duminică, 22 mai 2011

Multe din linguri sunt cioplite la padure

Umblii evident, ca nu ai cum sa ajungi unde vrei sa ajungi fara sa umblii. Amu drept e ca uneori umblii de dimineata pana seara, dar merita. Intr-o zi de mers vezi multe.
Si dupa ce ai gasit si pregatit locul, ai amenajat tabara, ai mancat, te poti opri o clipa sa-ti tragi rasuflarea.
Din hamac poti sa vezi printre crengi daca arborii nu-s atat de desi. Ziua cerul si pasarile, iar noaptea stelele. Asta binenteles daca alegi sa nu pui tenda. In rest simti asa un vanticel placut si hamacul cum se leagana incet. Adormi fara sa-ti dai seama.
Dimineata cand te trezesti in padure indiferent ce faci, ti se pare mult mai bine decat acasa.
Chiar si spalatul la izvor, facutul ceaiului si a micului dejun sunt mult mai faine ca dusul si aragazul de acasa.
Acompaniat de cor pasaresc, fara multa graba incepem sa mesterim. Vorbele se raresc lasand loc loviturilor constante de topor.
O data ce-am despicat si pregatit lemnul, trasez forma lingurii, ca sa stiu cat si cum sa iau.
Si-i dau bataie, ... bataie cu toporul. Urmaresc conturul pana ce desenul de pe lemn prinde viata.
Cu toporelul pot intra mai bine la detalii decat cu al mare. Asa ca la cioplit maruntisuri e clar ca-l prefer pe asta.
O data ce-am gatat cu toporelu, iau cutitu. Am vazut ca multi din voi prefera sa faca intai concavitatea apoi restul lingurii. Eu de cand fac linguri procedez exact invers. Nu zic ca-i mai bine in vreun fel sau altul, zic doar ca asa imi place sa fac, ... deci in mod clar pentru mine e mai bine asa :)) .
Abia cand gat cu cutitul, incep sa scobesc interiorul. La sfarsit ii fac un finisaj relativ doar prin razuire cu lama cutitului. Si scot din ea o lingura lingura functionala.
Pentru finisaj adevarat, acasa cu smirghelul.
Vad ca Liviu lucra la asta de mar, oare o fi gatat-o? Nu mai stiu, ca fiecare era cu ale lui.
Pe final de postare te las cu padurea imbracata in verdeata si ornata de sarbatoare cu flori de leurda.
Ti-am zis io, ca raspandesc un miros tare ciudat. Un parfum floral cu iz de usturoi .
Oamenii au tot felul de ambitii, care mai de care mai nastrusnice. Insa indiferent de dorinta sau subiect, se manifesta asemanator.
E ca si cu muntele. Nici nu-l urci bine si deja ai plan pentru urmatoarea ascensiune.
Mi-a ramas proaspat intiparita ultima tura de alergare. Pe final am abandonat ca am considerat ca nu merita efortul. Prefer sa ies si azi undeva decat sa fi sacrificat cel putin 2 zile de refacere.
Si pentru ce, pentru cativa km in plus. Asa ca dupa 8 ore de alergare ultimele 2 ore jumate le-am mers.
In tipul turei ma gandeam ca o sa iau o pauza mai lunga. Aiurea, la o zi dupa deja iara vreau sa dau una.
Orice faci peste limita de confort te poate salta un pic mai sus, daca faci cu bun simt. Un pic doar daca ai fortat atunci, cazi mai jos decat te asteptai.
Alergarea e buna, nu sti de ce ?
Pai in primul rand daca iti place, ai ocazia sa faci ce-ti place. Si in alta ordine de idei face din mers ceva banal ca respiratul.
Asa ca daca iti place sa umblii mult sau daca iti doresti sa o faci cu usurinta, iti recomand sa incepi sa si alergi. Dar nu la stadion o jumate de ora , o ora.
Dute la padure, dute pe sate, dute macar prin parcuri, pe malu apelor, baga deal si vale. Nu alerga repede, alearga mult.
Legatura dintre cioplitul de linguri si alergarea la padure habar n-am care-i si nici nu-mi bat capu cu asta.
Si se gandeste el : "ma oare ce-o fi vrut asta sa zica ? oare la ce s-o fi gandit in postarea asta?"
Pai iti acu la ce m-am gandit, la nimic. Am aruncat gandurile asa instant cum or venit fara alte formulari si elemente de legatura.
E ca-n viata, tai cu firizul si te gandesti ce bine era vara trecuta la baraj la o baie asa mai spre seara cand apa ii numa buna de inotat.

6 comentarii:

Florea Mihai Ionut spunea...

ce viata frumoasa:X

Florea Mihai Ionut spunea...

ce aparat folositi:)

Anonim spunea...

bine mai mestere...cu asa peisaje ma determini sa ma intorc inapoi in tara.natura noastra romaneasca ii singuru lucru care imi lipseste.felicitari si la mai multe linguri :)

micul mester spunea...

Ai dreptate, in ce priveste natura stam bine. Pacat insa ca nu si in ce ne priveste pe noi locuitorii.
La asta mai avem mult de lucrat. Sper doar sa ne schimbam inainte sa schimbam si natura frumoasa dupa felul in care noi (romanii) suntem (avari,hoti,invidiosi,egoisti, prost crescuti, dar increzuti).
Dar na, suntem optimisti :)), unii din noi mai naivi inca mai credem in schimbare.

toctomerius spunea...

Mai Vasi sa stii ca naivii astia incep sa se inmulteasca :-)
Felicitari pentru postare.

floreamircea89 spunea...

O poiana de asta de leurda este si pe unde umblu eu.Cam la 2 km distanta ajunge mirosul usturoiat,cind bate vintu.