miercuri, 16 martie 2011

si ca sa nu-mi mai fie dor, am zis sa mai merg

Numa doua zile disponibile, dar sunt suficiente sa ajung, sa umblu, sa urc, sa vad, sa simt.
Fiecare cu muntele lui. Langa noi e Tarcu, dar nici Retezatul nu-i departe. Deseori aud aceeasi intrebare : " Auzi, dar nu ti-e urat (sau frica - spun altii) sa mergi singur pe munte ? "
Raspunsul e mereu acelasi : " Am de ales intre a merge singur sau a nu merge deloc. Evident aleg sa merg."
Acu na, asta e adevarul general, dar in cazuri particulare sunt si ture in care chiar prefer sa fiu singur.
Umblu cat vreau, pe unde vreau si pot, dorm cand si unde vreau, car cat vreau, mananc cand vreau si multe altele avantaje. Dezavantajele inca nu le-am intalnit, dar stiu ca exista. Orice eventual accident poate aduce rezultate de la neplacute la dezastroase. De aceea nu-ti recomand sa faci ture solitare, cu atat mai putin de iarna.
Si ca sa trec la esential, m-am gandit sa descriu si vantul ce se intensifica o data cu venirea serii.
Zapada incepe sa capete crusta o data ce soarele se pregateste de culcare si multe alte "mici" detalii.
Dar imi dau seama ca ma trezesc vorbind lung si plictisitor, ca si asa omul din ziua de azi are multe calitati, ... insa rabdarea e ceva ce ne lipseste. In special rabdarea sa ascultam.
Cei multi privesc pozele si sa nu-mi zici ca nu-i asa, ca am stat langa zeci de persoane ce citesc bloguri si nu stiu daca 10% citesc intreg textul. Majoritatea spicuiesc cate ceva, dar mai sunt si multi care efectiv arunca o privirte peste imagini si atat.
Asa ca am zis sa completez imaginile cu textul si invers.
Acu , imi dau seama ca in mare sunt doua categorii la care prind greu postarile de munte. Unii care ies la munte si care sunt suprasaturati de detalii si unii care nu ies deloc iarna la munte si care nu aprofundeaza subiectul deoarece e ceva strain de ei.
Cu toate astea, mai esti si tu. Asa ca mai mult pentru tine le scriu.

Nu folosesc cabanele sau locurile aglomerate.
Una-i turismul, alta-i alpinismul.
Evident ca diferenta intre ele nu se rezuma la unde inoptezi si ce mananci, ci la traseele parcurse si tehnica utilizata.
Si de data asta vremea este mai mult decat convenabila.
Adevaru-i ca dupa atatea ture de viscol si ger, mai prind si una-doua de caldura si calm.
Sus, langa refugiul la care urma sa dorm, e piatra asta, care iese din zapada. Interesanta forma , nu ?
Spuneam mai devreme cu ceva postari, ca strecor ici colo si cate-o informatie tehnica pe langa istorisire si descrieri.
De data asta am sa-ti zic pe scurt de tipurile cele mai raspandire de arzatoare pe care le poti avea la tine si care nu consuma cantitati prea mari de combustibil (ca soba pe lemn nu se pune in cazul asta).
Incep cu arzatorul cu spirt.
Are avantajul ca este de departe cel mai usor . Arde cu flacara albastra constanta , nu afuma, nu are putere de ardere prea mare insa faci treaba cu el. Consumul de combustibil este mediu.
Amorsarea este relativ rapida.
Ti-l recomand in cele trei sezoane exceptand iarna. E sensibil la vant si daca nu gatesti intr-o incapere, nu vei avea rezulate prea bune.
Nu-i bun sa gatesti cu el in cort, dar in absida merge.

Arzatorul cu gaz, in special amestecul de butan-propan este cel mai de nadejde.
Are cel mai bun raport greutate-edficienta.
Arde bine in toate 4 sezoanele, nu necesita amorsare si este cel mai sigur.
Daca esti un pic atent, vei putea gati si-n cort fara probleme.
O butelie medie tine (gatit hrana rapida si hidratare) la o persoana 2,5 zile asta avand in vedere ca obtii apa din topirea zapezii (practic tura de sfarsit de saptamana).
Este curat, cel mai curat, gazul ars nu miroase si nu afuma deloc.
Este cel mai periculos dintre ele in ce priveste explozia, asa ca nu uita ca ai in rucsac o "bomba".
Un dezavantaj evident este costul ridicat al boteliilor.
Arzatorul cu benzina si alti combustibili asemanatori, petrol, motorina, kerosen, etc, este cel mai greu si mai voluminos.
Se amorseaza greu, afuma la amorsare si prezinta risc de incendiere.
Este absolut contraindicata folosirea lui in cort si in apropierea lui.
Personal nu-l recomand nici in refugiile de lemn.
Si sa nu vi sa-mi spui ca tu sti mai bine, ca iti prezint cateva cazuri de expedionari cu zeci de ani de experienta in domeniu care abia au scapat din cortul in flacari.
Deci atentie, foloseste-l cu bun simt.
Avantajele sunt evidente. Foloseste cel mai ieftin si mai usor de gasit combustibil.
Consuma putin si are probabil puterea cea mai mare. Aici nu se mai pune problema daca si in cat timp iti fierbe apa ci mai de graba sa ai grija sa mesteci des in oala sa nu se prinda mancarea.
Nu recomand sa te departezi de langa el cand gatesti, mai ales in incinte. Scaparile de combustibil pe la garnituri nu sunt cazuri rare.
Ceea ce-l face un arzator excelent este robustetea , marimea arzatorului- permite vas mare pe el si in mod deosebit faptul ca poti gasi oriunde combustibil.
O gaselnita dintre cele mai ingenioase zic ca-i asta ce mere si pe benzina si pe gaz. Cu asta chiar poti merge oriunde in lume. Nu intru in detalii de utilizare, ca umplu pagina numa cu el.
Zic doar ca amorsarea la unele modele nu-i deloc usoara. E aproape "maiestrie".
Si eu mi-am prins urechile pana l-am dibuit. Pana obtii flacara albastra tre sa inveti sa-l amorsezi bine si apoi sa dai drumul incet de tot la gaz si sa-l feresti de vant. Ideal ar fi sa ai cine sa-ti arate.
Nu fiecare tura la munte este o alergatura.
Poate pentru unii da, dar nu pentru toti.
Ma, atat e de fain sa ma trezesc in munte, in linistea aia, sa vad cerul albastru, crestele inghetate si cate-un nor dinala alb.
Fac ce fac si pe deal de multe ori.
Ies si stau, ascult, privesc, miros si simt.
Timpul trece fara nici o socoata.
In poza ai si refugiul, dar va trebui sa o maresti ca sa-l vezi.
Vrei sa te speli, mergi sa spargi gheata si daca nu ai lac, te speli in zapada.
Gheata e groasa-i dar nu foarte.
Cu pioletul dau zapada la o parte apoi cu ciocul lui lovesc gheata, dar nu tare ci repetat.
O data ajuns la apa e simplu. Largesc un pic gaura si apa urca la nivel.
Acum am apa pentru baut si gatit si raman cu mai mult combustibil.
In plus ma pot spala boiereste.
Pioletul este cea mai eficienta unealta a alpinistului.
Cu el am sapat si tot pe el l-am folosit si ca si cuier.
Cu el urc si cobor muntele asigurat, sap treptele in pasajele inghetate si cobor rapid muntele pe fund daca vreau, folosindu-l la franare.
Pot asigura partenerul si pot face rapel cu recuperare de coarda si piolet.
Imi sap bivuac si daca e nevoie ma pot si apara cu el.
Tot el poate servi si ca atela, apoi e o buna ancora pentru cort.
E un baston bun la urcari dar tot el pastreaza amintirea ascensiunilor de tot felul.
Daca misti eficient, in scurt timp umblii si mai mult ca altii si vezi mai multe si stai mai mult in munte.
E un lucru extraordinar sa simti stanca rece, sa infigi coltarul in zapada inghetata sa micsorezi distanta pana la varf cu fiecare pas.
Am si o teorie in ce priveste urcarea.

" Mai important decat sa ajungi sus este cum te simti cand esti sus".

Am vazut oameni care isi "dau sufletul" ca sa ajunga sus si poate castiga 1-2 minute avans, poate pierd 10-20 , depinde de om. Insa cand ajung in farf gafaie sunt transpirati si nu peste multa vreme ii ia si frigul.
Nu-i bine.
Eu zic ca atunci cand urci, sa urci in asa fel incat sa nu gafai niciodata. Respiratia trebuie sa fie normala si constanta, nu din ce in ce mai accelerata pana ce te te vad ca ramai aplecat pe betele de schi , te uiti inapoi sau inainte cu privirea aia (sti tu care) si respiri cu dificultate.
Grabeste-te incet.Invata sa fi echilibrat. Nu mai detaliez, ca nu-s eu ala destept, abia stiu atat cat pot sa aplic. Dar na, am observat ca un ritm mai scazut, dar constant te duce de cele mai multe ori mai repede sus si chiar mai odihnit. In plus tre sa ti cont ca sus e doar jumatatea drumului.
Caut sa nu trec cu vedrea nici o tura si Sa nu o consider ca fiind "prea putin".
E un lucru extraordinar sa traiesc in clima temperata, in tara cu munti si mai mult decat atat, ma bucur ca am primit si darul sa-i observ, sa-i apreciez.
Si tu care de asemenea esti pasionat de asta, sti exact ce zic.

5 comentarii:

Ronin spunea...

Este fain sa mergi singur, iti pui gandurile in ordine si iti aduci aminte ca oricati prieteni apropiati avem intr-un final suntem tot singuri...

Spartacus spunea...

1. Asa e cu blogurile - mjoritatea se uita pe diagonala. Asa fac si eu. Dar nu si cu asta. Il verific zilnic si il citesc complet. N-am scapat nicio postare.
2. Mersul singur pe munte e singurul care te face apt sa intelegi natura.
3. Ai dreptate si cu urcatul Nu ritmul trebuie sa fie constant, ci respiratia.

Ishtar spunea...

Frumos scris!Te invidiez pentru locurile minunate în care umbli şi pentru liniştea de care ai parte acolo.

Octavia Kiss spunea...

daca nu mergi singur si trebuie sa tii pasul cu ceilalti... atunci nu stiu cum poti sa eviti "gafaitul" si "privirea aceea" pe care da, o stiu prea bine :))

micul mester spunea...

Cum ziceam, nu-i bine ca omul sa umble singur. Dar daca ai de ales intre a umbla singur si a nu umbla deloc, ... alegi ce vrei.
Eu aleg sa umblu (singur).
Deseori aud invocat motiv statului acasa pe ideea ca "n-am avut cu cine sa ies" .
Desigur ca e cu mult mai bine sa ai companie.