Puukko

Puukko este cutitul traditional finlandez. Traditional pentru isi trage radacinile in urma cu mai bine de 1000 de ani.
Practic este printre cele mai vechi cutite care inca se folosesc si-n zi de azi.
Desigur ca imbunatatiri au fost aduse formei de-a lungul timpului, dar si materialelor. Fiecare si-a adus contributia, asa incat astazi el este un instrument precis, cu care poti face poate cel mai bine astfel de munci.

Pastreaza bine linia veche, iar materialele folosite sunt si in zi de azi cele de demult : metal, lemn, corn, piele, ... si nu plasticuri si cauciucuri de tot soiul.
Faptul ca sunt materiale organice in el, te face sa-l simti mai aproape, de tine, de natura.
Acest tip de cutit a fost si este folosit de oamenii care traiesc in conditii aspre si care-l folosesc atat la lucrul cu lemnul, taiat si preparat carnea si piele, cat si la confectionarea diferitelor accesorii, imbracaminte, incaltaminte , etc.
La ei fiecare om avea un astfel de cutit. Il folosea atat in natura cat si acasa. Insa cel mai mult il utilizau pastorii de reni, vanatorii si mestesugarii.
El nu este si nu a fost conceput ca fiind o arma. Este o unealta si inca una dintre cele mai bune de acest fel.
Aceste cutite sunt recunoascute pentru capacitatea extraordinara de taiere. Se ascut cu putin efort dar tin multa vreme.
Datorita eficientei unghiului de ascutire, acesta a fost copiat si de alte popoare, inclusiv de englezi. Ne aducem aminte de cutitele deja binecunoscute de "bushcraft", care au un singur unghi de ascutire.
Puukko imbina in mod armonios eficienta la taiere cu greutatea redusa si aspectul deosebit de simplu, dar atat de frumos.
Cu toate ca sunt usoare comparativ cu majoritatea cutitelor de aceeasi marime , tutusi sunt foarte rezistente. Atat de rezistente incat foarte multi mesteri indraznesc sa ofere garantie pe viata.
E o mare placere sa ti in mana un astfel de cutit, da pai sa mai lucrii cu el.
Asa simplu cum il vezi, el te farmeca parca si te indeamna sa-l scoti in natura.
Uite, pentru asta am pregatit un lemn fain. Am umblat si am gasit o "buba" diasta de mesteacan, plina de crengute (de acolo is punctuletele alea negre) - vezi ca ti-am pus o poza in care ai lemnul langa.
Sunt rare si greu de gasit la noi, dar merita efortul.
Lemnul este foarte tare, iar aspectul, ... inconfundabil.
Inainte sa ajunga maner, trebuie pregatit. Asta presupune pe langa firberea in apa cu sare , si uscarea in timp (care dureaza o garmada).
Insa cel mai important este sa-i dai forma potrivita. Forma care sa permita manevrarea cu usurinta si siguranta a cutitului si sa asigure confort in timpul taierii.
Ii fain sa ai cutit si sa stii ca in el sunt materiale "culese" din padurile tale (padurile din tara ta). Cornul spre exemplu, este tot din cel pe care l-am primit de la prietenul meu de la Simeria. Corn care, spune el, l-a gasit la padure.
Cutitul e zdravan si sta fain in mana.
Teaca este dintr-o piele neagra si i se potriveste mai bine ca o manusa (ca la cutite nu se folosesc manusi, ... ci teci).
Pielea e nici groasa ,nici subtire, e exact cat trebuie. Este simpla si tare, te tine cat cutitul (adica mult). Dar las ca-l vezi si daca nu-i asa cum iti spun, mi-l trimiti inapoi.
Nu-s doi oameni la fel, nici cutite n-ar trebui sa fie.
E un singur cutit pentru un singur om.