miercuri, 16 ianuarie 2013

pe inceput de an

Ies aproape zilnic. De regula pe motiv sa mesteresc cate ceva. Zapada s-a dus paici si au ramas ceva pete doar pe dealurile mai inalte. A pai n-ai frica ca imediat vine alta tura de ninsoare.
Aici spre exemplu lucram la cana de fag din postarea trecuta. Langa foc e o placere sa cioplesc, dar de indata ce ma departez cativa metrii de el, singurul confort termic il am cand umblu.
Prin paduri nu de putine ori dai peste asa ceva.  Tre sa fi cu bagare de seama cand umblii/alergi ca daca nu te vad ei la timp macar sa-i distingi tu. Is unii din vanatori mai putin atenti, unii care beau puternic cand merg sa puste si nu se stie incotro zboara plumbii.
Dar pe ansamblu e vreme foarte faina de umblat. Norii se ridica doar un pic peste coama dealurilor dar uneori le invaluie.Aici discutam de primele zile din luna asta.
Undeva prin Muntii Aninei poti umbla prin ceea ce se cheama golu (nu alpin ! ) care pe vremuri era complet impadurit. Daca zici ca an de an padurea se imputineaza, vei primi raspunsuri contrarii. Padurea se regenereaza, mda poate ca asa s-ar intampla daca ar fi lasata. Dar din varii motine multe din zone devin pasuni,Iar pasunile se tot extind. Pe altele le acopera feriga si tufele de mure.
Cateodata in loc de padurile cu arbore mare si rar boschetaresti printre puieti aproape culcati la pamant  si indoiti sub povara zapezilor . Parcele mari de conifere apar unde n-ar avea ce cauta  in mod natural (ca nu-i etaju lor), lucru nasol pentru sol si restu speciilor. Padurile de amestec sunt faine totusi, dar si aici din ce in ce mai rar ai ocazia sa vezi cate un arbore matur.
Am vazut prin tara zone desertificate efectiv. Solul isi pierde calitatea cand ramane fara arbori. Am auzit ca se incearca reimpadurirea unor zone.
Pe partile noastre poti zice ca stam bine . Si asta se zice in fiecare an de zeci de ani incoace, dar realitatea este ca an de an stam cate un pic mai rau ca-n anii trecuti.
Spre exemplu unde a fost taiat fagul al mare si pinii acum creste ceva salcie capreasca, plop si pe alocuri mesteacan.
Taierile sunt haotice si distructive. Acolo unde e tras un bustean de fag, sunt distrusi o gramada altii. Coaja de pe toti care-i stau "in cale" este luata, puietii rupti. O multime de drumuri forestiere dar si multe scurtaturi se nasc. In urma lucrului raman urmele . Crengile sunt stivuite doar partial, deseori lasate aiurea prin padure si aruncate pe vaile paraielor.
O gramada de gunoaie gasesti peste tot in urma "taberelor " . Bidoane, butoaie de ulei si motorina raman aruncate peste tot prin padure. Cauciucurile tractoarelor si masinilor mari de asemenea raman prin paduri. Pare ca nimeni nu se sesizeaza sa ia masuri. Regulile privind o exploatare gandita, mai putin daunatoare ori nu exista ori in mod cert sunt ignorate.

Vad ca dimineata o inceput sa ninga.S-a asezat un strat subtire si alb. Temperaturile potrivite -4, -6 .
Cioplesc cand la o lingura, cand la vreo cana. Uneori gandu calatoreste nestingherit te miri unde. Cateodata merge asa departe de raman fara el si ma trezesc ca iau din lemn putin cate putin si de ceva vreme incoace nu ma gandeam la nimic. Am observat ca trec cateva ore de lucru dinasta si nu ma plictisesc. Uneori frigu care se accentueaza o data cu venirea serii si ma ia pe la picioare ma mai mana sa plec acasa.
Dar asta era saptamana trecuta. Azi am alergat si erau 15 grade afara :)) . Mi-am amintit de turele lungi, de mirosul de frunze in descompunere, de vantul ce iti racoreste fruntea cand ajungi in coama dealului dupa cate un urcus mai pieptis.
A inceput anu si asa in mare privit seamana mult cu anu trecut, oricum detaliile fac diferenta.
Las ca-i bine.

6 comentarii:

Concretramirez spunea...

Intotdeauna cand vad cate un camion pe strada care cara busteni ma incearca un sentiment de durere si tristete. Aproape toti bustenii au fost arbori maturi, care au crescut in zeci de ani si au fost pusi jos in zeci de secunde. Camioanele curg insa mereu.
Am fost in weekend-ul trecut intr-o rezervatie naturala langa Bucuresti. Am vrut sa scap de zgomote, de Bronx si de orasul nebun. Stratul de zapada era subtire, dar minunat. Totul in padure era feeric. In primul rand liniste. Pana cand am intalnit doua perechi calare pe ATV-uri care au anihilat toata linistea aceea. Ce dracu' le trebuie roti si zgomote de motoare in padure? Dupa aia se lauda ca au fost la padure dar nu au pus de fapt nicicum piciorul jos in ea. Ce le trebuie atat de multe masinarii si zgomot?

Eu nu folosesc nici macar primus, doar spirtiera pentru ceai si gatit tocmai pentru a auzi zgomotele padurii. E foarte interesant. Daca faci liniste si ai rabdare, padurea te rasplateste. Eu am primit in dar niste clipe superbe cu 3 caprioare gratioase care erau acolo la ele acasa si cateva ciocanitori extraordinare plecate cu picamerul la servici pentru a scotoci dupa larve.
P.S
Da, se pot face basici de la prastie.

neAnonim spunea...

Nu exploatarea pădurii e rea ci exploatarea irațională. Ca și cu somnul care naște monștri (dar nu sacri).

Anonim spunea...

Vad acolo la brau un Mora robust? cum este scula, isi merita banii?

micul mester spunea...

Ma, la care brau si in care poza ?!! :))

Anonim spunea...

Prima poza as putea sa jur ca ai la brau o teaca de Mora Robust dar aparentele inseala:) Eram doar curios daca isi merita scula banii nimic mai mult. Spor la mesterit...

micul mester spunea...

He he, iti sta mintea la Mora Robust si ti-ai setat ochiu sa caute peste tot :)) .
Asa e teaca si la alte modele de la ei, nu doar la asta.
Dar ai observat bine.
Ma, cum sa fie. E ca si clipperu clasic cu exceptia ca-i mai robust. Lama si maneru sunt mai groase.
Avantaju clar a lu ala clasic fata de majoritatea cutitelor era ca-i usor, asta in schimb e greoi. Dar inafara de asta faci treaba buna cu el. E un cutit utilitar.
Io le recomand astea oricui nu isi permite sau nu vrea un cutit traditional.