o parte din padure in cutitul tau

A venit vremea sa folosesc radacina aia de stejar pe care am luat-o cu ceva timp in urma.

Un cutit cu care sa iesi in natura si sa cioplesti cu placere, trebuie sa aiba un unghi potrivit si un varf ascutit.

Lama este Polar de 95 mm lungime.

Otelul carbon este cel mai indicat si este si preferatul nostru.

Tine mult mai bine taisul si arata exact cum trebuie sa arate cutitele scandinave.

Manerul este compus dintr-o bucata zdravana de radacina de stejar, care era uscata din momentul in care am luat-o si pe care am pregatit-o cu ceva timp in urma.

Lemnul are diferite nuante, i se vad si modelele caracteristice fibrei stejarului.

Ca sa pastrez ideea de lemn tare in maner, am adaugat si o felie din lemn de tisa, pe care am luat-o de le Hateg mai demult.

Pentru cine nu stie Tisa este un conifer cu lemnul de o tarie impresinanta (mai tare decat multe foioase).

Din acest lemn se confectionau (si inca mai sunt mesteri care fac) arcuri excelente. El are mijlocul (duramenul) foarte tare, in vreme ce marginea este elastica (si e deschisa la culoare).

Cornul de cerb binenteles si fasiile de piele care separa segmentele sunt nelipsite.

Pentru cine nu cunoaste, tin sa precizez ca manerele astea sunt mult mai rezistente decat s-ar crede.

Prinse corect (cu epoxi, nu aracet) ele (feliile) fac corp comun, lasand doar culoarea diferita si in nici un caz elasticitate sau fragilitate a manerului. Asa ca ele sunt doar mai placute si in nici un caz mai slabe decat cele dintr-un singur lemn.Daca nu ar fi tari la folosire, eu as fi primul deranjat,pentru ca inainte de toate urmaresc aspectul practic si apoi celelalte (asta pentru oricine are dubii).

Are forma potrivita atat pentru taiat lemn si lucru la tabara,mancarea(peste, legume, carnuri, etc) cat si pentru cioplirea in detaliu folosind diferite prize in care te ajuti cu degetul mare pe lama. Sta bine in mana si e comod si la folosirea indelungata (ca altfel il spargeam si faceam altu).

Desi nu mai are absolut deloc nevoie, totusi le bat tija in capat, asa ca stea omul impacat.

Asa ca idee, ca intreba cineva o data daca tine lama in maner.

Pai raspunsul este ca daca ai reusi sa-l supui la o solicitare atat de mare (si aia sigur ar fi ceva de genul ca faci parghii sau sa te arunci pe el, ... lucruri de om "taran ") in nici un caz nu l-ai rupe din maner.
Sunt cutite usoare, placute la lucru si suficient de rezistente incat sa te tina pana nu mai ai ce ascuti la el (vreo 2 generatii dupa tine, daca lucrezi ocazional cu el si numa 20-30 de ani daca il folosesti frecvent).
Teaca este dintr-o piele de culoare maro inchis si tine foarte bine cutitul.

Atat cutitul cat si teaca lui sunt complet diferite de oricare alt cutit.
Grosimea lamei fiind de 3 mm, face din el un cutit cu care la nevoie sa poti fara probleme sa si despici butucei, sa aprinzi focul msai usor (metoda folosita mai ales iarna cand crengile sunt ude).

Nu te lasa inselat de varful ascutit, cutitele astea nu sunt in nici un caz pentru injunghiat.
Vezi tu forma manerului, acolo nu e nimic intamplator.

Desi ochiul neobisnuit nu distinge multe, totusi poti remarca careva forme disticte.

E important sa fie mai gros la capatul manerului, deoarece la taierea in forta mana tinde sa alunece in jos pe maner (si in nici un caz catre tais).

Degajarea pentru degetul aratator ofera precizie (la taierea de finete), nu incurca absolut deloc(cum ar face garda) si iti "spune" unde se termina manerul (asta te ajuta cand lucrezi pe lumina slaba, lucru nu tocmai indicat, dar deseori practicat).

Forma usoara de arc de cerc a manerului este importanta ca manerul sa fie comod. Si este bine sa nu ai nici macar o muchie care sa te "bata" la mana cand lucrezi.

Acu fi atent, ca orice unealta si cu cutitul intai trebuie sa te obisnuiesti si te inveti sa lucrezi.

Abia apoi vei putea sa-l evaluezi corect.

Pentru ca omul intai afirma si apoi analizeaza si nu-i asta ordinea corecta.

Pentru cine se apuca sa-si faca un cutit, recomand sa nu copieze forme doar pentru ca ii place cum arata.

Nu o sa-ti iasa cum trebuie, pentru ca cel pe care-l copiezi stie exact ce si de ce a facut, ... in vreme ce tu nu si aici te impotmolesti.

Invata intai sa folosesti un cutit si apoi sa fabrici unul, ... sau ia-ti unul gata facut.

Nota : mai bun decat sa ai doua cutite si sa te uiti la ele, e sa ai unul si sa-l folosesti.

Nota 2 : iar daca folosesti cutitul si iesi la padure, vei vedea ca unul singur nu e de ajuns, pentru ca un cutit bun e unul specializat. Asa ca mai bine doua (sau 3 !) cutite decat niciunul.