalajul de jos i sa-l duci la cos. Doar , doar s-o simti neconfortabil.
Apoi daca locuiesti intr-o zona in care n-ai loc amenajat sau nu vine masina sa-l i-a, nu te da batut. Nu exista nici un motiv real sa arunci in spatele casei tale sau la marginea drumului.
Daca (mai bine zis cand) vezi mormane dinastea, nu fi atat de comod incat sa nu depui o sesizare.
Daca locuiesti in zone dinastea, fa cerere la primarie, zbate-te, nu te lasa. Daca nu ai drum pentru masina, ca sa ajunga la tine sa-l ridice, il aduni si faci singur drumul pana unde trebuie.
E in joc nu doar peisajul, ci mai mult sanatatea ta si a familiei tale.

una mare

Ti-am zis doar ca uneori obisnuiesc pe langa cele medii sa fac si linguri mici si mari. Si cum mica o fost, urma una mare.Lingura din lemn de jugastru, usoara si solida, buna pentru cine doreste sa si gateasca (sa mestece) si-n oala mai adanca si mai mare,dar sa poata si manca cu ea.
Nu-i cat lingurile de lemn clasice cu care lucrii la bucatarie, dar nici cat cele pe care ti le aratam mai devreme.Concavitatea e o idee mai mare ca la cele medii. Are forma potrivita sa si mananci cu ea. Mentine curba caracteristica lingurilor de mancat (nu e dreapta ca cele de mestecat).
E zdravana, desi nu e nici prea lata , nici prea groasa. Cu ea poti mesteca si-n cele mai groase mancaruri si totodata sa manaci fain si din farfurie.
Si ti-am pus langa ea inca una mare si una medie ca sa distingi proportiile.
In rest, lingurile de lemn e bine sa fie cat mai diverse ca omu sa-si gaseasca lingura care-i place.

Ganduri de la cei ce acum nu mai sunt aici

"Orice deznadejde (a ta, a mea) este un ultimatum lui Dumnezeu "

No ma, hai sa vedem ce se mai ciopleste

Si am zis ca pe asa o vreme faina ar fi bine sa iesim la cioplit. Zis si facut. Am urcat dealu si ne-am bagat in dreapta , la mestecenii aia cazuti. Taiam si despicam cu toporu si ne luam lemn de lingura.
Aici sus, lemn elastic pentru cadru de fierastrau nu se gaseste (alun, corn). Asa ca traversam si coboram pe stanga pana la jos la parau.
O gura de apa si un biscuite, o taiatura si doua despicaturi si fierastraul e gata. Acum putem taia si mare si repede si drept.
Stiu io un nuc cazut din 2009. Dar fi atent, ca nu-i sta trunchiul pe pamant sa putrezeasca ci se sprijina in ramuri. Apropo de guster. Apropo ce ? Nimic. Uite-l, era si el pacolo atata tot. Se plimba prin soare ca soparla ! Vali isi taie pentru o canuta. Hop, iaca si fisura. Nu-i bun capatu ala, taie mai din mijloc.
In vreme ce scobeste cu dalta , ce mai sare si-n baza degetului ce tine lemnul, imi aduc aminte ca si eu am patit asa in valea Cernei.

Asteptam sa vina microbuzu cu oamenii (ca aveam de lucru acolo) vreme in care scobeam si cana. Pac, in graba si-n forta se infige si-n palma. Sangele incepe sa ploua si nu-mi venea sa ma opresc, ca stiam ca n-am multa vreme. Eii, nasoala treaba ca daca nu ma opresc umplu toata cana de roseata.

In fine dupa ce sug si scuip, fac ce fac si reusesc sa pun si ceva leucoplast, continui multumit. Insa am invatat ceva. De atunci anii au trecut si am prins miscarea cu daltile.

Cutite , dalti, topoare si fierastraie, toate fac treaba mai bine si mai sigur dupa ce inveti sa le folosesti. Asa ca idee este foarte important sa adaptezi viteza si forta aplicata la scule, pozitie si esenta. Nu lucra niciodata in forta si nici prea repede.

Mai bine iei cate putin o data si ramai odihnit si netaiat, in plus nu risti nici sa compromiti materialul (cand si daca iti scapa).

Revin la nuc. A pai daca tot am revenit, il despic, il indrept, desenez cercul cu creionul si compasul si incep treaba.

Dupa tesla, iau mai fin cu cutitu ala cu lama stramba.
Daca i-am scobit causul, m-am apucat sa indepartez surplusul cu toporu. Nu dureaza mult si indepartez grosul.

O mica ureche ii las, prin care o sa treaca snuru din piele cu care o agat cand nu mananc din el. Am zis mica, asa ca ce vezi acuma urmeaza sa treaca prin cutit.

O inceput sa adune vatu norii si bubuieli prevesteau ploaia ce avea sa vina. Primii stropi ne anunta ca-i timpu sa ne retragem undeva la loc ferit.Parca am fi in jungla, ploua zilnic 1-2 ore.

Aici, daca tot stam si asteptam sa treaca potopu, scot cutitu si-i dau bataie.

Au ca fain miroase floarea de salcam.

Imi amintesc de clatitele cu floare de salcam, da nu stiu daca apuc sa fac anu asta, ca deja se cam scutura.

Intr-un tarziu ploaia trece, ... lemnele raman. In rest am mai luat si lemn de-o cana, ca mi-ai zis sa-ti fac una mai marisoara. Amu om vedea cand si cum .

De nuc, ca de mult n-am mai facut

Ziceam ca nucul si ciresul sunt preferatele mele. Desi lucrez mai des cu cires, totusi nucul este lemnul de suflet. Fara multa introducere - iaca ii gata si lingura de nuc. Ii de marime medie, lingura comoda, robusta, dar eficienta la mancat si mestecat (in oala mica, ca nu-i dinaia de gatit cu coada lunga).

Ti-am asezat-o langa cealalta de mestecan ca sa vezi proportiile, dar si contrastele.

No ma, ca sa vezi lingura si din lateral. Nu-i nici prea curba dar nici dreapta nu-i, e exact cum tre sa fie.

Si cand scriu, de regula stau cu ea in mana, ca sa o pot descrie mai bine. Din ce vad in poze, pot sa-ti zic ca in realitate lingura are culoare mai faina, mai vie !
In rest, lemnul e uscat bine, asa ca lingura e pe cat de tare pe atat de usoara.
Snurul la coada si husa din piele completeaza lingura ta de mancat. Cum ziceam si mai de mult

- omu tre sa aiba lingura lui de lemn, ca totul sa mearga bine si sa fie fericit cand iasa la padure.

inca una mai mica

Cand am fost la padure am luat si lemn de carpen, pentru o lingura mai mica. Sti cum e carpenul, simplu si tare. De aia imi place lemnul asta, ca pot scoate linguri care n-ar iesi din alte esente.
Ii buna pentru un copil, o fata sau pentru oricine doreste o astfel de lingura. Dar merge fain sa scoti din borcan dulceata, zacusca, miere.
Evident ca poti sa mananci si supe si pireuri, budinca si ce vrei tu, cu precizarea ca in loc sa duci la gura 23 de linguri, vei duce poate 35 ca sa golesti farfuria.
Cand si cand, printre cele de marime medie obisnuiesc sa mai fac si cate una mai mica si vreuna mai mare.