duminică, 29 ianuarie 2012

inca una mica


Din lemn de mesteacan argintiu am facut lingurita.
N-am mai facut demult lingura dinasta scrurtuta si robusta.
E tipul de lingura ce ocupa putin spatiu (dupa cum ziceai si tu, ca intra in buzunare, truse,etc).
Dar e si comoda. As zice ca-i buna de luat la munte si de mancat din farfurie, castron si oala de o persoana. Evident ca nu-i practica la mestecat in gamela ca-i prea scurta (avantaje si dezavantaje).
Culoarea inchisa a lemnului e datorata vechimii. Arborele are cel putin doi ani de cand e "la pamant".
Am mai facut dinastea si inainte, dar le-am dat. Momentan o am numa pe asta. Vezi daca iti place , da-mi de stire.

Un comentariu:

Shinobi spunea...

Mestere, da-o-ncolo de treaba! Pai astea nu-s linguri de unica folosinta cum ne obisnuieste supermarketul. Alea doua mici de la tine is si azi in perfecta stare de functionare si copiii mai mereu le verifica prin borcanul cu miere. Daca le faceai mai putin rezistente trebuia sa le mai iau un set da' asa- or sa se faca mari si tot cu ele au sa goleasca borcanele. Pana si in ceai isi amesteca si lemnu' e incapatanat rau - nu se indoaie, nu se umfla, nu fisureaza. Pai asa nu ajungem nicaieri :)) Ne prinde pensia cu aceleasi linguri.
Lasand gluma la o parte, lingurile astea de lemn au un farmec aparte, ti-i drag sa le folosesti (asta pentru cine apreciaza lucrurile naturale). Da-i inainte ca macar mestesugul asta sa nu se piarda.