De fiecare data altfel

 Doua ture la padure nu sunt ca doua picaturi de apa. Mai cu seama ca variantele sunt multiple si activitatile diverse.
E drept ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai dat pe zona asta, dar acu am prins o portita si am zis sa imbin mai multe lucruri .
E rece si bine. Rece, ca noaptea trecuta au fost -2 paici. Acu, la umbra is numa vreo 6-7 . Piatra de jos e uda si solul noroios. Increngaturi si vegetatie mai mult sau mai putin spinoasa, imbulzeala tipica carstului. Lapiezuri si colturi iesite sunt presarate. Peste ele cate un fag, tei ori frasin cazut, toate te fac sa aloci suficient timp incat sa admiri varietatea. Totusi ii bun sa ai grija la "varietate", ca sa nu-ti scoata ochii si sa nu-ti suceasca nici picioarele.

Stanca arata bine, traseele sunt destul de curate, trebuie doar sa se mai zvante vreo 2 zile. Din nou imi aduc aminte de cea mai colorata perioada din an - luna octombrie - plin sezon paduresc.

 La soare soparlimea misuna. Umbla cu atata sange rece pe stancile alea si-n sus si-n jos, fara nici o asigurare de parca ai zice ca-s nascute sa catere ...

Stii cum ii si cu stancaria, pentru care nu vrea sa catere, macar primeste peisajul. Se bucura de ea ca de inca un element component in marea diversitate. Nu ca altfel te plictisesti, dar aici ai ocazia sa vezi coroana arborilor de sus in jos si la nevoie e de mare folos pentru orientare sa iesi la un asemenea loc din care sa-ti croiesti o directie pe care mai apoi cu ajutorul unei busole sa o ti.

 Grote pentru ai mici

 dar si pentru cei mari.

 Contrast puternic -  lumina si umbre - face usoara camuflarea. Dar ma, ii plin de pasarele dinalea mici mici, care continu se agita prin tufe.

Alta soparla iasa din aven. Pai ma, cu solzii astia nici nu se juleste in stanca abraziva si ii si mereu la moda cu culorile. N-ai putea spune ca i s-ar asorta alte culori la ghearele alea, toamna fata de primavara sau fata de anii trecuti. Ea ii cum ii si isi vede de treaba ei. Numa noi suntem mai suciti uneori si din lipsa de activitate ne preocupa mai mult imbramintea, ... decat mintea.

Desi la culoare si la lumina seamana a vara, temperatura aduce mai mult cu un inceput de primavara, motiv pentru care am facut focu o leaca mai mare. Placinta cu branza facuta de mama a prins tare fain la ceaiu asta de buruieni. Multam mamei pentru gateala.

 Problema cu rutina este ca mintea memoreaza si cauta sa aplice sabloanele. Baiul este ca nu tot ce vezi ca sta si iasa din gauri ii soparla. Spre exemplu "cornuta" asta zdravanoaca era o vipera in toata splendoarea. Si sasaie daca o bazai sau daca te apropii prea tare, tocmai ca sa iti zica sa-ti vezi de drum.

 Dupa ce mananc si beau ceaiul, ma intind un pic la cioplit, ca am luat o kuksa sa o mai degrosez.
In calatoria asta in care porneste fiecare dupa ce s-a nascut, nu-i ca si cu trenul.
Stii cum zicea cate unu - trenul vietii. Dar pentru omu activ (de exemplu pentru indian) viata e o calatorie pe picioare si poate rareori cu calul. Pentru omul obisnuit sa petreaca viata sezand, perspectiva trenului poate sa para mai odihnitoare probabil, ... nu stiu.
Treaba e ca indiferent cu ce calatoresti, misti si cand stai ( misca pamantul, chiar si cand stai) si esti mai aproape cu fiecare secunda de destinatie.
Ochiul nu vede ca e doar lentila, creierul primeste informatia si stie ce sa faca cu ea. Cu cat bagi ( = termenul uzual pentru "a introduce") informatii mai valoroase (utile) in minte cu atat mai bine va procesa si legaturile vor fi mai precise si mai rapide. Cu cat te lasi tot mai des victima la bombardamentul de informatii inutile, obositoare si deraiante, cu atat mai greu vei actina si vei discerne.
Stii cum ii si cu scrisul asta, am io fragmente in minte dar se concretizeaza abia dupa ce le asez in ordine.
Tre sa vina o lingura cat de curand, ca-i pregatita. In rest, ce o vrea Dumnezeu, ca orice clipa urmatoate e un mister pentru noi si afara de un plan si cateva presupuneri nu putem ghici nimic.
Mai frumos e cerul albastru acum dupa atatea zile cu vreme inchisa si mai buna e odihna dupa ce ai obosit .