lingura ta din lemn

Din lemn, de cires. Lingura e simpla , usoara si are coloarea caracteristica de cires.

Imi place mai mult combinatia de galbui cu rosiatic decat doar una din ele. Pata de pe coada lingurii este o fasie din scoarta arborelui.
Nu ti-am povestit cum le cioplesc pe astea pe care las un pic de coaja, dar poate ti-ai dat seama.
Dupa ce despic bututucul, vin din exterior spre interior (nu de la centru catre suprafata ca de obicei). Asa obtin si pata mai inchisa in centrul concavitatii.

Asta-i ceva mai marisoara, mai incapatoare. E placuta la mancat si mere fain si sa mesteci in

oala, cand iti gatesti la padure.

Niciodata n-am zis ca-mi plac toate lingurile pe care le fac. Aiurea, multe din ele nu mi-au placut, insa le-au placut lor (celor care le-au luat). Sti cum ii cu diversitatea, unul vede ce altu nu.

Dar sunt si cateva care-mi plac. Asta e printre ele. La gata nu le privesc ca si cum le-as fi facut eu, ci le privesc doar ca linguri, pentru a putea distinge cat mai clar.

Drept e ca pozele distorseoneaza realitatea, pe de alta parte o arata mai bine ca orice text.
In fine, ii bun sa aiba omu lingura lui de lemn. Unele au snur in capatul cozii, altele nu. Husa din piele au toate. No, sanatate si pofta buna.