inca exista obiecte lucrate chiar de mana, nu doar pseudo-manufacturi

Uite, spun ei a fost o data , dar acum ASA stau lucrurile si cumva incearca sa-ti induca ideea ca asa e si normal si poate chiar bine ... Desigur ca mesterul ramane in continuare mester, insa din dorinta de a scoate mai mult profit a compromis metoda si a compromis si esenta produsului, calcand atat peste traditie cat si peste conceputul de manufactura.
Insa vreau sa te asigur ca nu asa stau lucrurile si ca ceea ce-ti spun ca e 100% lucrat de mana chiar este.
Baiul la ei e nu doar ca iti zice ca-s facute mana si nu sunt, cat si faptul ca iti cer tot atatia bani pe ele ca si inainte cand ieseau putine si "imperfecte" dar de fapt fiecare avea identitate si fiecare era de la foarte buna in sus. Acum ori ca-i lemn, ori ca-i plastic, sa fie dupa sablon, sa fie toate la fel, sa mearga repede sa iasa banul.

Insa nu trebuie sa fie asa, omul si astazi are suflet si astazi isi doreste ceva lucrat cu mana si mintea. Si astazi vrea unicat si astazi apreciaza valoarea unei cani facute in multa vreme doar cu priceperea mesterului si fara dispozitive speciale, scule taietoare precise si finisaje electrice.

Doar de mana am facut si cana asta din lemn de jugastru. E drept ca a fost de lucru aici, insa si satisfactia e mai mare.
Io iti vorbesc de o treaba care are de-a face cu frumosul , cu viata, nu povestesc doar de o adancitura ce poti sa o umplii cu ceva de baut.
 Canile ce ti le fac, sunt cioplite afara, sunt muncite cu mana. O diferenta majora intre cele facute manual si cele pe nedrept numite asa, este in faptul ca o cana oarecare iti ofera doar un spatiu temporar ce il poti umple, pe cand o cana unica, mesterita, iti ofera o poveste si un gand ce te ajuta si te apropie mai intai de cadrul natural si apoi (daca hotarasti sa mergi mai departe) chiar de esenta lucrurilor.
Asa ca tin sa subliniez ca dincolo de corp este sufletul. Iar munca din spatele unui produs , gandirea si amprenta lasata dau "viata". Exact cum este diferenta intre un viu si un mort, ambii au corp, dar nu ambii au suflet.

 Asta-i o kuksa mai deschisa , stabila si usoara. Forma asta vine cu avantajul ca se incadreaza mai bine in buzunare si rucsaci, iar ceaiul poate fi baut mai repede, ca suprafata e mai mare si racirea e mai rapida.
E finisata bine, iar suprafata neteda se datoreaza orelor de finisare cu smirghelul in mana.
Ma intorc un pic la comparatie, nu pentru ca imi face placere ci pentru ca lucrurile ti-au fost prezentate gresit si ma tem sa nu cumva sa pici in capcana ce ti-au intins-o.
Da, e frumoasa si una si cealalta, ca doar e frumos lemnul. Insa pentru care tine si la identitate si nu doar la scop ii sugerez sa aleaga o kuksa facuta cu adevarat manual. Iar pentru care tine doar la scop, ii sugerez o "kuksa" pliabila din plastic, care e si usoara si ieftina, ocupa si putin spatiu . Compromisul intre cele doua nu merge. Nu te lasa pacalit, la aceeasi bani sau chiar mai putin poti obtine un lucru autentic.

 Asadar, fie ca-ti doresti o cana dinasta ca sa bei din ea orice, oriunde si oricand, fie ca vrei sa faci un cadou deosebit, eu o voi pune in LISTA asta unde pun toate canile ce le vand. Un pic mai sus gasesti si lista cu linguri.
In rest, ceea ce n-as vrea sa crezi din cele spuse, este ca io afirm faptul ca le-as face mai bine ca altii. Nicidecum nu spun asta, sunt multi care fac mai bine , probabil multi din ei chiar aici in tara noastra.
Si pe langa cioplelile ce le fac, doresc sa-ti ofer o anume perspectiva, poate o imagine mai clara asupra lucrurilor lucrate de mana. Si poate dincolo de a-ti vinde si de a cumpara, dincolo de consumerism, poate doresc sa ating corzi ce par a fi din ce in ce mai putin tangibile, dar despre care io inca mai cred ca exista chiar de nu mai sunt la vedere.