miercuri, 9 martie 2011

Cateodata mi-e dor de munte ca de casa

Si pe buna dreptate in munte e alta lume.
Ma declar printre aceia care cred ca Dumnezeu a creat muntii ca sa fie urcati. Nu spun ca asa este, ci doar ca asa imi place sa cred.
Acum soarele este mai puternic decat in lunile trecute.
La munte inca e iarna, ... dar nu pentu multa vreme.
Si cand ma gandesc ca se intalneste munte cu munte da pai om cu om.
Auzind ca ei sunt in munte, am facut tot posibilul sa ma intalnesc cu ei, macar si pentru putin.
Vocea lui inconfundabila o disting usor de la mare distanta.
Urc panta abrupta si expusa, pana aproape de ei. Urcau cu rucsaci mari, asigurandu-se in coarda unul pe celalalt. Ei au sa stea 15 zile in munte (mai de graba sa umble decat sa stea)
Una-i sa te intalnesti cu omul la vreo cabana si alta-i in creasta, nu tre sa mai descriu ca sti si tu.
Sunt amamndoi acolo.
Seara la cina se fac planuri de expeditii si ture ce speram ca vor urma. Depanam amintiri si iar imi zice ca noi doi (Vlad si cu mine) ii amintim de cei doi frati din Vertical Limits :)) .
Vlad e in tarile calde, tot cu apa are treaba si el, numa ca nu sub forma solida ca la noi,cu faine groase, ... el se scufunda si face baie la chilot.
Fiecare isi gateste si scoate ce are mai bun. Ospat ce mai.
Apropo de mancat. Eu asa zic ca-i eficient sa mananci : mic dejun bogat in carbohidrati si inca o masa de refacere dupa tura. Daca tura e grea, desigur ca poti ciuguli si din mers cate ceva dulce.
Esentiala este insa hidratarea. Cand te trezesti, bea incet incet vreo jumate de litru de apa calduta sau calda. Pana ce iti impachetezi sau mai stiu eu ce mosmondesti pacolo, numa bine se absoarbe.
Apoi daca a trecut macar o jumate de ora, poti sa mananci si cerealele cu miere,ciocolata, gem, si ce mai sti tu ca-i bun . Nu incerca sa te dai destept sa zici ca functionezi pe baza de slanina si salam, carnati si branza, cu multa paine, ca te minti singur. Grasimile si proteina devine o problema mare pentru ca se digera extrem de greu si de incet. Grasimea ingerata te va deshidrata si te va vlagui pe urcusuri.
Nu vreau sa deschid un subiect pe teme de nutritie, asa ca te rog la comentarii sa nu deschizi nici tu.
O sa tratez problema nutritiei eficiente intr-o postare separata.
Dar ca idee, retine ca-i diferenta intre a manca si a te hrani. Nu se pleaca la deal cu stomacul plin.
Nu trebuie sa-mi dai dreptate, eu zic doar ceva, nu impun nimic.
A doua masa, cea de refacere, e dupa ce tura s-a incheiat si am sa-ti zic de ce.
Inainte insa de a manca, poti sa consumi ceai cald, indulcit cu miere, dar nu in exces.
Mancarea de refacere poate si e bine sa contina si proteine si grasimi (dar nu multe grasimi, ca te ia setea noaptea de numa).In plus dupa ce mananci te ia si frigul automat, ... de aia nu-i bine sa mananci decat la refugiu sau la cort(-ul gata montat).Te mai ia si somnul dupaia si daca mai ai de umblat ii bai.
O mancare gustoasa face bine, insa nu in exces. Pastele cu carne, ciuperci, branzeturi, etc, ce ai si tu pacolo. Si supele sunt bine-venite, ca hidrateaza si iti dau inapoi sarea pierduta la efort.
Nu o mai lungesc cu mancarurile, ca pe multi nu-i intereseaza, ... stiu ei mai bine ce si cum !
Dimineata, ei pornesc cu o ora mai devreme.
Nu ma grabesc, n-am venit sa alerg (desi o zi dupa am facut-o, ma si ce tura faina o fost).
Ei urca pe-o parte pe care eu nu vreau.
Le vad urmele, au taiat panta, ...nu-i bun. Iarna nu urci ca vara. Nu taia fetele, ca pleaca cu tine.
Asa ca aleg sa urc pe la stanci si pe langa ca pare mai sigur, e si mai interesant.
Insa la un moment dat ma trezesc catarand pe mixt, un soi de zapada mica ce camufla stanca fara gauri. Momente de emotie au fost, nu zic nu.
Ca nu umblu cu doi pioleti, ci cu unul clasic.
Dar in partea de sus, cand am dat de gheata si am putut crampona linistit, a fost o adevarata placere.
Rasplata vine in culme, cand totul se deschide si vezi ... ce mai adaug cuvinte frumoase ! aiurea, ma, ii fain de numa.
O senzatie de libertate ce ai acolo, e inegalabila.
In varf, dau de caine.
Era acolo, era catea de fapt.
Dar nu te lasa inselat. Nu-i bas simplu, insa ai fi uimit sa vezi cum se misca pe munte, cu cata siguranta se deplaseaza. Astia-s caini de munte si umbla pe 4 picioare. Echilibrul este mult mai bun ca la noi. Ei au si gheare bune care sa-i fereasca de alunecari.
De sus, omul este o furnica. Muntele asta desi e mic comparativ cu cei mari (cei mari din alte tari), totusi e suficient de mare incat sa taie ingamfarea si sentimentul de mandrie al fiecaruia din noi.
Faptul ca umblam lucurile astea nu se datoreaza dibaciei si puterii noastre.
Ma tot gandesc ca prefer sa urc muntele ca cel mai mic si mai bine neobservat, dacat sa atrag atentia.
Cand umblii singur nu poti fi mandru, ca nu ai la cine sa te mandresti.
Pasesti umil si bucuros de minunatiile ce ti se arata.
Fara ochelarii de soare insa, ai orbi.
Ei filtreaza cantitatea de lumina si radiatii. Pana n-ai avut oftalmie nu-ti poti inchipui ce graznic e.
Am avut usturimi urate, iar alta data mi s-a umflat globul ocular. Ai idee ce senzatie urata e sa simti ca ochiul nu mai are loc in cap ?!
Asa ca nu uita ochelarii de soare acasa. Si sa nu te zgarcesti cand iti cumperi. Daca nu au factor de protectie real, is degeaba. Atentie ochelarii de munte nu-s ca aia de plaja!. Informeaza-te si cumpara-ti ce trebuie.
Mai jos in sa ne intalnim iarasi.
Scimbam o vorba si facem cate-o poza sa ne ramana pana cand ne vom revedea, ... daca ne vom mai revedea.
Apoi ne luam ramas bun si coboram fiecare in alta directie.
Muntele in simplitatea lui, cu atat de putine culori nu te plictiseste niciodata. Din contra chiar, te cheama.
Iar daca trece prea multa vreme si nu ai urcat, ti se va face dor de el, ... ca de casa cand esti multa vreme plecat.
Prefer sa ramn in minte cu imaginea muntelui , in care bolovanii imensi par cel mult boabe de mac.
Asa am vazut cu ochii mei de sus, prin ochelarii fumurii, asa ti-am arata si tie.

Un comentariu:

Spartacus spunea...

Ma Vasi, sa nu mai posstezi din astea. S-au anunta-ma sa nu citesc. Si ai mai pus si poze...!!! O adevarata tortura pentru unul care simte la fel dar nu mai poate ajunge acolo.