lingura din lemn de frasin

Spuneam mai devreme de toporel, cum despica butucul de frasin. Dar nu-l despica doar asa de exercitiu, ci ca sa scoata ceva de acolo.
Intr-o zi cu 4 anotimpuri ies dupa lemn de lingura.
Aleg frasinul, il stii, ca ti-am scris despre el.
Lemnul asta este excelent, elastic si tare, cat de tare ? Foarte tare, are duritate cam ca si carpenul.
Cu fibra vizibila, clara, e numa bun pentru o lingura, ... sau mai multe.
Asta ce-o vezi isi are originea in carstul banatean, mai exact din Dealul Golului.
Este o lingura de marime medie, cum sunt cele mai multe pe care le fac si are forme rotunjite, prietenoase.
Asta imi place la lemnul tare, ca nu-i nevoie sa le fac groase ca sa fie rezistente.
Indiferent daca sti sau nu cum e frasinul, e foarte greu sa nu-ti placa.
Usoara si comoda, lingura e numa buna de luat la drumetie, dar si de mancat acasa.

E bine finisata, cu peretii nici grosi nici subtiri.

Daca esti intr-o calatorie de afaceri sau deplasari, poti lua cu tine lingura personala. Este cu mult mai aspectuasa decat lingurile din majoritatea restaurantelor. In plus este ceva al tau, ceva care te leaga de natura, de casa,de mestesug, de ce vrei tu. Nu-s doua ca ea, de fapt nu mai e nici macar una ca ea.
Difera de restul atat prin dispunerea fibrelor, nuanta cat si prin dimensiuni si curbe, linii.