un strop doar din ce inseamna alergarea la padure

Ca orice pe lumea asta, alergarea are exact atata valoare cata ii dai.
Nu te speria, ca nu ma infig prea tare in subiect. Nu-i specificul blogului (alergarea ca sport,la nivel competitional), insa trebuie sa sti ca alergarea contribuie din plin la o viata sanatoasa. Asa ca aici se incadreaza in blog.
Oricine are doua picioare si e relativ sanatos poate alerga.
Nu oricat si oriunde, insa poate alerga daca doreste.
Alergarea este nu doar baza in mai toate sporturile, ci ste un sport in sine.
Dar alergarea pe care o practic nu e ceva neaparat sportiv.
Intai am sa-ti redau un scurt rezumat despre cum anume s-a petrecut cea mai recenta tura.
Cunosti bine vorba "alpinistul nu are sezon mort". Ei bine nici drumetul (excursionistul) si nici alergatorul.
Alergarea se face toate patru sezoanele si aproape in orice teren (exceptie pretii abrupti, unde se catara, locurile cu zapada pana la genunchi si peste, mlastini, altitudini mari, sub apa, in cosmos, prin lava si poate inca unul sa doua locuri).
Revin.
Ieri am aflat ca-i racoare si am zis ca ar merge o tura. Mai ales ca ninsese un pic. Baietii au spus ca ar fi fost chiar si -11 dimineata. M-am bucurat, ca eu credeam ca or fi -3, -4.
Am facut planul pentru seara, cat mai tarziu posibil, ca sa scada temperatura (ziua n-am vreme ).
Asa ca un pic dupa 21:30 cu incalzirea facuta, imbracat potrivit (ceva iegari, bluza de corp si o foita sa nu treaca vantul, bufful , manusi si frontala, papucii de alergat si entuziasm) si ies din casa.
Am zis sa dau o tura un pic mai rapida, dar scurta.
Lucru minunat e ca aici , la noi, indiferent ce traseu ai alege tre sa urci din prima dealul.
Binenteles ca dupa o urcare , urmeaza coborari si alte urcari.
Teren variat si accidentat - vorbim de alergarea la padure, ... singura forma de alergare care merita facuta de placere ( aici e treaba de preferinte, nu de judecat).
Ma si atat de frumos e afara ca as putea scrie un poem, ... dar no fac, ca nu stiu.
Zapada pufoasa se taseaza fara sa o simti sub picior. Lumina frontalei reflecta in zapada foarte bine. De mult vreme astept . Saptamana asta o mai fost o tura , marti, atunci a si nins.
In prima faza ma tot gandeam, cum e posibil sa fie atat de frumos si nimeni sa nu mai alerge pe aici .
Poteci virgine,fara urme de pas , ... nici macar de caprioara.
Zapada ar fi putut fi si mai mare (ar fi fost bine ) dar si asa e ceva (depaseste glezna).
In primii km pana ce te incalzesti simti un pic la respirarie, simti ca-i iarna. Dar apoi intrii in ritm si totul se intampla de la sine. Alergi natural, ca si cum pentru asta esti facut .
Sti cum ii cu turele astea, iti vine sa le tot lungesti. Imi amintesc ca incercam cu tot dinadinsul sanu ma intorc prea repede acasa. Insa e noapte deja, trezirea e la 6:30 si somnul e bun.
Marti am prins de ningea. Dadea cu fulgi pe orizontala si ochii erau stransi si solicitati de impactul permanent al cristalelor fine.
Nu mai intru in detaliile de tura si ce anume simte alergatorul, ca e greu de imaginat ceva ce nu incerci. Asa ca astept sa dai intai o tura si apoi revin cu ideea, ca sa putem discuta la concret.
Iar acum, cateva din intrebarile care se pun:
Intrebare : De ce alergi ?

Raspuns : Ca pot.

Intrebare : De ce in padure ?

Raspuns : Pentru ca avem.

Intrebare : De cat timp alergi ?

Raspuns : De mai putina vreme de cat mi-as fi dorit.

Intrebare : Mai sunt si altii care alearga in felul asta ?

Raspuns: Mai stiu cativa.

Intrebare : Alergi si singur ?

Raspuns : Mai alerg si cu altii.

Intrebare : Pe drum, pe poteci, pe unde?

Raspuns : Pe drum, pe poteci, pe oriunde, ... dar nu pe beton.

Intrebare: Si la deal ?

Raspuns : Mai ales la deal.

Intrebare : Dar cat de mult , cat de lung alergi ?

Raspuns : Cat mai mult, cat mai lung.

Intrebare: Dar nu ti-e urat singur ? mai ales noaptea, ca am inteles ca alergi si noaptea, ...

Raspuns : Nu, ci mi-e frumos. Cum sa fie urat la padure ?!

Intrebare: Nu asta vroiam sa zic, ... ma refeream daca nu tie frica cateodata ?

Raspuns: Cateodata da, dar cand merg cu masina, nu cand alerg la padure.

Cam atat momentan. Multumesc.

Sa fi sanatos .

Iar acum sa vedem cam ce poate sa insemne alergarea asta .
O astfel de tura este o calatorie. Acolo, in natura parcurgi distante pe care in mers le-ai face in 2 zile.
Apoi pentru cine doreste, poate fi un excelent antrenament. Dezvolti capacitatea toracica, musculatura picioarelor si imbunatateste circulatia.
Alergarea in natura iti arata o alta perspectiva asupra mediului natural. Inveti sa observi detalii.
Iti dezvolti un bun simt de orientare.
Dezvolti un echilibru superior.
Terenul accidentat si variat intareste tendoanele, fortificand incheieturile.
Alergarea de genul asta te ajuta enorm sa te detajezi de stresul acumulat si totodata te incarca cu buna dispozitie.
Iti ofera o portita de iesire, acolo unde ceilalti sunt blocati (mental).
Alergarea este daca doresti, o calatorie spirituala. Nimic absolut nu te impiedica sa comunici cu Divinitatea.
Iti ofera satisfactia de a observa animale , la ele acasa, alergand, ca si tine.
Te apropie intr-un mod aparte de persoana cu care alergi. Poti lega prietenii ce vor dura o viata.
In astfel de ture, de multe ori dai de greutati care iti vor pune la incercare, cunostintele, rezistenta (la efort, durere, frig, cald, umezeala, intuneric, somn, foame, sete), credinta, viziunea si cine stie mai cate.Si din toate inveti.
Uneori orele trec atat de repede ca nu apuci sa realizezi. Alteori minutele par zeci de minute si de cand simti ca nu mai prea poti, mai bagi o gramada.
Alergarea asta iti ofera timp suficient de meditatie.
Poti cugeta la ce vrei tu.
Insa nici o clipa nu poti uita sa pasesti unde si cum trebuie. Un pas gresit te poate duce la entorsa, fractura, contuzii si chiar mai rau.
Fiecare din noi ne-am ratacit de multe ori (am zis noi, nu eu, ... iar o sa rada Vlad).
Totdeauna alergi in asa fel incat sa lasi energie suficienta si pentru neprevazut. Nu-i ca la stadion. Aici nu-i mediu controlat.
Ca sa alergi in natura (paduri si munti), tre sa gandesti. Sa-ti faci plan, sa te ti de el si sa nu omiti nici un amanunt.
Dincolo de toate astea insa, e miscarea in sine. E forma de miscare care ofera o incredibila senzatie de liberate. Daca ai alergat sti exact ce zic. Daca nu, atunci nu te grabi sa tragi concluzii.
Nu ai multe lucruri la tine cand alergi, dar nici cu mainile goale nu poti merge (mai exact cu spatele gol).
Aici, parcurgi zeci de km , ore in sir, uneori si o zi intreaga. Tre sa bei, sa mananci.Un rucsac mic, cu sistem de hidratare si cu tot ce-i nevoie in el, face diferenta.
Unu zice : ce treaba am eu sa alerg? Ce rost are sa lergi cand poti sa mergi ?
Pai nu le amesteca, ca sunt lucruri complet diferite. E ca si cum ai spune ce rost are somnul, ca tu mananci.
Una peste alta, asa intortocheat, in stilul caracteristic ti-am aratat o fasie din ce inseamna alergarea la padure.
Asteptam cu drag sa dea zapada mare si inghetul serios, sa putem sa alergam in felul in care vara nu se poate.